FERGHETE - LUCIND DE BUNEȚE-N FRUMUSEȚE

LUCIND DE BUNEȚE-N FRUMUSEȚE

LUI Petru Ioan Gârda

~*~

Nu scriu netrebnic cum sunt de obicei epigramă

Doar când tu-mi oferi ocazie,

Doar când cu propria emoție

Mă impulsionezi, în omenesca ecuație

Fiind inedită soluție,

Să te capacitezi cu rezoluție la revoluție,

Deşi în urâta treabă a morții pentru vamă

N-am nici măcar bănuțul văduvei

Din cutia milei, nu-l am în palmă,

Că eu scriu amice liturghie de pâine şi de pace,

Scriu în spice, scriu în grâne pe cont propriu, scriu cum ştiu

Strigând bolunnd în drum către oază, strigând disperat prin pustiu

De dragoste şi dor flamând,profund Însetat de-o fată morgană la curți de dragoste şi dor

Şi nu strig degeaba, înzădar, având talanții îmulțiți în har,

Nu strig în van, nătâng, pe fata morgană,

Mireasă, să fie trecută peste pragul casei,

Trecută de mine, ca fecior holtei

S-o transform în nevastă între neveste,

Nevastă de bună veste, de poveste,

Că fata morgana mă conduce la oaza din pustiu,

Ca pe o camilă să mă adape,

Să mă sature şi astâmpere de foame şi de sete,

Prin iubire să-mi dea drept la înviere, drept de a candida la fericire,

Din prisos, prinos de fericire să împart celotlalți, să împart nebun, buiac,

Să împart şi celorlalți făcând şi lui Dumnezeu pe plac

Întru răsărit de soare

şi ceilalți să fie încântați de binecuvântare

Cu-n mai presus, mai Iisus de moarte,

Cum scrie-n Biblie, ca la carte,

Că ce scriu adunate între două coperți se numeşte carte,

Dumnezeu insuflându-i duh de viață

şi duh de adevăr,

O tinerețe fără bătrânețe şi viață fără moarte

Lucind de luceafăr cu tandrețe de bunețe în frumusețe

Cum nu fu altu mai atuu, mai tabu,

mai Făt-Frmos fălos şi fără modru,

Mai culme pe lume, mai eminescian, ca nume.

~*~

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE