joi, 1 august 2013

Un pictor american cu elemente de “inspiratie” romaneasca: Jerry W. McDaniel

Jerry-and-Ileana-Dialog-of-the-Arts-aintingswithflowers-DusseldorfDec2011
 

Viitorul Roman Society – Seria de Activitati Culturale

Creation Category:
ART
Societatea Viitorul Roman din California, infiintata in 1926, organizeaza activitati culturale: lansari de carte, prezentari pe diferite teme, evenimente de arta. In cadrul activitatilor culturale din 2012, duminica 23 Septembrie s-a tinut la Academia de Arta Klein din Beverly Hills expozitia "Vreau sa Joc" a artistului eterogen american Jerry W. Mc Daniel. Maestrul a prezentat 4 picturi din seria de 6 "Vreau sa Joc" inspirate de poezia cu acelasi nume de Lucian Blaga. Aceste picturi fac parte din lucrarile create cu ocazia unui turneu de recitaluri Blaga  in California de Sud in mai 2008 cu artista bucuresteana Lidia Laza a fost invitata in America de Ileana Costea. Intreaga serie de picturei "Vreau sa Joc" au fost prezentate si la Evenimentul "Dialogul Artelor" organizat de Fundatia Atheneum din Germania. Doua din seria celor 6 se afla acum intr-o colectie privata la Dusseldorf. In Octombrie 2010 artistul american a fost unul dintre cei doi invitati de onoare la Salon Artis 2010 la Bucuresti, organizat de Marina Nicolaev. Aici sunt prezentate doua articole despre expozitia/receptie a picturilor lui Jerry W. McDaniel: unul scris de Ileana Costea, urmat de un alt articol scris de Anca Adumitroaie. Apoi puteti vedea anuntul expozitiei.

Un pictor american cu elemente de “inspiratie” romaneasca: Jerry W. McDaniel

de Ileana Costea










Tin minte cat m-a impresionat o expozitie despre Maramures la Muzeul Omului de la Paris (Musée de l’Homme) cu multi ani in urma, in care am descoperit cele mai frumoase poze si texte neaose romanesti din acea minunata zona a Romaniei unde fotograful nu era roman ci japonezul Kosei Miya. In acelasi spirit de “intorsatura etnica”, pictorul american Jerry McDaniel, poposeste din cand in cand ‘con gusto” asupra unor subiecte romanesti:  desene si picturi cu elemente repetitive à la Tuculescu, ilustratii pe baza poemelor lui Blaga, si un poster de la un turneul cu jucatorul de tenis  Ilie Nastase.


Anca Madalina Adumitroaie (Director Cultural si Press Secretary, Viitorul Roman Society, castigatoarea tabloului "Vreau sa Joc" insiprat dupa poezia cu acelasi nume de Blaga), artistul american eterogen Jerry W. McDaniel; Diana Cosma (castigatoarea nocturnei europene “Champs Elysee”), si Ionela Kloes (Presedinta Viitorului Roman Society). (Fotografie: Ileana Costea)
Expozitia/Receptie de Arta din Beverly Hills de duminica dupa-masa, Septembrie 23, a fost unul din evenimentele din Seria de Activitati Culturale ale Societatii, inscrise in California, “Viitorul Roman.”


Infiintata in 1926, Societatea Viitorul Roman a organizat de-a lungul anilor evenimente care au adunat romani, in jurul unei mese de banchet, cu ocazia vizitei unei personalitati, ca cea a principesei Irina, a Regelui Mihai, serata data cu ocazia incheierii termenului Consulului General al Romaniei, Catalin Ghenea, si diverse evenimente culturale: Lansare de carte (Petru Popescu – O Fata Numita Maria, Aura Imbarus “Transilvania mea”), prezentare de Profesorul Istoric Ion Toderascu din Iasi despre Gheorge I. Bratianu, “Un Savant si Un Soldat” , si de data aceasta expozitia lui Jerry W. McDaniel.  Picturi in stiluri variate au fost prezentate la expozitia/receptie  care a avut loc la Klein Academy of Art in Beverly Hills. Expozitia a fost organizata de Ileana Costea (www.ic-art-gallery.com) in colaborare cu Societatea Viitorul Roman (http://viitorulroman.com/english/).

O larga parte din activitatea creativa maestrul McDaniel si-a petrecut-o ca ilustrator, pentru companii ca Pan Am, Phillip Morris, Malboro, etc. Cunoscuta Asociatie a Ilustratorilor din Statele Unite i-a publicat un poster (Formula 1, Grand Prix) in Albumul Annual in care selectia lucrarilor este foarte stricta.


Poster istoric de tenis, creat de Jerry W. McDaniel pentru APT (Asociatia Profesionala de Tenis) pentru campionatul Via Copa del Caribe - Malboro in care a participat jucatorul de tenis roman Ilie Nastase (Copyright Jerry W. McDaniel)



In anii 80, Jerry a fost invitat sa faca toata Campania de reclama a companiei Marlboro in America de Sud; de la turnee de tenis, la curse de masini, de cai. Si pentru unul din turnee a facut un poster, acum istoric, al campionatului in care a participat si Ilie Nastase al nostru. Pe atunci Nastase nu era cunoscut in Statele Unite. Iar imaginea de reclama cu cowboy a companiei Marlboro de mare success commercial in USA si alte parti ale lumii, nu a fost deloc bine primita de publicul din America Latina, unde “cowboy”-ul simboliza americanul-“gringo” dispretuit acolo, sau “gaucho”-ul sud American, si el lipsit de respect, cunoscut ca pirat de teren. Si iata-l deci pe Jerry creind un poster care include in tipografie numele tenismenului roman. Intalnire intamplatorare prin arta de afis a unui roman cu un American, cu multi ani inainte ca maestrul sa aiba ocazia sa rasfoiasca carti de arta si cultura romananeasca care au dus la crearea seriei de tablouri “Vreau sa Joc” inspirate din poezia cu acelasi nume de Lucian Blaga. Culoarea si compozitia sunt elementele pregnante ale operei lui McDaniel. Culoarea de la Van Gogh, ordinea de la Mondrian,  si combinarea lor de la Stuart Davis.

