ReUnirea şi ReNaşterea Naţională
între manipulare şi „Războiul lumilor”
Ion Maldarescu
„Ce-am fost
şi ce-am ajuns?". În marginile acestei expresii cunoscute se derulează
comentariul ce va urma. Mult controversatul ordin „Ostaşi, vă ordon treceţi
Prutul!" a rămas în legendă şi a fost dăltuit în granitul Istoriei
Românilor, azi, eliminată, aproape în totalitate, ca materie a programei
şcolare. Drept „recompensă", infantilul ex-rege Mihai, în plin conflict
militar, l-a trădat şi l-a predat plocon inamicului pe Mareşalul-patriot Ion
Antonescu, iar la ordinul noilor săi stăpâni, l-a măcelărit împreună cu cei
trei colaboratori ai săi,
Cei trei „escu", „annis" şi
hoardele de miniştri
Mult hulita
„epocă de tristă amintire", precum au botezat-o nişte cretini oportunişti,
a făcut - metaforic vorbind - o Românie „mare" sub aspectul potenţialului
economic, ajuns la un nivel de superioritate, independenţă şi prestigiu în
lume, la care, foarte puţin probabil se va mai ajunge. Conştient de faptul că
voi fi trimis spre origini de unii „interesaţi", afirm parafrazând, că
actualii nemernici aflaţi în balcoanele politice ale ţării nu se ridică nici
măcar la nivelul sandalelor Mareşalului Antonescu - Conducătorului Statului
Român (1940-1944) sau ale primului Preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu
(1965-1989), mari patrioţi ai istoriei contemporane a românilor. Ambii au fost
asasinaţi la ordinul „marelui frate de la Răsărit", în înţelegere cu potentaţii
criminali ai planetei de atunci şi acum.
Cu toate
bunele şi mai puţin bunele realizări, calitatea de mari patrioţi nu le poate fi
contestată. Şi dacă un trădător de ţară, un oportunist „nevoiaş al
minţii", în persoana răposatului cetăţean Mihai, a fost reabilitat şi
împroprietărit pe nedrept şi ilicit cu bogăţii ale patrimoniului naţional, a
venit vremea să ne gândim cu toată conştiinţa la cei doi patrioţi, potrivit
intereselor străine doriţi a fi eliminaţi, în stil stalinist din istoria
noastră. Puneţi, vă rog, în balanţă binele făcut Ţării de cei doi şi erorile -
multe comandate - comise de regele trădător, respectiv de cei trei „escu",
„annis"-ul actual şi hoardele lor de miniştri, monitorizaţi atent de
Washington, Bruxelles şi Tel Aviv (mai nou, Ierusalim). Nu degeaba afirma acad.
Florin Constantiniu : „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult
rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii"...
„Trei, Doamne şi toţi trei"...
România
actualei troici malefice, Iohannis-Tăriceanu-Dragnea („Trei, Doamne şi toţi
trei"...) este o jalnică parodie a ceea ce a fost, nu doar cu trei decenii
în urmă. Românul nu mai este respectat, ci lăsat pradă haosului, de la
agresiunile stradale la abuzurile prezidenţiale şi guvernamentale. „Cetăţeanului"
român nu i se mai permite să-şi manifeste valorile personalităţii, nu se mai
ţine seama de voinţa şi opţiunile sale. El este doar un număr într-o ordine,
plătitor de taxe şi biruri, prostul invitat, folosit şi amăgit din patru în
patru sau din cinci în cinci ani la urne, pentru a legaliza abuzul, corupţia,
escrocheria, hoţia, jaful... de fiecare dată, nepedepsite. În calea
posibilităţilor de renaştere a României stau piedici majore, dar nu de
neînvins. În pofida incomensurabilelor obstacole, a atitudinii ostile - externe
şi interne -, a ignoranţei şi a nepăsării, în Anul Centenarului Marii Uniri,
românii de pe ambele maluri ale Prutului au emis şi semnat nenumărate
declaraţii de ReUnire. Deci, poporul vrea, dar... stăpânii se opun cu „Veto
!".
Încrederea
românilor în incompetenţii lor cârmaci, de la sfârşitul secolului trecut şi
începutul veacului al XXI-lea, a parcurs, în trei decenii, drumul de la „extaz
la agonie", atingând astăzi cotele depopulării, ale deznădejdii şi
disperării. Este nevoie nu doar de ReUnire, ci şi de ReNaşterea Neamului
Românesc, pentru a înfrunta şi zdrobi trădătorii de neam şi ţară. Pentru a
izbândi şi realiza acest deziderat, românii de pretutindeni nu trebuie să se
mai lase cumpăraţi de un kil de zahăr, făină sau ulei. Nu trebuie să se mai
lase pavoazaţi cu „pamblici" colorate sau păcăliţi cu promisiuni, ce vor
fi „uitate" după cocoţarea noilor clone ale lui Agamiţă Dandanache la
funcţiile decizionale.
„Nacht und Nebel Erlass" -
versiune actualizată
Conştienţi
de nedreptăţile şi fărădelegile comise în aceşti 28 de ani de robie, de jaful
naţional şi actele de trădare ale căpeteniilor înscăunate de alţii, românii nu
au voie să se mai comporte ca o turmă de oi. În România se impune o „cădere a
Bastiliei" şi a dictaturii escrocilor, slugoilor, delatorilor cu chip de
binefăcători ai neamului sau de oficinele acoperite sub pulpana Guvernului
României. Cei menţionaţi - dar nu numai ei - sunt lefegii cu menirea de a
depopula România (demers în derulare), concomitent cu aplicarea operaţiei
„Nacht und Nebel Erlass"[1], versiune actualizată, revizuită şi adaptată
pentru distrugerea valorilor ştiinţei, culturii şi spiritualităţii naţionale
din România.
„De ce atâta ură?"
Continuând
în acelaşi registru, să nu scăpăm din vedere împroşcarea cu noroi de către un
lefegiu al hoardei brucanist-sörösiste de la G.D.S. asupra noului Preşedinte al
celui mai înalt for ştiinţific din România, academicianul Ion Aurel Pop. De ce
acum şi nu mai devreme? De ce haotica, alambicata, tendenţioasa, şi înceţoşata
manipulare, prin prezentare de documente ce se vor acuzatoare, a apărut acum,
după ce acad. Ioan Aurel Pop a fost ales Președintele Academiei Române?
Persoane avizate afirmă că investigaţia-făcătură a fost demarată cu mai multă
vreme în urmă, momentul apariţiei publice fiind planificat înainte de adunarea
membrilor Academiei Române. Din nefericire pentru slugi şi stăpâni, „socoteala
de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg". Infama „operaţie H",
racolarea, respectiv refuzul unora dintre cei solicitaţi să participe la
complot, răscolitul prin arhiva C.N.S.A.S., pregătirea şi aranjarea
materialului pentru a face impresie la „prostime" au consumat mai mult
timp şi efort distructiv decât estimaseră autorii.
„Operaţia H", un eşec lamentabil
La o lectură
mai atentă a textului, jocurile de cuvinte deconspiră infamia lefegiului şi a
păpuşarilor. Au pierdut trenul, iar bomba a făcut doar „fâs", lăsând în
urmă o mizerabilă dâră gazoasă, purtând duhoarea pestilenţială a leprei. Să nu
ne amăgim, însuşi lefegiul a încheiat prima parte a mizerabilei pledoarii cu
„va urma", deci, atacul se vrea continuat. Cu ce ? Probabil cu variaţii pe
teme paralele adaptate la inevitabilele şi fireştile reacţii. Se pare că echipa
H. R. Patapievici-Mircea Dinescu & Co. a instruit şi lăsat pui otrăviţi la
C.N.S.A.S. După astfel de abuzuri, locul autorului infamiei în discuţie este în
cu totul altă parte decât ca slujbaş al statului român cu acces la documente...
poate la instalaţiile de vidanjat canale, „tainiţe" cu reziduuri organice
şi gaze biologice. Comisarii poliţiei politice din România contemporană - nici
măcar românească - nu dorm ... sunt liniştiţi şi conştienţi că I.N.S.H.R.-E.W.,
C.N.C.D. şi cineva de la C.N.S.A.S. lucrează pentru ei.
Aştept ca instanţe mai mult sau mai
puţin morale să ne ceară condamnarea la moarte
Fireasca
reacţie a academicianului spune mai mult decât s-a rostit din '89 încoace: „Din
afirmaţiile unor formatori de opinie din România, înţeleg că aproape toţi
dintre aceia care am trăit înainte de 1989 şi am fost maturi în acei ani odioşi
ar trebui să murim fizic sau spiritual, să ne plecăm veşnic şi să ne facem
neîncetat « nostra culpa ». De exemplu, eu îmi cer scuze tuturorAdeverinta
CNSAS-Ion Aurel Pop acuzatorilor mei:
- fiindcă am
ales deliberat să mă nasc în 1955, în loc să fi fost contemporan cu Alexandru
cel Bun;
- fiindcă am
făcut grădiniţa în trei limbi (română, maghiară, germană), deoarece aşa
prevedea, « internaţionalismul proletar », în loc să-mi fi început copilăria la
Londra, în engleză;
- fiindcă am
« cerut insistent » să fiu făcut pionier, utecist şi comunist, în loc să fi
participat la rezistenţa anticomunistă, aşa cum au făcut toţi românii;
- fiindcă am
terminat, ca şef de promoţie, Liceul Teoretic nr.1 (« Andrei Şaguna ») din
Braşov, în loc să fi rămas repetent;
- fiindcă am
« optat» să fac armata cu termen redus, în loc să fi protestat contra
militarismului;
- fiindcă am
ales să fac facultatea la Cluj în loc să fi profitat de târgurile de oferte
universitare de studii şi să plec în S.U.A. sau Germania;
- fiindcă am
«cerut» profesorilor mei să mă facă şef de promoţie la Universitatea din Cluj,
în loc să fi rămas un student şters şi anonim;
- fiindcă am
insistat să fiu profesor, vreme de patru ani, la un liceu industrial de la
periferia Clujului în loc să fi acceptat postul de cercetător la Oxford;
fiindcă am fost membru de partid, ca să-mi pot face doctoratul, în loc să fi
rămas, cu modestie, la nivel licenţă...
Am fost şi
suntem (consideraţi), eu şi contemporanii mei, pleiade de proşti, inculţi,
semidocţi, politruci, taraţi de ideologia marxistă, autohtonişti, protocronişti
şi naţionalişti. Prin urmare, astăzi suntem (priviţi ca) adevărate pericole
publice sau, dacă nu chiar aşa, atunci complet inutili, relicve ale unei lumi
revolute şi blamate de istorie. Mă simt, ca şi mare parte din generaţia mea,
maculat de un ev comunist catastrofal, pe care şi noi l-am construit din moment
ce am trăit atunci, şi mă aştept ca dl. Hodor, C.N.S.A.S., Revista „22" şi
alte instanţe (mai mult sau mai puţin morale) să ne ceară, spre a se face
dreptate, condamnarea la moarte"[2].
Noua Dez-Ordine Mondială în misiune
comandată
Pe întreg
mapamondul se comit fapte reprobabile cu urmări ce pot schimba soarta lumii,
trimitere la cele 500 de milioane de oameni care, conform inscripţiilor de pe
pietrele îndrumătoare „Georgia Guidestone", ar trebui să mai vieţuiască.
Fără a aştepta o discutare a situaţiei, respectiv o hotărâre din partea O.N.U.,
S.U.A., Marea Britanie şi Franţa au lansat un atac cu rachete de croazieră
împotriva Siriei, scopul declarat folosit ca pretext fiind sancţionarea regimul
Bashar al-Assad pentru un presupus dar nedovedit atac chimic la periferia
oraşului Damasc. Donald Trump a ordonat armatei Statelor Unite lansarea unor
„bombardamente punctuale" (a se citi trageri experimentale în poligon
improvizat - n.a.) asupra unor ţinte asociate capabilităţilor de arme chimice
ale „dictatorului" Bashar al-Assad. Oficialităţile siriene şi Rusia au
negat acuzaţia, declarând că este o înscenare, un pretext pentru o operaţiune
militară. Vă mai amintiţi de „armele de distrugere în masă" ale lui Saddam
Hussein negăsite nici până azi? Dar de atacul împotriva Libiei ? Temătoare să
nu le-o ia alţii înainte, slugile de la Bucureşti: Iohannis, Dragnea şi Meleşcanu
n-au întârziat cu temenelele, lustruitul încălţărilor şi osanalele la adresa
agresorilor. Fără să-i întrebe cineva, au strigat cât i-au ţinut puterile că
România este solidară cu acțiunile alianței S.U.A.-Marea Britanie-Franța. „Dacă
tăceau, filosofi rămâneau!" ar spune înţelepţii.
---------------------------------------------------
[1]
https://de.wikipedia.org/wiki/Nacht-und-Nebel-Erlass
[2] adev.ro/p760gp
http://www.art-emis.ro/editoriale/4772.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu