Dan Şalapa - DE CE M-AI ADMIRA, DESCIFRÂNDU-MĂ?

DE CE M-AI ADMIRA, DESCIFRÂNDU-MĂ?

~*~

Ca o floare a Soarelui,

om în rază luminat,

sunt dus-întors către Soare,

ca să beu câte-o pălincă,

o limbă străină,

înhămând ziua luminoasă

la Părăul Mărului,

pe Valea Osoiului,

cu mere pădurețe,

cu naturalețe de frumusețe,

ori pe Dos, la Nadă,

trestie gânditoare,

cu tandrețe,

cu faptul împlinit,

cântecului celui mai iubit,

cu unealta lovită

de Ciont-Domn Savaot,

şi zdrobită,

în minunat de muncă cinstită,

până, mândră în clopul cui cinstea,

o poate purta,

nemurit în zâmbet

de fluierul-caval național,

şi de os,

ca Iancu nesmuls din har,

din rădăcina de stejar

ținând de coarnele plugului,

binele pe altarul soarelui,

cu țugul limpede

al izvorului răcoros,

ca să nu ni se mai gate zilele,

în eco-sănătos

de bio-Hristos,

iubire-pâine-liturghie,

trasă în taină

şi cină de lumină divină,

îmulțită-n mâine,

să ne rupă pe tăți,

în dreptul de a candida iubire,

cu Înviere la Fericire,

că pe Arcă,

n-am fost tot timpul temelie,

simetrie,

piatră de biserică,

că-n omeneasca ecuație,

n-am avut tot timpul inspirație.

Sunt atât şi atâtea de admirat,

de ce m-ai admira,

descifrându-mă?

~*~

Pavel RĂTUNDEANU-FERGHETE

Prelucrare de Dan Şalapa (fragment din MERE PĂDUREŢE, 31 - NESORTATE din ceaunelul literar a lui Dumnezeu)