Nebunii din fruntea lumii

Nebunii din fruntea lumii

de Marin Neacsu

Conflictul sau amenințările din ultimele zile dintre Trump pe de o parte și diferiți purtători de vorbe din Siria și Rusia fac deliciul canalelor de știri și analiștilor de politică externă sau militari. Cristian Diaconescu, fost ministru de externe și consilier prezidențial zice că ” “La nivel de retorică, de declarații, s-a ajuns într-o zonă care până în acest moment n-a mai fost atinsă vreodată” . Ei lasă nea Cristi, că în criza rachetelor din Cuba s-au spus vorbe și mai grele. Căutați prin istorie, dacă memoria a secat.

Aliații tradiționali ai SUA când e vorba de distrugeri care apoi să ducă la ”acțiuni umanitare și investiții pentru refacerea țării” sunt și de data asta gata să dea o mână de ajutor, cu sau fără delegație din partea ONU, că deja a devenit un obicei ca marele Consiliu de Securitate să fie doar un organ consultativ, peste care trece oricine,cam cum se trece peste Constituție  la noi.

Doamna May zice că toate dovezile duc către o învinovățire a lui Assad, dar până acuma nu a fost arătată nici o dovadă nici măcar din cele marca ”DNA” .

În plus, graba cu care ”aliații” vor să bombardeze zona unde a avut loc mârșava acțiune arată mai mult a încercare de acoperire a probelor decât de pedepsire a vinovaților și aflare a adevărului.

Trump, presat de investigațiile interne privind alegerile și escapadele sale, amenință în sus și în jos aruncând în ochii și urechile americanilor praf de război cu care vrea să își acopere faptele aflate sub lupa investigatorilor. Pentru a-și asigura propria securitate și liniște, e gata să sacrifice orice, nici un efort nu e prea mare, nici o viață suficient de prețioasă, nici un risc de nesurmontat, iar producătorii de armament își freacă mâinile cântând fără jenă” întărâtă-i Drace, că și mie-mi place”.

De cealaltă parte cei doi învinovățiți dar – trebuie să admitem- nedovediți a fi vinovați de acel atac chimic despre care nu se știe decât că ar fi avut loc și nimic altceva,(apropo, recomand celor care pun botul la toate ”știrile” și spun că nu poate fi o făcătură, să revadă sau să vadă de câteva ori filmul ”Wag the Dog”, până înțeleg ceva din el)  

Assad și Putin au o reacție sau retorică mai reținută, dar categorică. Ei îi lasă pe alții să vorbească și nu se aventurează în declarații și amenințări belicoase, poate tocmai pentru că știu ce înseamnă asta și nu vor să riște nici să escaladeze sau să alimenteze nebunia unui disperat, nici să declanșeze un conflict pe care nimeni nu îl va mai putea controla, că de câștigat nu poate fi vorba de nici o parte.

Știu că voi fi catalogat pro –Putin,(așa cum am fost catalogat și pro PSD și pro Iohannis și pro-Băsescu, atunci când am spus adevăruri  care nu cădeau bine unora sau altora) dar la ora asta mi se pare cel mai cerebral lider din tot ce există sau contează în politica internațională.

Nu comentez politica internă, nu o cunosc, așa cum spuneam unui bun prieten, nu citesc Sputnik, sau nu știu ce pagini de internet pro –ruse,  așa cum nu citesc nici propaganda americană, eu ma refer aici la ceea ce se întâmplă internațional și la declarațiile și faptele marilor lideri politici.

Dar are și Rusia un Trump al ei, nu știu dacă la fel de vocal, în nici un caz atât de periculos în acest moment, dar tot  un inconștient care dacă ar fi ajuns la putere în perioada asta în care Trump conduce destinele americanilor, am fi avut  în câteva luni 100% un conflict deschis între cele două țări. Este vorba de Vladimir Jirinovshi, (tot Vladimir) cel care de ceva ani buni împestrițează viața politică a Rusiei, un Marie Le Pen sovietic, sau un Vadim Tudor mai radical și mai deplasat decât răposatul, care chiar dacă nu e băgat în seamă de nimeni, cu atât mai puțin de oamenii serioși, are momente de sclipire, sau să spun așa, momente când spune, poate fără să vrea, adevăruri tulburătoare.

Legat de recentele evenimente, domnul Jirinovschi s-a gândit să se bage și el în seamă și asemenea nebunului regelui care spune ce vrea, uneori chiar și adevăruri dureroase, a scos pe goarnă un mare adevăr.

Iată ce a declarat acesta:  “Trump vrea să-şi testeze armele şi noi suntem forțaţi să apărăm Siria. Vom vedea dacă sistemul nostru de apărare anti-aerian e suficient de puternic. Eu cred că 99 la sută din rachete americane vor fi doborâte. Iar americanii îşi vor da seama că cele mai noi rachete ale lor nu sunt suficient de bune pentru un viitor război. Iar noi vom aprecia că sistemele noaste sunt excelente.”

Ei bine, acest lucru este știut de mult și de mulți și este de fapt un adevăr valabil în cazul tuturor conflictelor  care au avut loc de la primul război mondial încoace. Că a fost vorba de rachete, submarine, tancuri, avioane, portavioane, crucișătoare, sateliți, arme chimice, viruși, arme nucleare, termice, meteorologice, biologice, lasere, fazere, ele trebuiau testate și marii producători dar și consumatori trebuiau să arate lumii ce au ei și cât de cool sunt.

În acest nou conflict, care este ocazia și nu cauza supărării și declarațiilor belicoase, Trump vrea să împuște doi iepuri unul intern și altul extern, Putin vrea să demonstreze și el rușilor că nu se lasă și că Rusia este încă o mare putere ”care nu se-nfiorează” de amenințările gargaragiului.

Dacă vor pune în practică sau nu ceea ce a spus Jirinovschi, urmează să vedem, asta depinde în primul rând de cât de amenințat se simte Trump de investigațiile interne și cât de mult doresc cei doi mari lideri să își verifice sistemele. Îmi amintesc că și în conflictul din Malvine au fost testate cu succes niște sisteme  și arme abia ieșite pe porțile fabricilor și de câștigat au avut doar cei care le produseseră, nu cei care le folosiseră.

De fapt, acest adevăr spus de Jirinovschi îl spusese și Trump sub o altă formă, ceva mai înainte când îi trasmitea altui diliu că el are ”un buton mai mare și mai puternic” care este și funcțional. Și acuma, Trump a declarat că el are niște rachete ”drăguțe , noi și deștepte” care vor lovi Siria.

Mie îmi face impresia că rachetele astea sunt mult mai deștepte și decât el, pentru că nici un om întreg la minte, cu toate țiglele pe casă nu s-ar juca cu astfel de ”jucării!” și nici chiar vorbe, știind ce consecințe au. Pentru mintea cucuruzului însă, acestea sunt simple jucării, el încă este la pubertate, în fața calculatorului jucând Travis, Word of Tanks sau mai știu eu ce joc aparent inofensiv, așa cum Bud Bundy se joacă cu păpușa gonflabilă.

Probabil când era copil mister Trump s-a jucat prea mult și pe calculator și cu păpușa, că iată, nu se mai poate dezbăra de obicei, Stephanie Clifford știe de ce.

Și când te gândești că lumea este condusă spre un nou război mondial de un astfel de om pe care alți lideri ai unor țări puternice îl urmează orice ar face, te întrebi fără să vrei cum am ajuns aici.

Pas cu pas, ar spune un ilustru contemporan.

Sursa: Prof. Valentina Lupu