A C A S A
Sfantul Ioan din Kronstadt
Oriunde s-ar duce un om, el
sfârseste mereu prin a se întoarce acasa. La fel este cu crestinul, oricine ar
fi, om de vaza sau de rând, bogat sau sarac, savant sau nestiutor; orice ar
putea fi, oricare ar fi locul pe care îl ocupa în societate, orice ar face, el
trebuie sa-si aminteasca mereu ca nu este la el acasa, ci în calatorie, pe
drum, si ca trebuie sa se întoarca acasa, la tatal lui, la mama lui, la fratii
si surorile lui mai mari. Aceasta casa este Cerul; tatal lui este Dumnezeu,
mama, Preacurata Maica a Domnului, fratii si surorile lui mai mari, Îngerii si
Sfintii lui Dumnezeu. El trebuie, de asemenea, sa-si aminteasca faptul ca
adevarata sa obligatie este mântuirea sufletului sau, împlinirea poruncilor
dumnezeiesti, curatia inimii sale.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 114
CUVANTUL
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Fiecare cuvânt pe care-l trimiti în
lume va zidi sau va darâma. Va înalta piscuri de lumina sau va face sa se
deschida prapastii de întuneric. Va stârni binecuvântari sau blesteme
înfricosatoare. Cu ce vom îmbogati noi chipul de lumina si de vis al lumii? Cu
ce vom spori noi armonia si frumusetea vietii? Cu ce vom adânci noi taina cea
mare din inima Universului?
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 109.
SFÂNTUL PAISIE
- ,,TREBUIE CA REGULAT SĂ NE SPOVEDIM
ȘI SĂ NE ÎMPĂRTĂȘIM"!
"Spun
unii", i-am zis eu, "să ne împărtășim doar o singură dată pe lună ca
să nu devină obișnuință". "Această poziție nu este bună", a
răspuns (Sfântul Paisie - n.n), "pentru că și o singură dată pe an dacă se
împărtășește cineva poate să o ia ca pe o obișnuință, că adică am dreptul să mă
împărtășesc. Venise aici un preot care mi-a spus că evită să liturghisească des
ca să nu-i devină obișnuință. Atunci m-am întristat foarte mult pentru că, cu
cât mai regulat liturghisește cineva, cu atât mai mult trebuie să se topească
simțind Taina pe care o săvârșește. Trebuie ca regulat să ne spovedim și să ne
împărtășim. Atunci când un om se îmbolnăvește, prinde putere prin transfuzia de
sânge. Cu cât mai multă putere dobândește omul când i se face transfuzie
înăuntrul său cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos? Uneori se poate observa o
schimbare pe fața celui ce se împărtășește. Încă mai mult, se întâmplă în unele
dăți ca omul să simtă o mai mare bucurie atunci când nu este foarte pregătit să
se împărtășească decât atunci când este foarte bine pregătit să se
împărtășească, pentru că atunci este mai smerit decât alte dăți când se
pregătise mai bine".
Sfântul Paisie Aghioritul, Mărturii
ale închinătorilor, vol. II, p. 127-128.
Ca
un pelican Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvântule
Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul
Pelicanul
este o pasăre. Șarpele îi urăște mult puii. Iar el ce-a născocit? Își fixează
cuibul pe înălțimi, îngrădindu-l bine din toate părțile din pricina șarpelui.
Dar ce face atunci atotvicleanul șarpe? Pândește de unde suflă vântul și
atunci, de acolo, din direcția vântului, își suflă veninul în pui și astfel îi
ucide pe ei. Vine atunci pelicanul și vede că i-au murit puișorii și caută pe
cer un nor și zboară la înălțime, își bate cu aripile coastele până curge sânge
și prin nor îi stropește cu sângele său și ei sunt înviați. Așadar, pelicanul
se înțelege pentru Domnul, Puişorii Lui, Adam și Eva, firea noastră, iar cuibul
Lui, grădina Raiului, iar șarpele este diavolul cel apostat. Atunci începătorul
răutății, șarpele, îi înveninează prin neascultare pe cei întâi plăsmuiți și
aceștia se fac morți prin păcat. Deci Domnul și Dumnezeul nostru, din iubirea
Lui pentru noi, Se înalță pe cinstita Cruce și, fiind străpuns în coastă, prin
norul Duhului Sfânt, ne-a dăruit nouă viața cea veșnică.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul,
Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia)
SPECTACOL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Cautati spectacol? În biserica, în
dumnezeiestile slujbe aveti un spectacol fara seaman, spectacolul întregii
vieti pamântesti a Dumnezeului-Om, din clipa când a fost înfasat în scutece,
prunc fiind si culcat în iesle, continuând cu viata Sa ascunsa de dinainte de
iesirea la propovaduire si cu viata Sa publica, de slujire a lumii, viata plina
de iubire, de întelepciune, de minuni, cu patimile Sale, cu moartea,
îngroparea, Învierea si înaltarea la Cer! Poate exista un spectacol mai
uimitor, mai maret, mai instructiv? Veniti chiar si în fiecare zi la acest
spectacol, pentru a va hrani vazul si auzul, gândurile si simtamintele. Luati
parte cu sinceritate, de fiecare data când veniti la biserica, la
dumnezeiestile slujbe: se lucreaza sfintitor aici mântuirea voastra: pentru voi
se aduce jertfa vie; pentru voi se junghie Mielul lui Dumnezeu; pentru voi se
frânge Trupul lui Hristos, pentru voi se varsa Preacuratul Sau Sânge, care a
rascumparat întreaga lume; aduceti fiecare jertfa inimii înfrânte si smerite,
jertfa de lauda si de multumire!
Sfantul Ioan din Kronstadt,
Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996,
p. 126-127.
VALURILE TURBATE
- Sfantul Teofan Zavoratul
Lumea este cu mult mai învolburata
decât valurile turbate, si pacatele o tulbura mai rau decât tulbura vântul
marea. Uneori, când vânturile se ascund în tainitele lor, apele marii sunt
linistite, însa în lume se tulbura necontenit valurile poftelor si vântul
înselaciunii sufla în usile judecatorilor ei. Aproape e însa ziua în care ea se
va potoli... Fericit cel care si-a savârsit calea prin lumea aceasta fara sa
cada în cursele ei!
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 125
CAINELE
Parintele Ilie Cleopa
Nimic nu este fara de rânduiala,
nici nehotarât în cele ce sunt, adica în fapturi, ci toate poarta si arata în
ele semnele si urmele întelepciunii Ziditorului. Iarasi sa ne gândim, cât de
recunoscator este câinele si catre prietenie tiitor de minte? De cuvântare cu
adevarat este lipsit câinele, dar întocmai înteleptilor lumii acesteia, cum ei
se îndeletnicesc cu silogismele lor, întru acelea câinele se arata de la fire
învatat. Ca urma piciorului fiarei cercetând-o câinele, când ar fi aflat-o cum
ca în multe parti se desparte si se împarte, numai nu sloboade glas sa ne arate
zicând: „Uite pe aici si pe aici a trecut fiara si în aceasta parte a apucat”,
si asa prin lepadarea cararilor celor
mincinoase pe cea adevarata o arata. Dar ce zic de cararea fiarelor, caci
câinele si cararile oamenilor straini si tâlhari foarte adesea le descopera
celor ce sunt în paguba, dupa cum aceasta o stiu cei ce se îndeletnicesc cu
descoperirea furilor, iar tinerea de minte pentru facerea de bine al acestui
animal, pe care din nemultumitori, pentru facerea de bine, nu rusineaza?
Fiindca unii din câini se pomenesc ca au murit pentru stapânul lor. Înca se
cade a ne minuna cum câinele se face luisi doctor la durerea de cap si de
stomac, pascând iarba ce se zice troscot si asa, prin învatatura cea neînvatata
a firii sale, pe cele ce îi sunt de folos le paste!
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. 8: Minunile lui Dumnezeu la vietuitoarele de pe us, p. 78-88
Rugaciunea Sfantului Serafim de Sarov
A plecat deci îndată spre Sarov,
unde a ajuns la miezul nopţii. Cu toată ora nepotrivită la care a sosit, s-a
dus direct la chilia părintelui Serafim. Acela, ca şi când îl aştepta, şedea în
pragul chiliei sale.
Rugăciunea Sfântului avea mare
putere. Tămăduia bolnavi care ajunseseră deja în pragul morţii. În mai 1829 se
îmbolnăvise grav soţia lui Alexei Iurievici Vorotilov, din satul Pavlov,
regiunea Gorbaciov.
Vorotilov avea mare credinţă în
puterea rugăciunii Sfântului, dar şi Sfântul îl iubea ca pe un ucenic de-al
lui. A plecat deci îndată spre Sarov, unde a ajuns la miezul nopţii. Cu toată
ora nepotrivită la care a sosit, s-a dus direct la chilia părintelui Serafim.
Acela, ca şi când îl aştepta, şedea în pragul chiliei sale.
– Ce te-a
făcut, bucuria mea, să vii la chilia sărmanului Serafim la ora asta?
– Am venit
să cer ajutor pentru soţia mea bolnavă.
– Soţia ta,
i-a spus atunci Sfântul vizitatorului, e scris să moară.
Acela însă a
căzut la picioarele lui cu lacrimi şi l-a rugat să mijlocească la Domnul,
pentru a-i dărui sănătate soţiei sale. Sfântul s-a adâncit imediat în
rugăciune, vreme de zece minute. Apoi şi-a deschis ochii, l-a ridicat pe
Vorotilov şi i-a zis:
– Iată, bucuria
mea, Domnul îi dăruieşte viaţa soţiei tale. Mergi la casa ta cu pace.
Când a ajuns
acasă, a aflat că în ceasul în care părintele Serafim se ruga, soţia sa a
simţit o uşurare. Curând s-a însănătoşit complet.
Sfântul Serafim de Sarov, Un
serafim printre oameni, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, pp.
184-185
FRUMUSETEA TRECATOARE
Sfantul Vasile cel Mare
Vreau sa ramâna în tine si mai
puternica minunea creatiei, pentru ca, oriunde te-ai gasi si lânga orice fel de
planta te-ai afla, sa-ti aduci aminte cu tarie de Creator. Când vezi un fir de
iarba verde si o floare, sa te duci cu mintea la firea omeneasca, aducându-ti
aminte de imaginea înteleptului Isaia, care a spus ca „tot trupul este ca iarba
si toata slava omului, ca floarea ierbii” (Isaia 40, 6). Putinii ani ai vietii,
bucuria cea scurta si veselia fericirii omenesti au gasit în cuvintele profetului
o preafrumoasa icoana. Astazi trupul îti este înfloritor si plin de carne din
pricina desfatarii; fata ti-i rumena ca esti în floarea vârstei; esti zdravan
si puternic, iar când te pornesti, nu ti se poate nimeni împotrivi; mâine, tot
tu, esti vrednic de mila, fie vestejit de vreme, fie istovit de boala. Cutare
este vestit cu multimea banilor sai; are în jurul lui multime de lingusitori;
suita de prieteni fatarnici, care cauta sa-i fie pe plac; nenumarate rude, dar
si acestea fatarnice; roi de servitori, care stau lânga el fie pentru a-l servi
la masa, fie pentru alte trebuinte; pe acestia îi târaste dupa el si când iese
din casa si când se întoarce, ca sa stârneasca invidia celor care-l întâlnesc.
Adauga-i acestui bogatas si oarecare putere politica sau dregatorii primite de
la împarati sau conducere de popoare sau conducere de osti; adauga-i crainicul,
care striga cu glas puternic, mergând înaintea lui, lictori de o parte si de
alta, care baga spaima în supusi – ca de la ei vin loviturile, confiscarile de
averi, arestarile, închisorile. Da, nesuferita este frica pe care o are de
acestia poporul de sub mâna lor! Iar dupa acestea ce-i? Într-o singura noapte
sau temperatura mare, sau pleurezia, sau pneumonia rapeste pe om, îl duce
dintre oameni si-l dezgoleste dintr-o data de toata înselaciunea care-l
înconjura, iar slava lui s-a dovedit a nu fi decât un vis. Dreptate a avut,
deci, profetul, când a asemanat slava omului cu slabiciunea florii.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
121
COMOARA SUFLETULUI
Sfantul Nectarie al Eghinei
Sufletul, având constiinta de
sine, e constient de cunostintele sale; sufletul cerceteaza si cauta sa
cunoasca nu doar pe cele dinafara sa, ci si pe sine însusi si actele sale, si
sa-si exprime opinia cu privire la calitatea faptelor si actiunilor sale.
Sufletul nu doar tezaurizeaza o multime nesfârsita de adevaruri, ci si devine
comoara în care s-au acumulat nenumarate adevaruri, dobândind constiinta
valorii absolute a acestor adevaruri si a consecintelor acestora asupra sa si,
simtind înrudirea fireasca dintre el si adevarurile suprafiresti, doreste sa
traiasca în aceasta lume spirituala a acestor adevaruri. Acest lucru dovedeste
faptul ca sufletul e nemuritor.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 252
INGROPACIUNEA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi cum este îngropat un mort ori
îti înmormântezi tu tatal sau mama, prietenul sau fratele. Aceasta împrejurare
îti da o pricina pentru tânguire, însa nu aceea dintru care multi plâng fara de
folos; ci tu sa versi lacrimile tale cugetând la pricina mortii, adica la
pacatul care l-a adus într-o stare atât de jalnica pe omul cel care a fost
zidit nemuritor si dupa chipul lui Dumnezeu. Temeiul îndreptatitei tânguiri
este acesta: prin pacat L-am mâniat pe Dumnezeu si din aceasta pricina am fost
supusi mortii. Iar vazându-l mort pe aproapele tau, sa-ti amintesti ca si tu
„pamânt esti si în pamânt te vei întoarce” (Facerea 3, 19). Însa apoi sa-i
multumesti lui Dumnezeu ca El, prin Fiul Sau si Domnul nostru Iisus Hristos,
ne-a dat nadejdea cea buna a Învierii si a vietii veacului ce va sa vie.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 81.
MIEREA ALBINELOR
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Fumul alunga albinele, si atunci
oamenii iau rodul cel dulce al muncii lor: odihna trupeasca de prisos alunga
frica de Dumnezeu de la suflet si pierde toata lucrarea lui buna.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 121.
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu