Din tainele creației
Dau noaptea pentru-o poezie,
Când simt că iar mă cheamă muza
Și mă grăbesc la întânire,
Căci pleacă și n-acceptă scuza.
În liniștea de împrejur,
Când mintea mea e ca izvorul,
Aștern ideile pe rând
Și le trăiesc profund, fiorul.
În gând se cântă poezia
Și-o tot repet de-atâtea ori,
Să curgă-n susur, ca izvorul
Ideile-mi, sfinte comori.
Îmi chem din inimă mesajul,
Ce vreau mereu să-l dăruiesc,
Celor ce cred în poezie
Și-o caută și-o mai citesc.
Suportul ei e în știință
Și-n mii de pagini răscitite,
Despre filozofia vieții
Și-n experiențele trăite.
Adun esențele trăirii
Le-mbrac în aura morală
Și fac din orice poezie
O lecție demnă de școală.
Iubesc din suflet cititorii
Prin versuri vreau să dăruiesc
Cunoașterea emoțională
Și tot ce-n viață prețuiesc.
E un miracol poezia,
Născută-n liniștea de noapte,
Când inspirația Divină,
Trimite-n gând, tainice șoapte.
28
aprilie 2018 Prof.
V. Ispir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu