marți, 17 aprilie 2018

V. Ispir - Forța primordială a gândului





Forța primordială a gândului

~*~

Nu era nici timp, nici spațiu ...
Neființa adormită
Visă gând primordial,
Ce-a rupt pacea infinită.

S-a produs dihotonia
Între „a nu fi” și „a fi”,
Între vid și nemișcare,
Și vârtejul de-a gândi.

Simfonia energiei,
Pe vibrații diferite,
A cuprins, în juru-i spații,
Timpurile-au fost pornite.

Și Big-Bang-ul cunoscut,
A tot izvorât lumină,
Peste tot triumfătoare,
Din Creația Divină.

Gându-i prima energie
Izvorând din Absolut,
Ce-a cutreierat abisuri,
Spațiile le-a umplut.

Infinite radiații
Tot călătorind prin spații
Au creat ce se cunoaște:
Universul, informații ...

*
*    *




Iată marea-asemănare
Între Om și Creator:
Gândul - prima energie,
E un bun al tuturor!

Omul, cu liber arbitru
Cu dar sacru de-a visa,
Poate hotărî, în viață,
Cum, cu ele, va lucra.

Orice gând nutrește omul,
Fie bun, dar și cel rău ...
Efectul, întotdeauna,
Vine la izvorul său...

Calitatea vieții noastre
E profund condiționată
De gândire, de ce facem,
Cum, în timp, e gestionată.

Pacea-n suflet, armonia,
Munca mereu creatoare,
Ne vor lumina, pe cale
Viața noastră trecătoare.

Creatorul, cu iubire,
Neîncetat, în veci, creează
Omul își slujește darul
Păstrând conștiința trează
.
~*~
15 aprilie 2018                                                                  Prof. V. Ispir










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu