Căutând după mere 28

Căutând după mere 28

Pe unde-mi umbli, Benoni Todică, confrate cu mine şi bihorenul Ioan Miclău-Gepianu? Ai fost cunva cu frumoasa Ming şi cu acel fecior de poveste la nunta cangurului şchiop, la nunta închipuită de Aurel Udrea, un fost redactor la Radio-Cluj, care nu-l prea înghițea prin redacție pe Pavel Rătundeanu-Ferghete deşi era invitatul lui Lucia-Stanac Sevianu, a lui Constantin Dumitrescu, admirat de Vonstantin Colhon, admis şi-n emisiunea de folclor a scriitorului dejan Radu Săplăcan, chemat la Radio-Cluj de însuşi directorul Florin..., cel care sta, locuia, pe 18 Decembrie1918, ca Titica, Felicia Ferghete şi Miron Augustin"Sever"? Chiar aşa ieri nu ți-ai făcut fizioterapia scrisului, fizoterapie cu arta succesului ce-o faci de regulă, ca să mă linişteşti făcându-mă să înțeleg, prieten al zeilor, că-i O.K. ori, că-i pe aprope de bine, românaşule din Iezer, Puieşti, copil cuminte, cumințenie a pământului, odraslă, coconaş, de-a lui ŞTEFAN DREPT MARE ŞI SFÂNT, DESCĂLECAT în RAIUL MOLDOVEI.

Cine o auzit doleanța, manifestul profund , răspicat, de inimă română, manifest artist, de sănătate a pământului, declamat cu ardoare şi candid, cu gura cât o şură cu horă-ntinsă sub grumazul ceterii de Adrian Păunescu, Mesie a iubirii de Patrie Limba Română, un alt om între oameni pentru oameni, orice-ar zice unul sau altul din invidie, el fiind un nemaipomenit lider a păcii"totuşi iubirea", în România şi în lumea mare jinduind după bine şi lucru bine făcut.

Lui Mihaela în graba, la repezeala de a merge la Galea, galina, să-i facă curat, din lucruri i-alunecă pe jos, că nu reşeşte să prindă pasărea din zborul ei şi e vădit o cădere nevoarsă, un râs în râs nervos, tineretul nemaiavând răbdare, stare şi odihnă, ca cei bătrâni, la ei totul fiind pe tri şi fuga, că stresul, alergătura, scoțându-i din țâțâni, din ritm, din modul domestic, molcom, de ardeleni, că omule, iată şi Miha, că nu-i mullțumită, nu-i pace pasul constant a boilor dați pe brazdă, boi care nu-i mai are nici pe limbă pentru'că nu-i iese lucrurile, pasența, şi zice pur şi simplu, zice obraznică, dându-i în freză: -"Fută-te, Eghipet, Eghipet să te fută" (dar cine-o mai fi şi Eghipet aiesta, de unde o mai fi derivat, de la ce? şi-i bine, că nu suduie de Dumnezeu, c-auzi prin lumea aiasta îmbârligată şi storşită, auzi şi vorbe mai colorate, zdrențoase şi pietroase, bolovănoase, cum zice Zaharia Stancu, un prozator lyric (şi oamenilor foarte multe uneori nu le sunt pe pac, atunci când graba strică, stâlcesc, încâlcesc, treaba şi tot la trap şi la galop să faci ce-i de făcut, deşi nu vine ghepesul, trenul, pe mălăinini, peste pământurile din vestul sălbatic, unde totu-i fortuit şi averile autohtonilor indieni sunt luate cu haboca de globalizatori, de colonialiştii albi, care criminal mai omoră pe capete pe cei care se opun, mai zicând, c-aceşti căpoşi albi sunt civilizați, bine crescuți cu puştile la oblâncul şeii caiilor şi pistoalele la centura aşezată la şolduri fără o lege, o justiție, că ce le pasă acestor neobrăzați că intră peste tine-casă cu legea junglei, care-i mai iute de mână şi omoară pe celalalt, de parcă celalalt nu i-ar fi semen, aproapele care aşteaptă iubirea, dar vrăjmaşul seamănă moarte (de ce ? Cu ce drept?).

Când nu ne-ajungea curtea, ocolul buniciilor, ieşeam şi la drum pentru pipijoi, pentru ca merge goanga pe perete, c-ar mânca un castravete cu cai verzi pe pereți, că baba oarba din două babe face face o nevastă şi  blânda sparge ghinda, tinda şi fără-obraza ține casa cu oglinjoară oglinjoară care-i mai mândră în țară, copiii, pruncii şi coconii, Ben, fiind inventivi, creeativi, în joaca, care şi-o aveau prințar, zburdalnic, fără o stare şi o aşezare, avându-şi totuşi legile şi regulile oamenilor mari, imitând nunta, chiar sărind coarda, jucând coțca, de-a mama şi tata, cuptorul cu pâinile, de-a cloşca, puii şi uliu ori ieşind la drum, că de la noi şi până la voi erau tot mațe de unguroi, gardul şi la popa la poartă era o mâță moartă şi cine-a râde şi a vorbi s-o mănânce coaptă, cu marar cu petringel, cu costițe de purcel... -lobodă, lobodă, gura mea slobodă (copiii ştiau ce au de făcut, ştiau verzi şi uscate, câte-n luna şi stele, erau temerari ştiind mai ceva ca la grădinițele unde educatoarele o iau razna, că au un comportament nefericit, deşi alta era reforma şi salarizarea nu lasă de dorit, că nu slujeau fără simbrie, dar lipsâdu-le o doagă, îşi iau lumea-n cap buruiana-holbura, deşi eu unul nu înțeleg de ce erau admise, încadrate: petec la sac, funie dreaptă în sac, mâță blândă care zgârâie rău, văzându-i-se unghiile... din sac ?!

Cartea mea de folclor a copiilor: ÎNȚELEPCIUNILE ŞI MINUȚIILE COPIILOR-ANTOLOGIE DE CÂNTECE ŞI JOCURI DE COPIII, carte apreciată de draga şi prestigioasa etnologă, Maria Bocşe, bihoreancă asemeni lui Ioan Miclău, însă de la Beiuş, muzeolog la Muzeul Trabsilvaniei Cluj-Napoca, carte din care sunt nevoit a extrage unele însemnări potrivându-se pentru CĂUTÂND DUPĂ MERE, dar n-o pot face, că eu încă nu-s acasă la Ciubănuța, ci-s încă tot în Cluj cu Vica, luni trebuind reinternată la Hematologie, că-i încă plăpândă, ca frunza pe apă, ca frunza pe care a aruncat-o în apă porumbelul pentru a salva albina, care şi ea a înțăpat pe vânatorul care țintea către porumbel, deci Vica-i fără putința de a se ridica singură de pe marginea patului, deşi Iisus îi porunceşte blajin, sfătos: -"Ia-ți patul şi dute, că acasă sunt atâtea lucruri nefăcute". Ea-mi tot împuiază, pisează, capul, că vin paştile şi-n casa ei nu-i isprăvit nici de unele..., că-n grădina ei nu-s făcute lucrările de primăvară, că-n ocolul ei nu-i o ordine, că... şi pe lângă casa omului sunt multe târcăite, pârcăite, sunt multe treburi de făcut (pe omul negospodar nu-l îngrijorează, nu-l doare capul de aşa ceva, dar ea învățată ca vita, marha-n jug, o dor mâinile de nelucru, (zice ca Gherghe Verman la emisiunea Viața satului).

...Adela Moldovan din Apusenii Iancului, e surprinsă plăcut de recitarea ta, Ben, o recitare energică şi cu suflet de om artist, cum ți rânduit ție, ca să încânți recitând LA CURȚI DE DRAGOSTE ŞI DOR, versuri de Pavel Rătundeanu-Ferghete, cu un foto-montaj făcut cu pricepere şi gust, deci trimițându-i recitarea ta pe mesenger i-am prins în opsai pe Nicu şi Adela Moldovan, tu dând versurilor mele viață şi tonus, o modulație surprinzând, ca Andreea Marin cu surprize, surprize la T.V.R.1, deşi pe mine nu m-a surprins, nu m-a chemat să mă anunțe, că NUNTA DIN TRANSILVANIA-, ANTOLOGIE: POEZIA NUNȚII, MONOGRAFIA ŞI PERSONAJELE NUNȚII (manuscrisul aflat nici nu mai ştiu cât de mulți ani la Editura "Cuget Românesc", Bârda-Mehedinți ori să mi se fi publicat vre-un volum de poezii, poezii a lui Pavel Rătundeanu-Ferghete, un om admirat de Radu Cosaşu, Mihai Duțescu, Lucian Gruia, Dan Brudaşcu, Ioan Miclău-Gepianu, eccetera, eccetera...vrând la SURPRIZE, SURPRIZE, ANDREEA MARIN să mă anunțe public: cartea este publicată pe spesele statului, televiziunii române (îmi doresc prea mult, nu-i aşa, Ben Todică, deşi-s om cinstit, sărac şi aş fi meritat, prea multe non-valori pulicându-se pe bani publici, nu crezi?) ca să nu cred, că totul e un aranjament, în emisiunea cu pricina, cum sunt atâtea altele pe la noi. Deci Adela  şi Nicu Moldovan scriu sincer: "Frumoase versuri. Mulțumesc frumos."

Frumos ne mai scrii, Ben, dar cine pricepe frământarea, grija, prin care omul a trecut, ca un Don Quijote lupându-se cu morile de vânt, cu prostia şi domnia, că totul în goana după aur poate fi deşărtăciune şi vânt şi foarte puțină poate fi bucuria, fericirea, ce o împarți cu ceilalți, dar nici nu-ți dai seama ce-i timpul, viața irosită, talanții îngropați, irosiți fără un rost, folos, social-uman mai multă fiind suferința (şi mai vin să spună că nu-i particulară suferința ci e a României, că-i un brend, dar la ce bun să ne mințim, totul fiind o experență, experența de a ne cunoaşte pe noi înşine mai aparte în sinfonia naturii omeneşti, un plus valoare atunci când ne străduim a fi, chiar drumul tău către Australia anticipat de lagăr a fost un experiment, un bonus, fără de care tu, Benoni Todică, nu erai tu, o largă şi generoasă respirație, cunoaştere, de sine, acea fericire dată în folosul celorlalți). Tu ştii mai mult decât ştiu eu, în tine crescând mai vânos stejarul, arborele cu seva eminesciană, în tine totul e ca o cântare a cântărilor şi chiar asta e minunat, o grozăvie cu suflet din sufletul neamului. Tu simți totul omenesc precum o sinfonie florală cu puternic iz de România (asta e şi ceea ce ne leagă profund).

Nu ți-am scris nici măcar o epistolă, nu ți-am scris din iest paradis, nu ți-am scris, ca să mai ştiu ce mai faci tu şi familia ta? că, ) zău, nu ştiu ce faci şi şi cum o mai duci şi toate câte-s mă neliniştesc, ca foe verde de albastru ce sunt cela ce sunt în drag şi-n ceea ce sunt, uneori obosit, deşi iubit, ca o flacără olimpică aprinsă, imensă pe altarul soarelui întru răsărit de soare şi de doină întinsă peste lumină de grădină cu stupină divină în alchimie şi acțiune de albină cu zbor de polenizare acaparând profund cu alchimie de lumină în proces de fotosinteză produs în reacție prin nervurile din frunză, că şi omul e albină şi furnică, un naşpa hopa-mitică, care, deşi cade liber în cădere liberă sumbră sub cer plin de caracter se ridică s-o facă lată, lumea mai voinică şi mai Nică-fără-frică, că se face de minune, de râs şi turcă, la noi lumea politică, ca să ne fută cu viața sumbră şi cu neândestulare zilnică, deşi-n cântarea-cântărilor e altfel rostul, lucrul-lucrurilor, o măsură în primăvara tuturor.

     - Chiar la asta ma gandeam: de ce nu mai scrii ca frumos scrii. Eu sunt tot sub tratament cu pastile si fizioterapie, am inceput sa merg la serviciu cu taxiul ca nu am voie sa conduc si lucrez numai 2 ore pe saptamana pentru 3 saptamani, pe urma 4 si pe urma 6 pana ma pacaleste si ma baga din plin ca sa se scape de mine asigurarea. Ca asa e in capitalism sau cum ii zice pe la voi si prin Irak : DEMOCRATIE ! Inca Lucrez la carte si curand am sa-ti trimit manuscrisul si coperta pe care o face fiul meu. Am sa-ti las loc pentru cifru/bare si tipografie…, sau o vei face la SITECH? Nu te grabi sa inebunesti lumea cu publicitate ca sa o cumpere macar inainte de inceperea razboiului. Glumesc desigur! O sa mai dureze cateva saptamani, ca acum e pastele aici si saptamana viitoare va fi al nostru. Ti-am trimis propunerea mea - eu ma joc doar aici. Nu stiu cum va arata ideia lui Eric pentru CAUTAND DUPA MERE - E bine sa vedeti ca se lucreaza la carte.

     - Joaca ta are un frumos omenesc, românesc, are un drept de a fi laudă din lada de zestre, din firescul dumnezăiesc a firii noastre verde de albastru din mioriticul nostru, are acel laudator temporis acti, e o măsură a lucrurilor pur şi simplu. Am înțeles, că urmează un altceva şi ceva, dar altceva. Mulțumesc pentru tot ce eşti, Ben. Sănătate şi multe împliniri !

*

Nu ştiu dacă aveam sau nu nevoie de o pauză, dar pur şi simplu eram obosit, ca Marin Preda dupa ce a scris Moromeții, eu fiind blocat de grija care mă solicita să am grijă de Vica (apropo sunt tot în Cluj, c-aici e nevoie de mine, aici Dumnezeu mi-a poruncit a sta pentru o stare de bine de care avea nevoie Vica) şi mai scriam sau nu pe facebook, că era o mama nevoii, dar inspirat sau nu scriam, deşi-s un proscris în propriul paradis de cunoaşterea, infinit, imperativ al cunoaşterii de sine, apropiat de obiect, ca să fac aprecieri critice altora şi să-mi înting propriile-mi aripi cu zbor harnic, pragmatic sau să mă împedic în propriile mele vorbe (că, pur şi simplu, nu-mi venea nimic, n-aveam chef să scriu, deşi-mi era dor de vorbele tale Ben şi doar scriindu-ți erai la trap şi galop pe copita din spate a murgului, arătâdu-ți prețul mânzului). Căutând după mere o fi având şi continuare, că povesteam unora aspecte necuprinse în carte, dar după ce le povesteam, culmea, incredibil, dar adevărat mi se evaporau amănuntele din memorie (mă întrebam şi mă întreb: s-au evaporat doar pentru moment ori vor fi ireversibile şi pentru totdeauna, că şi astfel poate fi, pot fi nenorocit de boală, de timpul necruțător, neiertător, care cu nerăbdare şi nefast mă calcă ducându-mă în ispita lui ireversibil spre culmea culmii luminii lui). Aici e: "Quo vadis, Domine ?" E acel neliniştitor: ce-i cu noi? pentru ce, Doamne? cine suntem? de ce, Doamne? încătro, Doamne? ce să mai fim, în virtutea Marelui pescar-Păstor blând, dulce Solomon spiritual şi David  poet din lumina zilei dintâi-Zamolxis ? Unele temeri, îndoieli, ne calcă pe nervi, făcându-ne acceptabili, ca oameni între oameni, pentru oameni.

Omule de valoare, tu ştii să le judeci pe toate cu-n echo-sănătos, Hristos-luminos.

SINGURUL CÂNTĂREȚ

Im Memoriam NICHITA STĂNESCU

Numai io-s ca nime în lume: inedit, ca cel mai iubit,

cu farmec, petec la sac, dar lui Dumnezeu pe plac

şi în cela ce sunt drag şi sfânt sub cer pe pământ cu iubire,

ca un pom pornit pe înflorire pentru rodire,

preț neprețuit şi drept la nemurire,

un om cu nume şi-n culme cu renume

cântăreț, singurul cântăreț,

care nu se ține mai cu moț, măreț.

     - Daca te ei dupa critici iti pierzi autenticitatea/identitatea. Ei te uniformizeaza in asfaltul soselei si vei fi calcat pana la epuizare. Dialogul poeziei e cu Dumnezeu si e o limba/frecventa unica. Cine o citeste este lasat sa priveasca inauntru raiului daruit poetului.

     - Ce or mai inventa. Trăiesc şi sunt viu, Ben, dar auzi, dragule, mitul e c-aş fi nevăzător. Şi poezia nu mi-ar fi poezie, aşa, că tu iai apărarea frate, unei nulități ?! Salt'are, sănătate şi noroc !

     - M-a faci sa rad! Tu vrei sa fii cineva printre cei ce il fac pe Eminescu sifilitic si-l arunca in debara? Tu vrei sa fii “nu nulitate” printre cei ce l-au crucificat pe Iisus. Cine hotaraste cine esti e cel care are nevoie de tine. Sigur e posibil sa murim si noi crucificati singuri insa "pe cine vindecam si cand" hotaraste doar TATAL.

     - E un sofisticat, ambilicat asemeni firii noastre laudă de zestre şi patrie limba română, dar câți vor înțelege filozofarea metaforică ? Coperta, "joaca ta" avea mai mult miez de pâine omenescă cu parfum spiritual şi de grai popular românesc, e mai autentică, e mai ceea ce suntem noi verde crud al pământului şi albastru-senin al cerului cu vrere şi plăcere a lui Dumnezeu, c-avea un sens a pădurețului lan izvorât din mirabila sămânță a poporului, era mai creştin, avea eul românului pribegit, dar rentors ca un Prslea cel voinic la merele de aur. Unui profesor cu care m-am împretenit nu demult, Bogdan Herțeg, un maramureşean, îi tare plăcea coperta desenată de  tine, omule, cu suflet, minte şi cu irizație de România (o zicea şi, ca redactor-şef la o revistă girată de Şc.Teilogică Cj). Era chiar impresionat zicând, c-ai fost foarte inspirat, ca un vădit creştin (şi eu ştiam foarte bine câte parale faci, câte prune, mere, ai în straiță, ce poeți în sân, eu având, ca un avar, destăinuirile, confesiunile, tale fără precedent în cultura român-universală, tu Ben şi fără şcoli înalte, cum ar zice lustruit Budulea-Taichi, Ioan Slavici, un prieten de seamă a lui Mihai Eminescu, asemeni geialului Ion Creangă, un astral sfânt al pământului omenesc şi românesc, cu rădăcini de lumină, că-i mai rar unul, ca tine, în Daco-România Felix-Zamolxis, mai Iisus, Eminescu, de cuvinte şi mai presus Iisus de moarte întru drept iubire la înviere.

Totul să fie spre sănătate şi cu împliniri pe măsura gândului bun, lumina lui Dumnezeu să se revarse asupra noastră cu bunătatea de care noi suntem convinşi, dragule, Ben !

     - Acelas lucru i-am zis copilului: Tu ai facut o coperta pentru academici, stilizata, metaforizata, sofisticata dar asta nu va avea priza la majoritatea lumii care nu se va identifica cu ea. Este ca un picasso cu cap de om patrat. Dar daca te uiti cu atentie mai lung la ea intri inauntru ei si o vei intelege. Fumul tricolor sunt eu care mocnesc de dor de tara iar toate motivele de pe costumele taranesti sunt puse in semicerc ca o creasta de pe caciula maramuresana care esti tu in zbucium si indoit de griji, braul de jos e podul drept care ne leaga, cercul alb cu titlul este marul din care am muscat noi doi si ii ivitam si pe cititori sa muste din acest mar alb si pur al sinceritatii si pacii dupa care tanjim cu totii. Observi ca sus unde e explozia de culori e cerul, e o luna rotunda si o eclipsa/dE ACOLO VIN TOATE EMOTIILE PAMANTULUI DE UNDE SI CULORILE STEAGURILOR LUMILOR. E doar citirea mea de moment. La inceput ma lasat mut cand am vazut-o, dar nu mut de placere ci mut de neintelegere iar fiul meu mi-a zis ca sunt lipsit de emotii si a avut dreptate ca o priveam ca un rational, ca un profesor care analizeaza o tema. Astazi am privit-o altfel decat ieri, am privit-o cu sufletul si m-am regasit in locul de unde a stat el cand a gandit-o si am gasit in ea tot ce am pus in a mea plus emotiile noastre invizibile. O piesa buna e aceea care te agata si te tine zile la rand lipit cumva de ea si nu te lasa pana cand nu o descoperi. Tu hotarasti pe care o folosesti. Eu cand va fi totul gata am sa ti le trimit impreuna si tu le trimiti la tipografie. Pozele copertilor pe care ti le-am trimis pana acum sunt de calitate slaba/mica ca sa poata fi vazute pe calculator. Pentru tipografie am sa trimit imagini de inalta calitate / foarte clare ca sa iasa bine. Inca mai lucrez la text. Raspunsul e in fiecare dintre noi. Intr-o piesa de arta fiecare trebuie sa-si gasesaca drumul sau, asa ca fiecare roman care va privi si citi cartea va porni intr-o calatorie nu doar de citire si privire ci si intr-o calatorie de crestere artistica, perena, nationala si spirituala, in timp si in final benefica pentru noi toti.

     - Tu ce zici, Bogdan Herțeg, de adoua copertă, care-mi pare mie prea filizofică pentru o copertă de carte? (e prea complicată şi n-are pe acel: de ce nu vii, n-are dulcele de albastră minune, că o fi având acel modern, un neânțeles pentru omul de rând, pentru cel care cumpără cartea şi-l înțelege foarte bine pe Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, descifrând un Băncilă, Palade, însă-i vine mai greu să înțeleagă pe unul, ca Nichita Stănescu sau Constantin Brâncuşi, înțelegând sacrificiul lui Constantin Brâncoveanu demn de legendă şi de istorie de ceea ce e totuşi iubirea şi sănătatea pământului, cum zice genial, deşi contestat, Adrian Păunescu, un om distinct şi de suflet, deosebit, asemeni românului Corneliu Vadim-Tudor, cetațean al vetrei carpatice româneşti, din ardealul mioritic, numit după Marin Sorescu pentru'că trbuia să poarte numele de Eminescu, ROMÂNIA, românul de rând, înțelegând, Ben, dragule, gestul şi bunătatea unui haiduc cu modru din codru, un om cu modestie, înstare de sacrificiu, cu gesturi teribile de omenie, bonomie şi generos, ca Făt-Frumos din rostul şi basmul neamului nost (cred, că înțelegi de ce vreau prima copertă, în care nu mi de artă, arta fiind greu de pătruns, eu şi nu doar eu având nevoie de irizația unui sens popular şi a spiriului creştin, pentru asta doresc coperta: "joaca ta", c-aşa ceva e direct exprimat sentimentul măreț, nobil, că doar tu eşti aproape de popor, eşti cu viața o luptă cu dragoste şi dor, eşti suflet din sufletul neamului, tu eşti sincer, vorba neaoşului George Coşbuc). Nu vreau să-ți supăr, Ben, feciorul, că promit, că la o reeditare a cărții o să folosim coperta propusă de Nic, ştiind, că apa curge, dar pietrele rămân.

Fiecare zice ceea ce crede, dar care-i poezia, dacă nu ce crede fiecare a fi ?! Pentru mine e felul cum scriu fără răutate e, dacă nu credeți faceți ce ştiți, ca să nu mai scriu, deşi nimeni nu va reuşi să mă oprească, că nu-i Dumnezeu în cazul meu. Contraşii mei, cum scriu ? Au dreptul de a fi ? cine le-o certificat, că sunt ceea ce cred a fi?

REPLICĂ

Ce-i ?Nu încăpeți de mine ? iar e comedie, (nu-mi sunt nici expediate

Scrisorile, comentariile, din cruda realitate

Deşi adevăruri mă aventură, îmi impun responsabilitate,

La lucruri îmi dau omenească măsură,

Vorba fiindu-mi mana cerească, care de nu cură, picură,

În ciudă, că pe alții ce scriu nu bucură.

Pavel Rătundeanu-Ferghete

---

Tu călare pe situație şi stăpân pe situație

Rezolvi excelent omeneasca ecuație

La care tu-i zici în loc de soluție:

Omenie-poezie, zici special, cu excepție.

~*~

Tu curgi prin cuvânt visare,

Primăvară de înălțare

Petru un alt soare,

În cântare a cântărilor

Cu rostul şi folosul urmaşilor,

Mai altu,mai aparte,

Mai Isus de moarte.

*

Viața în arome, parfum, de a fi,

Iubire, în culori de înviere.

Totul să fie spre sănătate şi cu împliniri pe măsura gândului bun, lumina lui Dumnezeu să se revarse asupra noastră cu bunătatea de care noi suntem convinşi, dragule, Ben !

Despre domnul Gerge Anca, nu prea ştiu, doar ce am citit pe blogul tău, însă şi vorbele lui vor străluci pe copertă, ca un Sărut a lui Brâncuşi de la Poarta sărutului din parcul de la Târgu-Jiu, îngânând coloanaa fără sfârşit din Templu Eliberării -România profundă şi mare întru răsărit de soare, de binecuvântare mondială de pace şi de pâine-liturghie în mănos şi Hrisos-Eminescu de grai omenesc, aşa cum altu nu-i pe imensa tablă de şah al pământului ! CU DRAG ŞI PREȚUIRE,

P.S. Ai pus mult suflet şi pentru coperta. Te rog nu încărca cu altceva nici coperta a patra ( prima mi se pare indentică cu coperta de la: TRANSILVANIA SFÂNT PĂMÂNT ROMÂNESC (E tot de tine concepută, nu-i aşa ?).

Nu ştiu dacă mai contează sa vă transcriu ce s-a scris pe facebook, tu ştiind doar o parte din ce m-a făcut Un om necăjit al marelui prozator Mihail Sadovianu, să-ți scriu fără consimțământul tău, Ben Todică, c-am pus la...  şi mi-am făcut inimă rea, deşi tu râzi, că-i de râs, de dans şi cânt, de râs şi turcă, de mândră minune, ca țoapa țopăind la dans...

Adina Velcea: "Textul de sus a fost trimis de Pavel Ferghete căruia cenaclul îi mulțumeşte şi îl felicită. "[cred că astfel de vorbe-s un şablon care se repetă şi repetă şi iar repetă până la saturație. După vorbele de mulțumire şi felicitare sunt beştelit, săpunit, făcut cu ou şi oțet, cum ai să vezi, o adevărată comedie, ca-ntr-"O scrisoare pierdută" ori o altă de baftă politichie scrisă cu tâlc şi măiestrie de marele Caragiale, o minune de scriitor genial, un corifeu al scrisului.

Samuel Istrate: "Felicitări ! "Adina Velcea, ca o poprică iute băgată în propriu-i cur, feştind ouă cu beşini chiar amu de sfintele Paşti zice no! : "Domnul Schenk a lăsat la alegerea mea postarea acestei scrieri [se teme, Doamne Sfinte ! să-i zică: poezie, anti-poezie, se teme s-o definească într-un gen literar, aşa cum o va face camadereşte, Evra Gart n.n.]. "Am respectat ordinea postărilor şi ieri am ezitat dacă să postez sau nu aşa ceva", zice Adina  Velcea, stimata administrator de Cenaclul Poetic Schenk,

"Totuşi am supus-o atenției pentru'că am fost curioasă să văd reacțiile. "[nu mă sperie părerile celorlalți, că mai văzusem un talmeş-balmeş, bălmăjeală de idei cu altă ocazie, tot o poezie de a mea punându-i în mare încurcătura pentru'ca nu scriu comercial, industrial, pe bandă rulantă, ca ei, deşi pe "Criticii mei", îi întreb: ei mai scriu poezie ? n.n.] "Se uită că noi suntem într-un cenaclu poetic. Dacă asta se poate numi poezie, eu mă întorc la clasicii impecabili care mi-au arătat ce înseamnă poezia. Am observat că se pune accent pe mesaj" [nu orice poezie, scriere, are un sfânt mesaj întru dreptul de a fi ?! n.n.] "Orice mesaj înduieşător este declarat poezie"[poezia nu-i o trăire artistică, emoțională? Dacă nu-i poezie, ce alceva e, Adina Velcea ?n.n.]" Oricine are o durere impresionează, transmite, suferi alături de acea persoană, dar asta nu înseamnă că este poet" [pentru a fi poet trebuie să ai talent nativ pe care-l înmulțeşti cu har şi încă ceva dacă nu suferi alături de scriitor, ca cititor, scriitorul nu are în stăpânire arta scrisului, face degeaba umbră pământului cu scrisul său, scrisul e o menire, un destin, ca atare nu toți care scriu, sunt scriitori, au chemarea de a scrie luminos, ca artişti în slujba binelui, poporului]. "Din ce în ce mai mult ne depărtăm de ce înseamnă poezie, artă poetică" [asta nu-i vina mea, Adina Velcea n.n.]" Un text incoerent, cu grave greşeli gramaticale, cuvinte contorsionate, cu litere lipsă, poate primi felicitări şi mai grav numit poezie, oare se văd numai la mine greşelile de scriere ? [greşelile pot fi şi licențe poetice, or scrierea să fie scrisă neaoş cu ardelenisme, cu limbajul arhaic, strămoşesc ori aşa ceva nu se poate ?n.n.]" Dragii mei m-am uitat se văd numai la mine greşeli de scriere ? Nu mă înteresează nici o explicație ulterioară, că s-a scris pe telefon sau cu creionul pe ecran. Fiecare poate posta orice doreşte la contul personal, aici este un cenaclu Poetic. Oricine va trimite o postare în genul acesta nu va vedea aprobată să dea vina pe mine. Aşa ceva nu voi aproba niciodată fie, că vouă vă plac, dragi prieteni", [de ce se face discriminare ? Pentru ce-i de fapt un cenaclu ? Care i menirea ? De ce devenim fiare unii față de alții? Nu-i destulă comedia social-umană a corupților sau a celora care plagiază pentru a fi eliberați din puşcării ?!n.n.]" Nu am nimic cu autorul, personal îi doresc sănătate şi numai bine, dar aşa ceva nu este poezie şi-i fac bine susținând asta. Zi bună tuturor ! Cu drag de poezie !" Frențescu Oana: "Felicitări pentru gândul cel bun, domnule Pavel !"

Neagu Costel-Excelsior: "Vedeți ? A bine dispus. Asta face poezia ! Deşi ce ne-a dăruit autorul clar nu este poezie ? Dar... este poezia sufletului său inconfundabil !

Doar atât ! Nimeni nu va fi vreodată mai sinceri ! Pe de altă parte este bine din când în când să ne amintim de unde venim, să fim îngăduitori, înțelegători şi buni !" [când se va înțelege chiar asta de toată lumea, că noi trebuie să manifestăm dragoste, ca sănătate a pământului, în fața lui Dumnezeu cu toții fiind egali ?!]." Nu pierdem nimic. Nimeni nu ne va acuza că am fost înțelegători şi am întins mâna, ciuda evidenței ! Întodeauna e bun un punct de reper şi un mijloc de comparație ! Şi apoi... vine Paştele ! Să fim buni ! Paşte  luminat, oameni buni !"

Evra Gart:"Nu înțeleg de ce atâta nervozitate, poezia nu înseamnă că să rezonăm toți, unul cu altul, fiecare are stilul lui de a scrie. Doamna Velcea  postez câteva poezii de a lui Nichita Stănescu, vreau să văd apoi ce spuneți despre acele poezii. Şi da este un cenaclu cu bune, cu rele, nu se face: -gata eu îmi iau jucăriile şi plec, dacă mai apar asemenea poezii, dacă nu se revine la poezia clasică etc. ... Cred că nimeni din acest cenaclu nu este "critic calificat".

N-am intervenit la text pentru'că am ştiut cine-i autorul, pun pariu de fapt, am mai spus şi la o altă dezbatere stilul... Nu cred că aveți habar unde poate fi încadrat. Atenție mare primul care a scris Antipoezie a fost Nichita Stănescu. Despre antipoezie există articole în Convorbiri Literare. Vă urez succes să le găsiți şi să le citiți ! "Ar mai fi şi alte păreri a lui Petruş Dinică etc.

Ce adevăr dur în metafora poeziei, Florentin Palaghia, ca un adevărat poet cu iubire pentru aproape, omul de rând. Tu tot sincer, ca un adevărat luptător cu dragoste şi dor pentru bine, împărțindu-şi fericirea cu ceilalți.

O să redau Ben Todică, continuarea discuției pro şi contra lui Ferghete, un intrus pentru unii membri din Cenaclu poetic Schenk (de fapt e un Credo, profesiunea de credință a lui Evra Gart, un apărător a ceea ce scriu în felul meu, un stil original, neaoş-aparte, luminos, o scriere cu talent nativ, înăscut, cum se exprimă sincer Alex. Ştefănescu în Zigzag şi Flacăra, Lucian Gruia în revista Dor de dor, Impact, Eseu şi Mihai Duțescu în Scrisul Românesc, cu toții oameni cu statut de scriitor, ca Dan Brudaşcu, fără a uita pe Ioan Miclău, pe Aristotel Bunescu, Ioan-Petru Gârda...  eccetera, eccetera, că drept să vă spun, n-am la mine cetera să cânt cu pripropria metaforă unor răi în strună, deşi unii chiar îşi fac de cap şi batjocoresc Patria Limba Română batjocorind valori autenice, demonetizând şi răstignind tot ce-i dragoste şi omenesc românesc, chipurile că nu înțeleg ceea ce-i iubire, drept la înviere şi bat apa-n piuă, cu toate, că eu scriu cum ştiu, scriu omeneşte pe cont propriu, dar nicidecum nu scriu epigonic, având duh de adevăr şi duh de viață, Adina Velcea, susțind parcă altceva, ca şi cum n-aş scrie româneşte şi pe româneşte (şi de ce ? de ce se luptă asemeni lui Don Quijote, deşărtăciune şi vânt, culegând furtună, de ce se luptă Quo vadis, Domine, de ce se luptă cu morile de vânt, nepricepându-mi filozofia, o lecție de viață care mi-am însuşit-o ca bogăție spirituala, cultură generală, într-o viață de om  fără a-mi fi uşor, deci: cine nu are răbdare sau nu şti să mă citească, nu mă citească, că nu-i musai; nici nu există dragoste cu sila, că unde Dumnezeu nu e, nici dragoste, înțelegere, nu e.).

Evra Gart: "Măi, oameni buni! Să lăsăm deoparte săptămâna mare, eu zic, că-n viață trebuie să fim puțin mai îngăduirori cu semenii, nu trebuie să aruncăm cu pietre în cineva" [şi dacă n-au pâini ori mană cerescă, ce să se facă Evra Gart, cu ce s-arunce ? cu bolovan şi să se facă de râs şi turcă, să se facă de fazan ?n.n.] " într-un cenaclu oricare ar fi el, oamenii învață unii de la alții, de la cei mai experimentați [învață sau nu învață, deşi toată viața înveți şi tot neânvățăt mori sau cu cât ştii mai mult, îți dai seama cât de puțin ştii şi, că Stan-Pățitul e omul cel mai învățat, omule măsură a lucrurilor, n.n.]" se poate s-avem un suflet mai bun ?... trebuie să fim "câini"?! 

[Evra Gart eşti prea aspu, prea dur, că eu îmi iert vrăjmaşul, deşi, eu, sunt acuzat fără vină: pentru'că scriu cum mi natura umană educată social într-o altfel de şcoală, ca cea prezentă în blugi sparți, nici măcar cârpiți pentru a nu arăta ca văcari-coow-boy ai americii cu scârța-scârța în civilizație şi un dezmăț războinic şi avar jinduind după bunurile altora neglobal uzate încă.n.n.] "Nici eu nu sunt demult, dar noi şi dumneata Adina, îl cunoaştem pe domnul Ferghete, nu este pentru prima dată când are astfel de poezii pentru a fi discutate, este un om cu suflet mare, un om nemaipomenit, să îl lăsăm să se bucure să se exprime [liber necenzurat, în modul şi stilul său, adaug şi eu cu tupeu n.n.] "Celor care nu le-a plăcut poezia expusă, să spunem, că pot trece cu vederea, o altfel de odată la patru luni de zile; ce facem, îl omorâm cu pietre, că nu place ceea ce exprimă? Vorba lui Excelsior: să fim mai îngăduitori unii cu ceilalți."

Evra Gart:"Doamna Constanța, cred, ca Ana Podaru fiind de vreo 4 ani în acest cenaclu îl cunoaşte foarte bine pe maistru Crhstian W.Schenk, cu siguranță nu s-a supărat nici pe domnul Ferghete... În fapt artiştii adevărați, poeții mari, nu se supără din orice lucru... Sunt oameni cu suflet mare... Acceptă şi compromisuri ?

Adina Velcea sare ropcii-copcii neângăduitoare: "Evra Gart, exagerezi şi jigneşti. Eu n-am aruncat cu pietre, am spus un adevăr, având de față textul de mai sus. Am discutat textul, nu persoana.

Pe cine faci tu câine ?

Adina Velcea:"Ceaclu este de vreo 3 ani.

Iar domnul Ferghete este de câteva luni în acest cenaclu. Mai exact din noembrie anul trecut [2017n.n.]

Pavel Rătundeanu-Ferghete

Sărbători binecuvântate!

Un frumos luminos a ceea ce-ar trebui să fie iubirea întru Hristos,

În dreptul de a învia prin Iisus Hristos din morți,

Că vine, vine cuvântul dezinteresat să ne bucure pe toți,

Vine dezinteresat luminat şi curat,

Mesie  a iubirii, a cea mai mare conştiință, aur strecurat,

de Dumnezeu omenirii dat,

că vine de unde vine ca leac,

Vine cu lumina primăverii, vine lui Dumnezeu pe plac

şi-i pururi, de pomină peste veac:

Lumină a înînvierii împarțind fericirea pentru toți,

călcând peste moarte şi dând viață la toți.

Pavel Ferghete

     - Dragi români,

Îmi aduc aminte cu mare drag de sărbătorile de Paști petrecute în România. Stăteam în jurul mamei și o priveam fascinați cum reușea să vopsească ouăle fierbându-le în zeamă de coji de ceapă, ceai de flori de șofran sau alte ceaiuri de plante. Ori eram săraci ori nu se găsea vopsea de ouă, dar prin aceste metode ieșeau niște culori splendide. Mai folosea și cerneală câteodată, însă culoarea albastră nu era de fapt semnificația Paștelui. Tradiția de Paști este ca ouăle să fie vopsite roșii. Acest lucru simbolizează stropii de sânge din rănile lui Iisus vărsați de pe cruce pe ouăle aduse de Măicuța Domnului și femeile mironosițe, stând de veghe sub crucea lui Iisus.

Un lucru mult mai important s-a întâmplat atunci: picături de sânge din Iisus au căzut și pe  pământ. Sfințenia sângelui divin a învăluit întreaga planetă. Iubirea și iertarea Domnului a binecuvântat întreaga lume și de atunci suntem sub protecția Lui, Cel care și-a vărsat sângele spre mântuirea noastră.

Într-o zi am salvat o domnișoară japoneză venită în Australia pentru a-și aduce logodnicul înapoi. Acesta părăsise Japonia și nu voia să mai știe de ea. Fata suferea foarte mult din această cauză. Stând la hotel, un tip a vrut s-o violeze. La țipătul ei am intervenit. Am adus-o acasă la noi, eu și soția am consolat-o iar a doua zi am dus-o la aeroport și a plecat. Anii au trecut, nu am mai auzit de ea, însă cât a stat la noi a scos din gentuță o panglicuță multicoloră și plângând a înfășurat-o în jurul mânerului de la cheia de deschis sticle de băuturi răcoritoare, îmbrăcând-o într-un mod elegant și aparte. Noi nu am dat atenție acestui semn atunci, însă de câte ori ne este sete, ne aducem aminte de Kunimisi și de gestul nostru.

De câte ori ciocnim un ou roșu ne aducem aminte de acasă, de părinți, de datini și tradiții străbune. Un loc aparte îl ocupă în sufletul nostru slujba din seara Învierii Domnului luând Lumină din Lumină la miezul nopții. Ne aducem aminte de cruce, de mângâierea și de dragostea lui Iisus pentru noi, oamenii. Ne aducem aminte de jertfirea Mielului Sfânt întru  mântuirea noastră, a tuturor și spre învierea noastră întru credință. Fie ca aceste trăiri să constituie o permanență în viețile noastre, a tuturor locuitorilor acestei planete.

Noi românii din Australia rămânem români și fii ai părinților noștri, prin tradițiile și simțămintele care ne unesc. Atâta timp cât există acest semn în noi, vom dăinui și aceasta a fost și dorința lui Iisus, când ne-a binecuvântat: IUBEȘTE-ȚI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI !

Hristos a inviat!

LUMINA SFINTEI ÎNVIERI să coboare în sufletele noastre, să alunge tristeţile şi supărările, să ne arate calea prin care să reclădim şi să renunţăm la distrugerile sinucigaşe de până acum. Să ne dea puterea să renunţăm la prejudecăţi, la reţinere nepăsătoare, la individualismul sterp ca să demonstrăm că nu trăim fără rost, să ne umple viaţa de lumină, sănătate, încredere, realizări, iubire şi mântuire. Să ne ajute să învăţăm să respectăm sacralitatea locului de unde venim, limba ce-o vorbim, fraţii, surorile şi, în special părinţii, rudele şi neamul.

Vă dorim Sărbători cu zile Senine şi Fericite de Sfintele PAŞTI, de ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS! Să aveţi parte numai de Bucurii şi Sănătate, Sărbători Luminate şi Binecuvântate alături de cei dulci şi dragi ai frăţiilor voastre!

 Cu mult drag şi preţuire,

BEN TODICĂ

Melbourne, Australia

     - Frumos emoțional discurs de Paşti, tu de fapt eşti un profesionist. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce eşti ca om. PAŞTE FERICIT CU SĂNĂTATE, BUCURII, ÎMPLINIRI, DORIRI DE BINE ŞI HRISTOS A ÎNVIAT DIN ȚARA NOASTRĂ ROMÂNIA, PATRIA LUI EMINESCU ŞI A SEMEȚULUI, NEMAIPOMENITULUI şi NEPREȚUITULUI IISUS HRISTOS !

Rasăritul de soare e în noi, nu uita Ben Todică şi magii inimă fierbinte au avut pionereşte drumul după stea înainte, că pas cu pas şi noi: cu unul pentru toți şi toți pentru unul, cum zice Iohanis, preşedintele țării, cum zice bine-intenționat: trebuie să fim cu lucru bine făcut, că trebuie sa fim elita exemplu, pur şi simplu: templu eliberării, Mesie a Iubirii, esența vieții şi excelența, marea conştiință națională pentru fericirea celorlați (asta ni emblema de a fi gentilomi, cavalerismul, eficiența pentru cetățeanul de rând asigurând-i un trai normal, decent, că aiasta ni şi dreptul de a fi cum dreptul de a ne naşte, dreptul de a fi iubire cristică, iubire pentru semeni, iubire dumnezăiască cu drept la înviere, "laudator temporis acti" laudă de zestre, din firea lucrurilor, măsura de om între oameni, pentru oameni).

Să nu ne uităm rădăcinile şi, că suntem cu ce suntem oameni.

PR-F & BT