PATRIA - Sfantul Ioan din Kronstadt
Iubeste-ti
patria pamânteasca si pe parintele ei. Ea te-a educat, te-a instruit, te-a
facut sa însemni ceva printre oameni, ti-a dat respectul ce ti se cuvine, îti
da de toate. Dar trebuie sa-ti iubesti cu deosebire patria cereasca, pe
Parintele veacului ce va sa vina; acea patrie este, de buna seama, mult mai
scumpa si mai vrednica de cinstire decât aceasta, fiindca este sfânta si
dreapta, de neclintit, vesnica, nestricacioasa, fara seaman de frumoasa si
datatoare de fericire, fiindca ti-a dat si îti da infinit mai multe înlesniri
si bunatati decât patria pamânteasca; fiindca Parintele acelei patrii nu este
un om muritor, supus patimilor, ci Dumnezeu Cel mai înainte de veci,
Atoatefacatorul. El te-a facut fiu al lui Dumnezeu, mostenitor al lui Dumnezeu
si împreuna-mostenitor cu Hristos, fiindca Tatal ceresc te face partas tuturor
bunatatilor Împar atiei Sale: „Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si
la inima omului nu s-au suit” (1 Corinteni 2, 9). Aceasta patrie ti-a fost
juruita cu nepretuitul Sânge al Fiului lui Dumnezeu. Dar pentru a fi cetatean
al acelei patrii trebuie sa-i respecti si sa-i iubesti legile, asa cum esti
obligat sa respecti si cum respecti de fapt legile patriei pamântesti, fiindca
fara aceasta nu te vei putea face cetatean al acelei neasemuite patrii. Iubeste
Biserica, aceasta scoala de educatie duhovniceasca; ea ne pregateste sa fim
madulare si cetateni ai acelei patrii.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 297-298
NECAZURILE
UN
OM NECĂJIT VENI ÎNTR-O ZI LA PREOT ŞI-I ZISE:
— Părinte, de ce oare Dumnezeu îmi dă mie
atâtea suferinţe?
Preotul îi răspunse tot printr-o întrebare:
— Dumneata, te uiţi numai la suferinţele
pe care le primeşti, dar te uiţi oare şi la păcatele pe care le săvârşeşti? Sau
oare dumneata eşti fără de păcat?
— Cum să fiu fără de păcat, Părinte, că
l-aş mânia pe Dumnezeu; am şi eu, ca orice om, păcatele mele.
— Bine zici, spuse preotul şi luând o
haină prăfuită din cuier, cu care fusese la un drum lung, îl invită pe omul
nostru în curtea casei. Părintele întinse haina pe o frânghie, luă un băţ şi
începu să bată în ea cu putere. Un praf gros se ivi de îndată şi el zise:
— Vezi, omule, praful acesta este
păcatul pe care-l avem în haina sufletului nostru şi întocmai ca şi acest praf,
păcatul nu va ieşi, dacă sufletul nu va fi lovit cu băţul suferinţelor,
înţelegi acum de ce Dumnezeu ne trimite suferinţele?
— Mare adevăr m-ai învăţat părinte;
mai bine să-mi dea Dumnezeu multe suferinţe şi să am sufletul curat, decât fără
suferinţe şi să-mi ajungă sufletul întinat şi să merg în iad. Slavă Ţie Doamne!
zise omul necăjit.
Pr. Valeriu Dobrescu,
Istorioare moral-religioase, Editura Icona, Arad, 2016
EXPERIENȚA LUI DAVID
DIN EXEMPLUL
DUMNEZEIESCULUI PROOROC DAVID, SE VEDE CĂ MÂNDRIA ŞI PĂREREA DE SINE SUNT MAI
RELE DECÂT CURVIA ŞI UCIDEREA
Scrii că uneori te neliniştesc mândria
şi închipuirea de sine. Păzeşte-te de aceste patimi rele. Din exemplul
dumnezeiescului prooroc David, se vede că mândria şi părerea de sine sunt mai
rele decât curvia şi uciderea. Cele din urmă l-au dus pe Prooroc la smerenie şi
pocăinţă, iar cele dintâi l-au condus spre cădere, precum mărturiseşte în unul
din psalmi: „Eu am zis, nu mă voi clătina în veac” (Psalm 29: 6). După cădere
însă, spunea cu totul altceva: „Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi
defăimarea norodului” (Psalm 21:7).
Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina,
Extras din Filocalia de la Optina, Ed. Egumenița, Galați, 2009, pag. 130.
Sursa: Pr. Stanciulescu
Alexandru Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu