ATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI
DEPARTE
Irina Lucia Mihalca
~*~
Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului, dincolo de albastrul cerului
străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit
Intru în inima ta cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme şi gânduri!
Doar luna, rotunda lună
se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt,
Doar luna, rotunda lună
ne luminează visul plutitor,
În fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului, dincolo de albastrul cerului
străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit
Intru în inima ta cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme şi gânduri!
Doar luna, rotunda lună
se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt,
Doar luna, rotunda lună
ne luminează visul plutitor,
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda luna ne-ngână şoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.
Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârşit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape şi totuşi departe,
Mă cauţi, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...
La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veşnică.
Doar luna, rotunda luna ne-ngână şoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.
Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârşit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape şi totuşi departe,
Mă cauţi, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...
La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veşnică.
~*~
So close and still far -
Irina Lucia Mihalca
Translated - Cosmina Simona Mihalca
~*~
I look astonished at you,
Every night we grow,
we rise,
Increasingly,
closer,
further away...
Up to Heaven,
Beyond the blue sky, beyond the blue sky
traversing dream.
From mystery woven into the night
I return to my wasted
dream.
Go into your heart with ripe pomegranates from
sunlight -
symphony of colors, scents and thoughts!
Only the moon, the round moon
emerges through the clouds scattered by the wind,
Only the moon, the round moon
enlightens our dreams, floating on the river,
An elegy disturbs us beyond measure,
Only the moon, the round moon murmurs whispers
through the branches of the old blooming rhodium.
It's fate, it's all sigh, moment,
It's an endless beginning,
Everything 's long search echoes,
Closer to you, to me, to us,
Everything
past continues in dream,
So close and yet so far
I'm looking , I 'm looking for
through reflections on deep water ...
At the end of the time
it's us -
Away from days,
Far from months,
Far from years,
On the path to eternal light.
~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
At First - The word ...
~*~
First, there was the Word
and the Word was enlightened in the man,
in flower, in stars, in moon,
in stone fountains and in sea.
The man took the words,
mixed them,
composed them through snowflakes,
in the rain’s drops, in wind and in scent of leaves,
in Edelweiss, in the North Star
in soulmates, in
forget-me-not,
in thoughts from dreams,
in a calligrame.
The words began to fly,
a dance to sky
and to sun.
Beacause of fear, man has snatched them.
He took them away,
Hid them in depths
creating new words,
always mutilated
psalms of longing and dreariness,
the word pain, wounds, illness and death,
mud, darkness,
words watered in tears of eternal fear.
Gradually the words have faded
in rail stations,in hospitals, on fronts, wars.
There are memories left
and their shadows
in the hearts, in chants,
in tales, in ballads,
Small lanterns
in flights of butterflies,
lotus petals, child’s glances
thoughts-poems
flower buds, in rays of sunshine…
La Început – Cuvântul...
~*~
La Început, Cuvântul a fost
şi Cuvântul s-a Luminat în Om,
în floare, în stele, în lună,
în piatră, fântâni şi în mare.
Omul a luat cuvintele,
le-a amestecat,
le-a compus prin fulgii de nea,
în stropii de ploaie,
în vânt şi miresme de frunze,
în floarea-de-colţ, în Steaua Polară,
în suflet-pereche, în nu-mă-uita,
în gândul din vis,
într-o caligramă.
Cuvintele au început să zboare,
un dans
spre cer şi spre soare.
Din teamă, omul le-a smuls,
le-a îndepărtat,
le-a ascuns în adâncuri,
formând noi cuvinte,
mereu mutilate,
psalmi de dor şi de jale,
cuvântul durere, răni, boală şi moarte,
noroi, întuneric,
cuvinte udate în lacrimi din veşnica teamă.
Treptat cuvintele s-au stins
prin gări, în spitale, pe fronturi, războaie.
Au mai rămas amintiri
şi umbrele lor
în inimi, în cânturi,
în poveşti, balade şi doine,
mici felinare
în zboruri de fluturi,
petale de lotus, priviri de copil,
gânduri-poeme
Before
Before darkness to cover everything,
before warm smile, play and song disappear,
before life suddenly goes out,
before the fear to be a huge wound,
boundlessness night before you enter,
before death become master,
before the tears points flesh, bodies, pain, blood,
before you, before me,
before weapons
before hatred,
onwards murder
above all,
smile came cold glass
voluptuous confusion
the fog dispersed,
A tiny maze
lost
the infinitely small.
A dream chained.
Japanese cherry trees
have not blossomed.
Înainte ca...
Înainte ca
bezna să acopere totul,
înainte ca
zâmbetul cald, jocul şi cântecul să dispară,
înainte ca
viaţa brusc să se stingă,
înainte ca
frica să fie o imensă plagă,
înainte ca
necuprinsul nopţii să te pătrundă,
înainte ca
moartea să devină stăpână,
înainte de
lacrimi, puncte de carne, trupuri, durere, sânge,
înainte de
tine, înainte de mine,
înainte de
arme,
înainte de ură,
înaine de
crimă,
înainte de
toate,
surâsul rece
venit din sticlă,
confuzie
voluptoasă
în ceaţa
risipită,
un labirint
minuscul
pierdut
în infinitul
mic.
Un vis
înlănţuit.
Cireşii
japonezi nu au mai înflorit.
~*~
15 iulie 2016
You...
Irina Lucia Mihalca
~*~
You, yes, you! You are like an ocean,
Wide Ocean, heartbreaking beauty,
Like a spell, into deeper and deeper
Catch me in the storm of emotions, torrent,
With every wave you're boiling unrest, tornadoes,
Arpeggios crystallized touches
And so eagerly you sip me.
Dancing with the sounds,
A fire reveal,
Fire in us -
A dream in white.
Glances,
Whirlwind,
Burnings,
Delirium,
Chills, snow,
A flapping of wings
And quiet...
Just quiet.
Me? Your prisoner.
Tu...
Tu, da, tu! Tu
eşti ca un ocean,
ocean de
necuprins, de-o frumuseţe sfâşietoare,
ca un descântec
pătrunzi năvalnic, adânc, tot mai adânc,
surprinzi în
mine furtună de emoţii, torent nestăvilit,
cu fiecare val
nelinişti clocoteşti, tornade,
cristalizezi
arpegii de atingeri
şi cu atât
nesaţ mă sorbi.
Dansând cu
sunetele,
un foc
dezvălui,
focul din noi -
un vis în alb.
Priviri,
vârtej,
arderi,
delir,
fiori, ninsori,
un fâlfâit de
aripi
şi linişte...
Doar linişte.
Eu? Prizoniera
ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu