Dragi români de pretutindeni,
Ce se întâmplă de nu
mai dați pe-acasă?
Țara are
nevoie de dumneavoastră, de noi, de talentul nostru și de experiența acumulată în vest pentru a intra în rândurile
economiei mondiale, a celor cu bună-stare, dar și cu viață bună. În zadar avem
bani, degeaba avem trai, dacă nu avem viață. Viața nu este doar conviețuire, ci
este adevărată trăire, este vie, doar ea este completă. Banii nu ne strâng în
brațe şi nici nu ne mângâie la dor şi durere. Ce viață e aceea pe care n-o împărtăşeşti
cu pământul tău, cu jocul şi hora din vatra străbună?
Gospodarul
român, România, "floricuța-floricuțelor", bucătăria şi grădina
grădinilor... Cine le vorbeşte munților, câmpiilor cu flori, ca unor ființe
dragi, îmbătându-se cu parfumul lor îmbietor, mir divin mereu proaspăt şi plin
de simfonia vieții?
"Să
aibă şi ei, dar mai ales urmaşii-urmaşilor, o limbă vie şi eco-sănătoasă, cu
adevărat omenească şi românească, între hotarele părinteşti şi de poveşti cu
Feți-Frumoşi și Ilene Cosânzene, cu mioare şi ciobănei-păstori-Iisus, cu duh de
adevăr şi duh de viață, coloană Brâncuşi nesfârşită de voievozi corifei!"
Aici frate,
suflet din sufletul poporului este, şi unde suflet e şi omenie e, cum doar la
noi în patria Eminescu, şi limba română e.
Atâta timp
cât simțim românește şi ne este dor, să nu ne fie ruşine de cei de acasă că le
suntem fii!
Am strașnică
speranță că încă mai putem face ceva pentru neamul moșilor și strămoșilor
noștri, al mamei care ne-a hrănit la sânul său cu iubire necondiționată.
Cu mândrie frățească, mândrie de
român, vă îmbrățişez,
~*~
Ben Todică, Australia,
Melbourne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu