Convorbire cu Divinul

Convorbire cu Divinul

Doamne, iar vorbesc cu Tine

Poate nu Te-am plictisit...

Dar te-ntreb ce e cu vremea?

Știu: Mulți oameni Ți-au greșit.

Oameni buni, cercetătorii,

Ce au studiat Natura

Și-au propus să o supună...

Și-au dat timpurile ,, De-a dura”.

Iernele-s ca primăvara,

Iar când vine Mărțișorul,

Baba Dochia, nervoasă,

Aduce ninsori și gerul.

Plimbă albele-i cojoace

Triumfală peste țară,

Noi citim în calendare

Că afară-i primăvara...

Și de ziua păcălelii,

Vine valul de căldură,

Ploaia, topirea zăpezii

Ne inundă-n bătătură.

Cum să mai are românul,

Spre-a face o nouă cultură,

Când ogoru-i mult, sub ape,

Când și dealu-i în ruptură?

Iarba, parcă într-o noapte

Din pământ s-a tot ivit

Până ieri, pământul negru,

S-a-mbrăcat în strai verzit.

Și au înflorit copacii,

De căldură zăpăciți,

Zarzării, prunii, cireșii

Dar și merii sunt grăbiți...

O viteză-amețitoare

Prinse viața vegetală ...

De nu s-ar întoarce bruma,

Furtuna catastrofală ...

Spune, Doamne, ce ne-așteaptă?

Știu: Mulți semeni Ți-au greșit ...

Cu extremele naturii,

Ne-ndreptăm spre un „Finit”?

Tot ne-atenționezi, pe cale,

Crezi mereu că ne-ndreptăm,

Poate cei cu mintea-ntreagă,

Ne ajută să-nvățăm.

Doamne, Tu ne-arăți prin toate,

Ce e rău și ce e bine,

Va-nțelege omenirea,

Că speranța e la Tine?

18 aprilie 2018                                          Prof. V. Ispir-