Seara de folclor
~*~
Astăzi, la un concert de folclor,
am simțit că am pierdut din
interiorul meu ceva...
Am privit în mine, m-am studiat, am
simțit o adiere slabă,
toate păreau la locul lor.
Era un concert de datini din zonele frumoase ale țării,
în decurs de ani, destul de rar mi-am
găsit timp să particip,
în acel vacarm, agitație, aplauze,
acompaniament de spectatori în surdină,
nu am realizat, la timp, golul rămas
în urma evadării.
Priveam și priveam în toate colțurile
sălii.
Într-un final, într-un cotlon am
zărit obiectul pierderii,
era inima mea, simțea că locul ei din
piept nu-i mai ajunge,
a evadat căutand un alt loc să se
desfășoare.
Doamne, când am zărit-o așa vioaie,
roșie, transpirată, într-o sârbă în
ritm vioi,
fericită cum nu mi-a a fost dat să o
simt și să o văd,
plină de viată, fredonând folclorul
în timp ce dănțuia.
M-am gândit întâi, cum puteam să o
desprind din acel colb.
ignorându-mă total, fericită la
limita extremei,
continua să cânte, să joace, să
păstreze ritmul frenetic,
de parcă asta făcuse o viață.
Am suportat evadarea ei destul de
tristă,
gândind că viitoarea evadare se va
repeta, poate,
în momente neașteptate, când
fericirea ei bruscă,
își va mai găsi motive de
desfășurare.
Văzând-o cât de fericită devenise,
am așteptat-o, bucurându-mă, într-un
final, de evadarea ei.
În fond viața nu oferă prea des,
evenimente spectaculoase ce aduc
atâta fericire.
Și iat-o din nou în locusorul ei
tainic!
Singură, la final, s-a întors
cuminte,
fără un cuvânt sau explicație, să nu
o cert.
A adus cu ea fericirea rămăsă în ea.
~*~
Genoveva Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu