V. Ispir - Forța primordială a gândului

Forța primordială a gândului

~*~

Nu era nici timp, nici spațiu ...

Neființa adormită

Visă gând primordial,

Ce-a rupt pacea infinită.

S-a produs dihotonia

Între „a nu fi” și „a fi”,

Între vid și nemișcare,

Și vârtejul de-a gândi.

Simfonia energiei,

Pe vibrații diferite,

A cuprins, în juru-i spații,

Timpurile-au fost pornite.

Și Big-Bang-ul cunoscut,

A tot izvorât lumină,

Peste tot triumfătoare,

Din Creația Divină.

Gându-i prima energie

Izvorând din Absolut,

Ce-a cutreierat abisuri,

Spațiile le-a umplut.

Infinite radiații

Tot călătorind prin spații

Au creat ce se cunoaște:

Universul, informații ...

*

*    *

Iată marea-asemănare

Între Om și Creator:

Gândul - prima energie,

E un bun al tuturor!

Omul, cu liber arbitru

Cu dar sacru de-a visa,

Poate hotărî, în viață,

Cum, cu ele, va lucra.

Orice gând nutrește omul,

Fie bun, dar și cel rău ...

Efectul, întotdeauna,

Vine la izvorul său...

Calitatea vieții noastre

E profund condiționată

De gândire, de ce facem,

Cum, în timp, e gestionată.

Pacea-n suflet, armonia,

Munca mereu creatoare,

Ne vor lumina, pe cale

Viața noastră trecătoare.

Creatorul, cu iubire,

Neîncetat, în veci, creează

Omul își slujește darul

Păstrând conștiința trează

.

~*~

15 aprilie 2018                                                                  Prof. V. Ispir