Lucia Stegărescu - M A I C U T A

M A I C U T A

de Lucia  Stegărescu - (elevă în clasa XII-a,  Chișinău)

~*~

Sunt un cuvînt rănit de soare

Cu dorul răstignit în mare.

Mă descompun în două șoapte;

Sunt ca o ziuă fără noapte.

Și lacrimile mă apasă...

Te rog măicuță ia-mă acasă.

Mi-e inima însângerată

Fiindcă mi-au pus sărmă ghimpată.

De-ai ști de  cîte ori am vrut

S-alerg spre  tine peste Prut

Dar pusu-m-au s-aștept la vamă

Căci ei nu cred că tu-mi ești mamă.

Mi-a ars și dragostea în foc

De cînd lui Dumnezeu mă rog.

Cînd viu la tine nu suport

Să mi să ceară pașaport.

Și sufletul,  mamă, îmi plînge

Că-s sînge  din al tău sînge...

Cînd tu ești tristă eu suspin,

Cand sufăr eu tu zaci în chin.

Adesea lumea mă întreabă:

Tu ești orfana basarabă,

Cea despărțită pe nedrept

De la al mamei sale piept ?

Și le răspund cu jale grea

Că România-i mama mea

Că tată-mi este tricolorul

Iar frați mi-s muntele cu dorul.

Mă poartă marea prin cuvinte

Dar eu le spun ca și-nainte:

Un singur vis, mamă, m-apasă:

Să vii și să mă iei acasă !

~*~

Notă:

" Noi copii ai tricolorului din Basarabia VĂ mulțumim nespus pentru că  transmiteți mesajul Unirii tuturur românilor " ( Lucia Stegărescu ).    

Autoarea, în anul  2016, a fost declarată cea mai bună  dintre elevii basarabeni din liceele cu profil umanist. 

Sursa: Arhiva  Paul  Antoniu