O dupa-masa foarte calduroasa de vara Los Angeleana in Septembrie, intr-o cladire cu caracter mediteranean, Academia de Arta Klein, cu o curte interioara cu multe plante tropicale si suprafete acoperite cu fete de masa provensale, placut, viu colorate. Adunata pe scanune pliante in mijlocul galeriei, lumea a inceput prin a asculta introducrea facuta cu prestanta  de Ionela Kloes, Presedinta Viitorului Roman: despre originea si misiunea societatii acesteia de traditie romaneasca, despre activitatile culturale ale societatii, prezentarea pictorul ui American eterogen Jerry McDaniel si a Ilenei Costea cu care maestrul  va face o prezentare in dialog animat al picturilor expuse. Expozitia reprezinta o mica selectie din foarte numeroasele lucrari ale maestrului. Inchegata, desi cu stiluri si medii variate, cu texte bine alese sa prezinte “povestea” reflectata in picturi. Un mic tablou suav ‘gen Klimt”, o guasa cu cantareti de Jazz, plina de culoare si miscare, un tablou mare patrat intitulat “Acesta este creierul meu”, un panou cu 6 elemente giclees imprimate pe canvas Italian reprezentand scene nocturne din plimbarile pictorului prin Europa: Champs Elyssée-ul decorat de Craciun, Amsterdam-ul  la 4 dimineata privind spre luminile misterioase ale canalului, Nori mov Magritte intr-un mic golf la Peguera in Mallorca, motociclete uriase parcate in mijlocul Parisului langa lumini de felinare, Turnul Eiffel Pretutindeni, cum se vede in diverse marimi in drumul cu autobuzul 80 traversand orasul in zig-zag din centru spre arrondismentul 15, si vedere de la fereastra atelierului pictorului din Montparnasse, unde, la etajul partu, pare ca plutesti printe sfere de lumini de sarbatoare, si apoi patru (din seria de 6) variante coloristice ale picturii “Vreau sa Joc” dupa poezia lui Blaga, doua dintre ele fiind acum intr-o colectie privata la Dusseldorf, vandute la evenimentul organizat de fundatia Atheneum in Decembrie 2011.




Au fost si americani in audienta. S-au servit sandwichuri cu sunca, si castraveti, saumon fume, si o salata de boef (fara carne de vita) decorata pentru eveniment ... Audienta aleasa, evident apreciind arta, citind atent povestile tablourilor pe micile panouri explicative, si facand comentarii interesante sau punand intrebari cu miez. Printre participanti Dna. Stefania Magdison, Presedinta Fundatiei Blue Heron pentru orfani din Brasov (ati mai intalnit-o si in numarul trecut caci ea a fost gazda seratei date in onoarea lui Ion Caramitru la Hollywood). Stefania era, ca doeobicei, imbracata special, de data asta cu o fusta bordata cu un volan bufant in ”aripi de fluturi verzi”, creatie a designer-ei de moda romanca din Los Angeles, Aura Cercel; Maria Zamfir Blyberg, cea care a inlesnit inchirierea salii prin profesoara ei de pictura Shirley Klein, si Ligia Toutant co-organizatoare cu Ileana Costea  a expozitiei Brancusi-Mateescu din 2004 la universitatea CSUN organizata tot cu sprijinul Viitorului Roman. Sampanie, vin rosu, discutii despre arta, voie buna si … o tragere la sorti pentru doua picturi donate Viitorului Roman de McDaniel: una din cele 4 “Vreau sa joc” la alegere si una din nocturnele europene, tot la alegere. Anca Madalina Adumitroaie, Director Cultural si Press Secretary, Viitorul Roman Society, s-a intimplat sa fie norocoasa castigatoarea tabloului dupa poezia lui Blaga, si Dianei Cosma i-a iesit numarul pentru o nocturna din care a ales “Champs Elysees”.

Iata inca o ocazie in care Viitorul Roman a excelat in promovarea artei si culturii romanesti.






Poems by Lucian Blaga and paintings Jerry McDaniel


Poems by Lucian Blaga (1895-1961)
Romania’s great modern poet, philosopher, and dramatist

Translated by Andrei Codrescu
Ileana Costea assembly

The Poets
Don’t be amazed, Poets, all poets, are
Just one, undivided, united into a vast community,
Speaking, they are mute. Across centuries they are born
And die,
Singing, they serve a tongue lost
In the past.




Sleep
In the mild breeze a soul wavers,
without today,
without yesterday.
With indistinct waves
Rise the hot centuries
From the trees.
In sleep my blood draws me back
Into my parents
Like a wave.





All Ways Cut
Green day. Spirit of the nut.
All ways cut
To the heaven of wind,
Of love, of word.
All ways cut
To the Thursday of fire,
To the noon of desire,
Where passion is burning
Where the tear is singing.





Pax Magna
It appears that God and the Devil
Knowing how much greater each could be,
Shook hands and made their peace in me.
Together they distilled into my soul
Faith, love, doubt, and lies.


The Light
The light I feel
Bursting into my chest when I see you,
Couldn’t be a drop of that light
Created on the first day,
From that light that thirsted so much for life?





Longing
Parched, I drink your scent –
I cup your face with my hands
To gather your miracle in my soul.
The closeness of our eyes burns,
And yet you say: „I yearn for you!”
With longing as if
I were a wanderer in another world.

Quatrain
Not even a song is easy. Day
or night – nothing is easy on earth:
and so the dew, for it’s the sweat of nightingales,
wearies from singing the whole night through.





I Will Not Crush the World’s Corolla of Wonders  
I will not crush the world’s corolla of wonders
And I will not kill
With reason
The mysteries I meet along my way
In flowers, eyes, lips, and graves.
The light of others
Drowns the deep magic hidden
In the profound darkness.
I increase the world’s enigma
With my light
Much as the moon with its white beams
Does not diminish but increases
The shimmering mystery of height –
I enrich the darkening horizon
With chills of the great secret.
All that is hard to know
Becomes a greater riddle
Under my very eyes
Because I love alike
Flowers, lips, eyes, and graves.

All paintings inspired by Blagas poems
© Jerry W. Mc Daniel 2008




I Wait for My Sunset
I wash my sight in the sky’s
Star-filled vault -
I know that I too in my soul
Carry many, many stars
And galaxies,
Miracles of darkness.
But I do not see them
Because I have
Too much sun in me.
I am waiting for my day to end                               
I wait for night and pain
I wait for my sky to darken
So that stars may rise in me
My own stars
I have not yet seen.





I Search
I search, for what I don’t know. I look
For a great hour left creature-less inside me
Like the stamp of a dead mouth on a carafe.

I search, for what I don’t know. Under spent stars,
Under vanished stars, I look
For the extinguished light I still praise.





Silence
Such silence all about me I seem to hear
the moon’s beams beat against the glass.

Oh, who knows – my soul, in whose breast you’ll sing
sometime after centuries
on sweet strings of silence,
on harps of darkness – that stifled longing
and broken      joy of life? Who knows?
Who knows?



I Want do Dance!
O, I want do dance as I have never danced!
Let God not feel himself a prisoner in me.
Earth, give me wings:
I want to be the arrow
tearing infinity,
to see only sky around me,
sky above
and sky below –
burning in waves of light
I want to dance
torn by the lightning of unborn desire
so God will breathe freely in me
and will not say:
„I am a prisoner in his dungeon!”





Lucian Blaga (1895-1961)
Romania’s great poet, philosopher, and dramatist
Biography
1895-Born (May 9th) as the ninth son of the parish priest (Romanian Orthodox Church) of the village of Lâncrâm, in Transylvania
1910 – 1914 publishes his first poems and his first philosophical article.
To avoid service in the Austro-Hungarian army, attends theological classes in Sibiu, Transylvania,         graduating in 1917
1918 - begins to study philosophy at the University of Vienna
1920 - is awarded his Ph. D. with the thesis Culture and Cognition
1926-38 press counselor - the Romanian legation in Warsaw,  Prague, Vienna, Bern, Switzerland, Lisbon
1936 elected, at 41 years, active member of the Romanian Academy
1938 returns to Romania as Professor of the Philosophy of Culture (a chair specially created for him) at the University of Cluj, Transylvania
1949 is dismissed from his chair by the Communist regime and appointed librarian. Out of favor, he publishes only translations until 1960
1956 - nominated for the Nobel Prize he was on the point of getting the award when the communist government in Bucharest sent emissaries to Sweden to protest against his nomination with false political allegations
1961 - dies of cancer. Buried at Lâncrâm
Due to the spiritual nature of his poetic and philosophic work communist leaders banned him.






***





 Vreau să joc de Lucian Blaga

vreau să joc cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra, cer,
şi cer sub mine -
ai-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"

Tablourile din seria “Vreau să joc” au fost facute cu ocazia celor patru recitaluri de poezie Blaga organizate în California de Sud de Ileana Costea cu actriţa bucureşteană Lidia Lazu în Mai 2008.










Resurse Recitaluri Blaga pe Internet:


JERRY W. McDANIEL, artist heterogen din New York şi Los Angeles, a studiat cu maeştrii artei abstracte Angelo Savelli şi Henry Pearson la Noua Scoală de Cercetare în domeniul Social din New York. Cu această ocazie Jerry  a încetat să mai folosească verticalitatea şevaletului şi işi plasează pânza pe o suprafţă orizontală. Aceasta permite artistului sa  picteze înonjurandu-şi picturile. Stilurile diverse pe care le aplică artistul în picturile sale sunt dedicate conceptului că fiecare idee necesită propria-i expresie emotională.

JEJERRY W. McDANIEL New York & Los Angeles heterogeneous artist, studied with abstract artists Angelo Savelli and Henry Pearson at the New School for Social Research University in New York. Out of his experience, Jerry ceased to use the verticality of the easel and placed his canvas on a horizontal surface. This allowed him to walk around his paintings. The various styles applied to his paintings are dictated by the concept that each idea demands its own emotional expression.

The “Vreau Sa Joc” poem by Blaga as it appears in Romanian on the previous page in English translation:

I want to dance

O, I want do dance
as I have never danced!
Let God not feel himself
a prisoner in me.
Earth, give me wings:
I want to be the arrow tearing infinity,
to see only sky around me,
sky above
and sky below -
burning in waves of light
I want to dance
torn by the lightning of
unborn desire
so God will breathe freely in me
and will not say: "I am a prisoner in his dungeon!"

by Lucian Blaga
Translation by Andrei Codrescu

Lucian Blaga (1985-1961)

Lucian Blaga was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer highly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.

In 1926, he became involved in Romanian diplomacy, occupying successive posts at Romania's legations in Warsaw, Prague, Lisbon, Bern and Vienna.

He was dismissed from his university professor chair in 1948 because he refused to express his support to the new Communist regime and he worked as librarian... He was forbidden to publish new books, and until 1960 he was allowed to publish only translations. He completed the translation of Faust, the masterpiece of Goethe, one of the German writers that influenced him most.

In 1956, Blaga was nominated to the Nobel Prize for Literature … Still, the Romanian Communist government sent two emissaries to Sweden to protest the nomination, because Blaga was considered an idealist philosopher, and his poems were forbidden until 1962






***





 “Vreau sa joc”: expozitie “Jerry W. McDaniel” la “Viitorul Roman”

de Anca Adumitroaie














Albastrul profund si sincer incadreaza ca passe-partout explozia de alb-violet in flori de lavanda care, la rindul ei, imbratiseaza languros conturul banuit al femeii dezgolite. Absenta culorii, ca o pata de vis, intr-o mare dezlantuita de nuante, e ceea ce defineste latura impresionista, de traire a clipei, a pinzei pe nume “Sleeper In Lavender”, care m-a intimpinat si captivat de la intrare la vernisajul cu titlul “I Want To Dance” (“Vreau sa joc”) al pictorului Jerry W. McDaniel. Inspirat, dupa cum marturiseste el insusi, de figuri degasiene drapate in falduri vaporoase, pictorul invaluie forma feminina , ca pe o Danae in ploaia de aur, intr-o contrastanta mantie a pletelor blonde-curgere de grine, intrepatrunse de rebelul mov-siniliu al lavandei.




Am avut placerea de a ma intilni cu arta pictorului american eterogen Jerry W. McDaniel pe 23 septembrie 2012, la vernisajul organizat de Societatea Culturala “Viitorul Roman” la Academia de Arta Klein din Beverly Hills. O duminica extrem de calduroasa si o cladire micuta si boema, varuita in alb si albastru mediteranean, coborita parca dintr-o insulita greaca sau italiana, pareau gazdele perfecte pentru un stil de pictura -arc peste timpuri si tendinte. Influente si emotii armonioase si conflictuale se imbina nesteptat in arta cu adevarat eterogena a lui McDaniel, de la Degas la Klimt, Mondrian si Magritte, Picasso si Warhol. Fiecare tablou, de dimensiuni si forme variate, era insotit de o poveste, fiecare nascindu-se dintr-o experienta sau traire imortalizate in culoare. “Jazz At The Bakery”, inspirat de ordinea si culoarea lui Mondrian, pare o sinestezie de muzica si miscare. M-a intrigat o pictura masiva, de forma patrata, intitulata “This Is Your Brain”.  In legenda insotitoare, autorul o prezinta ca pe un experiment academic, din perioada sa de profesorat. Culori vii, de o mare varietate senzoriala, marcheaza acel creier social, al conventiilor si automatismelor, iar varianta concentrata, “in a nutshell”, ar fi creierul adinc, Jungian, colectiv, cele doua fiind separate de cimpul alb, de umbre nedefinite, al constiintei umane.

Chiar daca nu as fi aflat despre interesul artistic si prietenia pe care Jerry le simte fata de arta si spiritualitatea romaneasca, versurile lui Lucian Blaga ar fi izbucnit nestavilite din brate de arbori, tentacule, meandre, albii de riuri, petale multicolore, care se alearga si se inlantuiesc in seria de sase tablouri incendiare “Vreau sa joc”:
“vreau sa joc cum niciodata n-am jucat!
Sa nu simta Dumnezeu
in mine
un rob in temnita-incatusat.
Pamintule, da-mi aripi:
Sageata vreau sa fiu sa spintec
nemarginirea.”
Motivul aripii eliberatoare si al curgerii navalnice domina in culori arzatoare sau tainice,  de vazduh, foc si pamint. La expozitie au fost prezentate doar patru dintre cele sase tablouri, doua picturi aflindu-se in prezent intr-o colectie privata din Dusseldorf.  Jerry W. McDaniel, prin arta sa eterogena, distileaza complex si emotional, cu flair si generozitate emotiva, fatete de cultura romaneasca, precum elemente expresioniste abstracte de la Tuculescu, ilustratii ale poemelor filozofice ale lui Blaga, sau afise promotionale moderniste, asemenea celui realizat pentru un turneu al jucatorului de tenis Ilie Nastase. Cele sase tablouri inspirate de poemul lui Blaga “Vreau sa joc” fusesera pictate de McDaniel cu ocazia unei serii de recitaluri lirice Lucian Blaga, organizate de Prof. Ileana Costea in California in 2008.
In acea dupa-amiaza de septembrie los angelina, in mijlocul unui public entuziast si avizat, doamna Ionela Kloes, Presedinta a Societatii “Viitorul Roman” si amfitrioana, alaturi de doamna Ileana Costea, a rostit un succint cuvint de intimpinare din partea societatii organizatoare, a carei misiune, de la infiintarea din 1926 si pina in zilele noastre,  a fost promovarea cu asiduitate a valorilor culturale romanesti. A urmat apoi un dialog de o debordanta onestitate si naturalete, in arta si in viata, dintre Ileana Costea si Jerry W. McDaniel. Artistul raspundea cu usoara stinjeneala si reala modestie la intrebarile Ilenei, dezvaluind secrete ale procesului de creatie, precum si crimpeie revelatoare de viata, care s-au materializat in culoare si emotie pe pinzele sale.   Am aflat astfel povestea din spatele unui mozaic de sase pinze dreptunghiulare de dimensiuni reduse si stiluri eterogene, alcatuind o harta in acrilic a periplurilor europene ale pictorului: nopti in feeria franceza a Craciunului pe Champs Elysées, zori reci si severe, filtrate in luminile Amsterdamului, nori mov de inspiratie Magritte, plutind in visare pe cerul din Mallorca, incredibile unghiuri din care Tour Eiffel domina marea de lumini pariziana, pe care Jerry W. McDaniel o reda cu entuziasm spontan, asa cum il invaluie de la fereastra atelierului sau din Montparnasse.
Pe linga privilegiul unui regal artistic de o mare prospetime si complexitate, publicul a fost intimpinat, in curtea interioara de influenta si coloristica mediteraneana, de o varietate de gustari usoare si bauturi racoritoare. Intilnirea s-a incheiat cu neasteptata surpriza a unei trageri la sorti a  doua tablouri, pe care Jerry, cu multa generozitate, le-a donat “Viitorului Roman”; in mod paradoxal, luind in considerare istoria mea de o viata, in care nu am cistigat niciodata nimic la tombole si loterii, tabloul de zbor albastru din seria “Vreau sa joc” mi-a revenit mie! Ii multumesc din nou lui Jerry pentru bucuria de a-l admira in fiecare zi, culoarea navalnica readucindu-mi in amintire poezia atit de draga a lui Blaga, care l-a inspirit pe artist.
Vincent Van Gogh ii scria fratelui sau Theo ca oricare dintre semenii sai e, de fapt, un pictor de suflete, si ca menirea  fiecaruia e sa picteze un tablou fericit pe pinza vietii sale. Jerry W. McDaniel, pictor eterogen de o invigoranta prospetime artistica, abordeaza arta in maniera emotionala, surprinzind clipele cu atitudinea impresionista a trairii plenare a momentelor de inspiratie. Iata ca ne-am bucurat din nou, prin initiativa “Viitorului Roman”, de un veritabil dialog al artelor si stilurilor atit de variate, de intrepatrundere etnica si istorica, omogene insa in celebrarea frumusetii.

Anca Adumitroaie, Director Cultural si Press Secretary, Viitorul Roman Society, California
VIITORUL ROMAN CULTURAL & AID SOCIETY
A California Not For Profit Corporation – Founded 1926

***

Diverse Referinte privitoare la pictorul eterogen american Jerry W. McDaniel:
www.jerrywmcdanielstudios.com - pagina oficiala a pictorului
http://en.wikipedia.org/wiki/Jerry_McDaniel - pagina Jerry W. McDaniel pe Wikipedia
http://www.strathmoreworldwide.com/profoftheyear_bio.asp?id=307257&industry=Fine+Arts
- pagina lui Jerry ca Artist al Anului pe Strathmore

http://www.omnigraphies.com/content/jerry-w-mcdaniel-american-heterogenous-artist
Interview by Ileana Costea, Professor at California State University, Northridge

http://www.omnigraphies.com/content/doua-poluri-geografice-opuse-unite-prin-cultura-si-arta-romania-si-california

Arte intrepatrunzandu-se: poezie, muzica, aritectura, pictura, sculptura si dans

Articol scris de Ion Lazu, 8 Octombrie 2010, Bucuresti, Romania

http://www.omnigraphies.com/content/dialog-%C3%AEntre-arhitec%C8%9Bi-%C8%99i-arti%C8%99ti-%C8%99i-%C3%AEntre-genera%C8%9Bia-t%C3%A2n%C4%83r%C4%83-%C8%99i-mae%C8%99tri-consacra%C8%9Bi
Dialog între arhitecți și artiști, și între generația tânără și maeștri consacrați

Expozitie la Bucuresti , Salon Artis 2010, Octombrie 2010, unde pictorul american Jerry W. McDaniel a fost unul dintre cei doi invitati de onoare.

***

Afise

Anuntul expozitiei/receptie a picturilor lui Jerry W. McDaniel, Sept. 23, 2012, Beverly Hills, California





















miercuri, 10 iulie 2013

Interviu cu doctorul neurolog, Emanuel – Constantin Chețan



Ben Todică: Dragi ascultători, astăzi îl avem ca musafir pe doctorul neurolog Emanuel Constantin Cheţan, care participă în Australia la Congresul Internaţional de Neurologie din Sidney. Doctorul Emanuel  Cheţan este sponsorizat de Movement Disorder Society cu o bursă pe trei ani pentru a participa la întâlniri şi specializări de ultimă oră în domeniu. La numai treizeci de ani, doctorul Emanuel Constantin Cheţan e pe culmile succesului, realizări dorite de orice tânăr român. Este angajatul Clinicii de neurologie din Cluj-Napoca, căsătorit cu femeia visurilor sale şi au doi copii: Natan şi Hana Carina. Bine aţi venit la noi!

Emanuel Cheţan: Bine v-am găsit. Eu mă bucur să fiu în Australia, am venit aici cu ocazia unui Congres Internaţional de Neurologie, care a avut loc între 16-20 iunie la Sidney, la „Convention Center”.

B.T.: Care este tema congresului?

E.C.: Tema principală a congresului a fost „Tulburările comportamentului motor în patologia neurologică”, adică tot ceea ce ţine de alterarea anumitor structuri din creier, structuri responsabile de comenzile noastre motorii. Vreau să spun că a fost un timp extraordinar de valoros, binecuvântat pentru mine ca tânăr neurolog. În cadrul bursei mi s-a stipulat că pot participa anual la Congresul „Movement Disorders”. Şi datorită bursei pe care o am nu sunt nevoit să plătesc toate cheltuielile aferente, care sunt destul de ridicate pentru un astfel de congres.
Venirea la acest congres a fost pentru mine un câştig, au fost prezenţi cei mai valoroşi oameni din lume din domeniul respectiv, în ceea ce priveşte tulburările de comportament motorii la nivelul creierului. Repet, a fost un real câştig pentru mine să învăţ, am luat contact şi am discutat cu mari specialişti la nivel mondial în domeniul respectiv. N-am fost singurul român, a mai fost şi doamna profesor doctor Lăcrămioara Perju Dumbravă, dumneaei este şefa Clinicii de neurologie 1 din Cluj-Napoca. Societatea de neurologie „Movement Disorders” are mai multe sesiuni ştiinţifice anuale, printre care există Congresul internaţional anual al societăţii. Anul acesta a avut loc în premieră în Australia, la Sidney. Anul viitor, dacă Dumnezeu ne va ţine în viaţă, va avea loc în Europa, la Stockholm. În fiecare an se ţine în altă ţară şi aş putea spune că în alt continent. Anul trecut a fost la Dublin, în Irlanda.

B.T.: Îmi pare bine că împărtăşiţi realizările specialiştilor în domeniu.

E.C.: Exact, acolo apare tot ceea ce este nou în acest segment al neurologiei, pentru că neurologia e o disciplină foarte vastă şi ‚Movement Disorders’ este doar un segment din ceea ce este neurologia, din ceea ce ţine de patologia neurologică.

B.T.: Medicina, neurologia vă pasionează de mic copil sau din întâmplare aţi ajuns medic neurolog?

E.C.: Medicina m-a pasionat din clasa a şaptea, din şcoala generală, din gimnaziu. Încă din clasa a şaptea am început să mă gândesc la medicină, apoi câţiva ani am renunţat la gândul ăsta, reluând ideea de a merge la medicină undeva spre sfârşitul clasei a zecea, deci pe la mijlocul liceului, astfel cu un an înainte de a-mi încheia studiile liceale am început să mă pregătesc, am început să iau ore suplimentare de chimie, admiterea constând într-un examen la biologie şi chimie. Pentru mine, medicina  a fost şi este o pasiune, a fost o chemare din partea lui Dumnezeu, mi-am dorit să fac medicină, mi-am dorit să ajut oamenii în felul acesta. În ceea ce priveşte alegerea specializării în neurologie, aş putea spune că la început m-am gândit şi la alte specialităţi, iar asupra neurologiei, m-am hotărât cu vreo şase luni înainte de examen. În România, după ce am terminat facultatea de medicină, ca să poţi să intri ca medic rezident trebuie să susţii examenul de rezidenţiat, care are loc odată pe an, examen pe care l-am susţinut în noiembrie 2010 şi pe care l-am trecut cu bine, cu ajutorul lui Dumnezeu şi asta datorită unui punctaj mare pe care l-am luat cu ajutorul lui Dumnezeu şi am putut să-mi aleg neurologia. Deci a fost pentru mine un domeniu de interes, o pasiune şi fac lucrul ăsta din pasiune.

B.T.: Vă interesează şi partea de cercetare?

E.C.: Acuma în medicină, în general, şi în neurologie, în particular există două segmente: există segmentul de neurologie clinică şi există segmentul de cercetare, research. Rezidenţiatul în România ca şi majoritatea ţărilor, majoritatea medicilor se orientează asupra părţii clinice, adică a avea contact cu pacientul, a trata pacienţii de suferinţele neurologice, cu predilecţie vorbim de atacul vascular cerebral, ischemic şi hemoragic, patologie cea mai frecventă în domeniul acesta.

B.T.: Aceasta este prima dată când ieşiţi din ţară în interes profesional?

E.C.: Nu. Când eram student la medicină în anul cinci, în România am primit o bursă de şase luni şi am studiat la o clinică in Germania la Ingolstadt in Bavaria, A fost un timp foarte bun pentru mine, am văzut ce înseamă medicină şi în alte părţi, în afara graniţelor ţării noastre. În rest a mai fost o lună de zile, am vizitat Canada, fratele meu e stabilit acolo, şi anul acesta am avut bucuria ca pentru prima dată să mă aflu în emisfera sudică, în Australia.

B.T.: Credeţi că sunt condiţii bune să practicaţi medicina şi să cercetaţi în România?

E.C.: În ultimul timp, în ultimii ani s-au făcut progrese în domeniul medical din România, s-au făcut progrese reale, dar e loc de mai mult, e loc de mai bine, e loc de progres, aşa că nădăjduim şi la mai mult, atât în domeniul clinic, cât şi în cel al cecetării.

B.T.: Asta pentru că, de obicei, oamenii buni pleacă de-acasă.

E.C.: Da, într-adevăr, în România s-a înregistrat un exod destul de crescut de medici, în special în UE, dar şi peste ocean, în America, probabil şi în Australia. Dar, cu predilecţie, medicii români aleg Comunitatea Europeană pentru că acolo nu-i nevoie de echivalare.

B.T.: E mai bine acuma că sunteţi în Uniunea Europeană?

E.C.: Da, pentru că în UE nu avem nevoie de echivalări, cum am avea nevoie în Australia sau SUA. Aici e vorba doar de un examen de limbă şi apoi un interviu aferent pentru a fi angajat într-o clinică care pregăteşte rezidenţi în Europa de vest, Europa centrală şi de est.

B.T.: Deci, sunteţi nativ din Cluj?

E.C.: M-am născut şi am crescut la Câmpia Turzii unde am locuit până la vârsta de 27 de ani când m-am căsătorit, apoi m-am mutat împreună cu soţia la Cluj şi de aproape patru ani de zile locuim acolo, lucrez acolo.

B.T.: Pentru că aici în Australia auzim tot felul de nemulţumiri între unguri şi români, aveţi ceva prejudicii din cauza asta în practicarea meseriei sau v-aţi obişnuit? Aţi găsit o metodă de a conlucra? Vorbiţi ungureşte?

E.C.: Nu vorbesc ungureşte, numai româneşte şi ceva englezeşte şi un pic de germană. În ceea ce priveşte aspectul acesta multietnic, ţin să precizez că sunt român şi nu avem probleme că vorbesc numai limba română. Am o relaţie bună cu maghiarii din România, am doi colegi vorbitori de limba maghiară, de naţionalitate magiară, chiar dacă sunt cetăţeni români am o relaţie colegială foarte bună cu ei. De puţine ori am avut pacienţi care vorbesc limba maghiară, fie de naţionalitate română sau maghiară dar care vorbesc limba maghiară şi am avut o relaţie bună atât cu colegii cât şi cu pacienţii vorbitori de limba maghiară. Acum sunt în România, cazuri mai rare, ce-i drept de pacienţi care înţeleg mai greu limba română iar eu nu ştiu limba maghiară şi într-adevăr este o barieră de limbaj, dar nu e ceva semnificativ. Mai mult, poate în zona Harghita şi Covasna, dar în Ardeal şi în celelalte părţi ale ţării, chiar dacă oamenii vorbesc limba maghiară, vorbesc şi limba română şi înţeleg. Repet, am o relaţie bună atât cu colegii cât şi cu pacienţii vorbitori de limba maghiară.

B.T.: De obicei nu faceţi discriminare. Când e la doctor, e la doctor, nu mai contează nimic.

E.C.: Unde e suferinţă şi durere nu mai contează nici vârsta, nici sexul, nici limba pe care o vorbim, nici naţionalitatea. Aş vrea să subliniez faptul că dincolo de ceea ce credem, de ceea ce vrem unii sau alţii, Dumnezeu ne vede pe toţi egali, toţi suntem la fel, toţi avem aceleaşi nevoi, nevoia de Dumnezeu, nevoia de semeni, nevoia de relaţionare, aşa că asistenţa medicală nu are limite şi nu ţine cont de priorităţi cum ar fi limbă, naţionalitate ş.a.m.d.

B.T.: Şi dvs. îl aveţi în formulă şi pe Dumnezeu atunci când rezolvaţi problemele.

E.C.: Aş vrea să spun un lucru foarte important. În ceea ce mă priveşte, tot ceea ce sunt, tot ceea ce am în plan profesional datorez lui Dumnezeu. El a semănat în mine dorinţa aceasta de a face medicina, el mi-a dat înţelepciune şi pricepere să pot să fac studiile şi mă susţine mai departe în specializarea pe care o fac acuma şi sunt convins sută la sută că fără Dumnezeu nu pot să fac absolut nimic. Lui Îi Datorez în primul rând totul. Pe de altă parte ca şi toţi oamenii avem nevoie de Dumnezeu, spunea renumitul savant Blaise Pascal că în interiorul omului în afară de ceea ce este fizic este un gol al lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu îl poate umple. Nu-l poate umple nicio diplomă de la o universitate prestigioasă, nici business-ul, nici statul social, numai Dumnezeu poate să aducă împlinrea deplină în viaţa noastră. Deci, pentru mine, Dumnezeu e suveran.

B.T.: Înseamnă că Dumnezeu v-a ales de mic când aţi spus că aţi început cu dorinţa aceasta de a lucra în medicină din clasele mici. Şi, probabil că în drumul acesta aţi descoperit o problemă pe care aţi dori s-o rezolvaţi. Care este asta dintre bolile din neurologie pe care aţi dori s-o rezolvaţi? Sigur că vă gândiţi la toate, că sunteţi doctor, dar trebuie să fie una la care vă gândiţi mai mult.

E.C.: Acuma, să vă spun următorul lucru: în medicină, medicul tratează, dar singurul care vindecă este Dumnezeu. Medicina a făcut progrese mari în ultimii ani şi e într-un continuu progres la nivel mondial, însă trebuie să ne cunoştem şi limitele. Medicina are totuşi limitele ei. Dincolo de limitele noastre umane, medicale, ştiinţifice e Dumnezeu. El este fără limite şi ceea ce nu poate face omul, medicina, ştiinţa poate face Dumnezeu. Tot timpul spun pacienţilor că medicul are menirea de a trata, dar cel care dă vindecare este Dumnezeu. Referitor la ceea ce m-aţi întrebat, aş putea spune că, în general, în neurologie recuperarea după o boală neurologică este destul de greoaie. Şi de ce spun asta? Pentru că creierul este de departe cel mai complex organ din punct de vedere structural cât şi din punct de vedere funcţional cu care Dumnezeu ne-a înzestrat. Douăzeci la sută din tot debitul sanguin e direcţionat înspre creier, asta în condiţiile în care avem şi inimă şi plămâni, avem rinichi, ficat, organe endocrine, exocrine, ş.a.m.d. Pentru mine a fost interesant să învăţ neurologie pentru că acest domeni este cel mai complex, cel mai fascinant organ, dar şi când este afectat, recuperarea este foarte greoaie. Acuma, referitor la una din patologiile din domeniul neurologiei şi care îmi suscită în mod deosebit interesul e boala numită scleroză multiplă, afecţiune neurologică a cărei cauză nu se cunoaşte încă la nivel mondial. Sunt anumite teorii dar nu se cunoaşte cu exactitate. Partea gravă, ca să spun aşa e faptul că afectează cu predilecţie adulţii tineri, în jur la 18-20 de ani şi merge până la 40-45 de ani. Nu prea întâlneşti un pacient peste 45 de ani cu scleroză multiplă. Datorită faptului că la ora actuală, după ştiinţa mea nu se cunoaşte cu exactitate o cauză a bolii, nici nu există un tratament al cauzei, şi atunci tratamentul în scleroză multiplă vizează în primul rând o încetinire a progresiei bolii. Scleroza multiplă, la ora actuală este o boală incurabilă, din nefericire afectează adulţii tineri şi aceasta e o mare problemă să vezi pacienţi de 25, de 30 de ani, de 40 de ani că ajung imobilizaţi într-un cărucior şi că boala va progresa şi că în 15-20 de ani poate să aibă un final total nefericit. E o boală care îmi suscită interesul şi m-aş bucura foarte mult ca şi lumea ştiinţifică medicală să găsim un remediu. Încă odată zic, creierul este unul dintre cele mai fascinante organe, dar unul dintre cele mai greu de recuperat atunci când apare o tulburare neurologică.

B.T.: Şi-acum o consultaţie medicală pentru ascultătorii noştri. Care sunt primele semne care ar trebui să ne alarmeze referitor la scleroză?

E.C.: Semnele în scleroză multiplă clinice sunt multiple. Pot apărea tulburări de sensibilitate, anumite amorţeli la nivelul mâinilor sau picioarelor, pot apărea tulburări de echilibru, adică scăderea masei musculare la o mână, la un picior, la ambele mâini, la ambele picioare, cu predilecţie la nivelul membrelor inferioare. Zic membre inferioare, pentru că în medicină nu vorbim de mâini sau de picioare, vorbim de membrul inferior şi membrul superior, dar ca să fiu înţeles de ascultători mă refer mai practic, mai neacademic. Aşadar, pot apărea tulburări de echilibru, pot apărea chiar şi ameţeli pentru început, pot apărea tulburări de vedere, aşa numita diplopie, adică vederea dublă sau poate scădea acuitatea vizuală, vederea să înceapă să scadă ca şi acuitate vizuală. Semnele sunt multiple. Astfel de semne necesită întotdeauna prezentare la medic. Ce vreau să subliniez? E foarte important ca pacienţii şi noi ca oameni să consultăm întotdeauna şi internetul. Internetul ne dă anumite informaţii, dar foarte limitate. Pentru a avea informaţii valide, informaţii vizate de specialişti ar trebui să intrăm pe internet, pe site-ul de specialitate, lucru pe care majoritatea oamenilor nu au acces datorită faptului că trebuie să plăteşti un abonament, să fii înscris ca să poţi consulta un tratat de neurologie. De aceea, subliniez importanţa prezentării la medic, internetul neţinând loc de medic.

B.T.: Iar pentru cei care nu pot ajunge la medic, ce sfaturi le daţi ca să încetinească avansarea  bolii?

E.C.: Acuma, scleroza multiplă nu e atât de frecventă în patologia bolilor neurologice cum e accidentul vascular cerebral. În ceea ce priveşte scleroza multiplă, aşa cum spuneam cauza nu este cunoscută şi nu sunt anumite lucruri pe care ar trebui să le facem sau să nu le facem, cauza fiind necunoscută şi când apare, apare din bun senin. E o boală autoimună, o boală care are anumite dereglări genetice, organismul începe ca şi alte boli autoimune să sintetizeze anticorpi asupra selfului. Sunt multe mecanisme asupra cărora nu mă voi opri acuma, dar vreau să spun că rămâne o boală şi cu o componentă genetică în sine, dar rămâne o boală care până în momentul de faţă nu i se cunoaşte cauza cu exactitate. Aş vrea un pic să mă refer la accidentul vascular cerebral. Am văzut o statistică, conform căreia anual, aproape 5,5 - 5,6 milioane de oameni mor de accident vascular cerebral, la nivel mondial. Ei bine, aicea lucrurile sunt un pic mai clare pentru că aici cauzele sunt destul de cunoscute. Accidentul vascular este de două tipuri. Poate fi ischemic, atunci când o arteră sau o ramură la nivelul creierului se blochează şi nu mai ajunge sânge acolo, aşa numitul infarct cerebral, sau poate fi accidentul vascular cerebral de tip hemoragic când se rupe, se sparge un vas şi creierul este inundat cu sânge.
Aş vrea să punctez un lucru foarte important, faptul că în accidentul vascular cerebral, atât ischemic cât şi hemoragic, factorul de risc numărul unu este hipertensiunea arterială. Aşa că, în special pacienţii hipertensivi cunoscuţi, dar şi ceilalţi care nu ne cunoaştem hipertensiunea, trebuie să avem mare grijă la valorile tensionale. Sigur, mai sunt şi alte cauze, cum ar fi ateroscleroza şi atâtea alte cauze, dar în special vreau să atrag atenţia asupra hipertensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială care şi ea poate fi generată şi de un consum exagerat de sare. La ora actuală cred că avem nevoie, ca oameni, din punct de vedere medical să consumăm alimente cât mai sănătoase, să avem o dietă cât mai sănătoasă, dar să facem şi mişcare. Suntem o generaţie de oameni destul de sedentari, şi asta favorizează ateroscleroza, favorizează atâtea boli, diabetul zaharat, obezitatea care atrage după sine diabetul zaharat, hipertensiunea arterială şi aşa mai departe, formându-se aşa ca un lanţ, ca un val care atrage alt val după el. Deci, eu cred că la ora actuală este foarte important să avem o dietă sănătoasă şi, de asemenea, foarte important să facem multă mişcare. Să facem cel puţin o jumătate de oră de mişcare activă pe zi. E bună şi mişcarea pasivă la sălile de fitness, dar e foarte importantă mişcarea activă, mă refer la plimbări, la alergat...

B.T.: Înot?

E.C.: Înot, orice sport: tenis, fotbal ş.a.m.d. Deci, mişcarea este foarte, foarte importantă. Suntem o generaţie care facem tot mai puţină mişcare. Poate datorită profesiilor pe care le avem, datorită comodităţii.

B.T.: Deci, să reţinem: alimentaţia sănătoasă şi mai multă mişcare. De când sunteţi aici în Australia?

EC.: Sunt în Australia de două săptămâni.

B.T.: Şi cum i-aţi găsit pe români de aici? Pe cei de-acasă îi cunoaştem.

E.C.: M-am bucurat de ceea ce am văzut în Australia de când am ajuns aici. Mi-a lăsat Asutralia o impresie bună ca ţară. Mi-au plăcut şi australienii ca oameni, din câte am reuşit să-i cunosc puţin, dar mi s-au părut nişte oameni aşa destinşi, zâmbitori, amabili ca şi naţie. În ceea ce priveşte comunitatea de români, am rămas cu o impresie foarte plăcută despre cei pe care i-am întâlnit aici. Erau prieteni de-ai mei pe care îi cunoşteam înainte de a ajunge aici, dar erau mulţi români pe care i-am întâlnit aici prima dată. Am fost primit cât se poate de călduros, românii la cei care am venit aici erau mai puţini decât cei pe care nu-i cunoşteam. Am cunoscut mai mulţi decât cei pe care îi cunoşteam înainte să vin şi, aşa cum spuneam, am rămas plăcut impresionat de comunitatea de români de la Sidney, unde am petrecut o săptămână, apoi de la Brisbane şi acum la Melbourne. Mă bucur de neamul nostru care este împrăştiat peste tot în lume, şi în Australia, mă bucur să văd că şi aici oamenii îl caută pe Dumnezeu, să poată să muncească, să nu fie o povară pentru ceilalţi, să fie o binecuvântare aicea.
Salut, ca să zic aşa, prezenţa fraţilor mei români care sunt în Australia, mă bucur de ceea ce am găsit la ei, mă bucur să văd că sunt oameni serioşi, şi aşa în concluzie, ca să răspund la ceea ce m-aţi întrebat, sunt plăcut împresionat de ceea ce am găsit ca şi comunitate de români.

B.T.: Ne face plăcere să vă cunoaştem şi vă mulţumim pentru toate sfaturile pe care ni le-aţi dat. Puteţi să ascultaţi postul nostru de radio pe „Google” la „3zzz Radio Melbourne” programul în limba română, unde puteţi să-i auziţi pe prietenii dumneavoastră cu care v-aţi întâlnit aici mai des şi vă invităm să mai veniţi la noi la radio, să mai vorbim. Să veniţi să ne prezentaţi descoperirile, succesele din neurologie.

E.C.: Mulţumesc pentru invitaţie, pentru amabilitate, pentru onoarea de care mi-aţi făcut parte. A fost o reală plăcere pentru mine să fiu împreună cu dvs. Mi-a făcut plăcere să avem o astfel de discuţie, şi dacă Dumnezeu ajută, sper să mai ajung în Australia şi data viitoare să fiu şi cu familia împreună.

B.T.: Să dea Domnul, sunteţi bine veniţi.