Pitagora
Pitagora s-a
născut prin anul 580 î.Hr. în insula Samos. Încă de tânăr a călătorit mult,
vizitând Orientul Apropiat până în India. Când s-a întors în Samos, a dat peste
Polycrates care a fost tiran al Samosului în perioada 538-522 î.Hr. Pitagora,
el însuși un mic dictator, s-a mutat la Crotona, azi Crotone în Italia, unde a
întemeiat cel mai ”totalitar” colegiu posibil.
Puteau intra
în el și bărbații și femeile, dar trebuiau să depună înainte un jurământ de
castitate și să se oblige la un regim alimentar care excludea vinul, carnea,
ouăle și bobul. Ce-a avut el cu bobul, nimeni nu a înțeles. Toți trebuiau să se
îmbrace cât mai simplu și decent. Râsul era interzis și la sfârșitul fiecărui
an de școală, toți elevii erau obligați să-și facă public autocritica.
Seminariștii erau împărțiți în externi, cei care după cursuri se întorceau
acasă și interni, cei ce rămâneau noaptea în această ”mănăstire”. Pe cei dintâi
îi încredința în grija unor asistenți și doar de ceilalți, esotericii, care
constituiau cercul restrâns al adevăraților inițiați, se ocupa personal. Chiar
și aceștia îl vedeau pe Pitagora doar după patru ani de ucenicie. În acea
perioadă el le trimitea cursurile scrise și autentificate cu formula ”authos
epha”, adică ”el însuși a spus-o”. Abia după această așteptare Pitagora
binevoia să-și facă apariția în fața discipolilor.
Începea cu matematica. Dar nu așa cum o înțelegeau
grosolanii și interesații egipteni, care o inventaseră doar din scopuri
practice. Pitagora vedea matematica ca o teorie abstractă, dedicată antrenării
minții cu deducții logice, cu exactitatea proporțiilor și cu demonstrațiile.
Doar după ce îi aducea la un astfel de nivel pe elevi trecea la geometrie care
pentru el se compunea din elemente clasice: axioma, teorema și demonstrația.
Fără să-l cunoscă pe Thales din Milet, a stabilit o serie de teoreme: suma
unghiurilor dintr-un triunghi este egală cu două unghiuri drepte și pătratul
ipotenuzei într-un triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor celorlalte
două laturi. Poate ar mai fi spus și alte adevăruri, dar el disprețuia astfel
de ”aplicații”, considerându-le prea mici pentru geniul său. Apollodor
povestește că atunci când a descoperit teorema cu ipotenuza, Pitagora a
sacrificat 100 de animale ca să le muțumească zeilor. Știrea trebuie să fie
falsă deoarece Pitagora s-a mândrit cu faptul că nu făcea rău animalelor,
impunându-le același lucru și discipolilor. Singurul exercițiu care îi aducea
bucurie nu era fomularea în sine a teoremelor, ci speculațiile înalte și
abstracte ale teoriei.
Chiar și artimetica el nu o vedea ca pe un
instrument de contabilitate, ci ca pe un studiu al proporțiilor. Așa a
descoperit legătura dintre număr și muzică. Trecând într-o zi prin fața
atelierului unui fierar, a fost surprins de ritmicitatea loviturilor de ciocan
pe nicovală. Întors acasă a început să facă experimente punând să vibreze corzi
de aceeași grosime și la fel de tensionate, dar de lungimi diferite. A ajuns la
concuzia că sunetele depind de numărul de vibrații. Le-a calculat și a stabilit
că muzica nu este altceva decât o relație numerică între aceste vibrații,
măsurată după intervalul dintre ele. Chiar și tăcerea spunea el nu este decât o
muzică pe care urechea omenească nu o percepe, fiincă e continuă, deci nu are
intervale. Planetele, ca toate celelalte corpuri aflate în mișcare produc o
”muzică a sferelor”. Pământul este o sferă, afirma Pitagora cu 2000 de ani
înaintea lui Copernic și Galilei și se învârte în jurul axei sale de la vest la
est având cinci zone: arctică, antarctică, hibernală, estivală și ecuatorială.
Împreună cu celalate planete forma cosmosul.
O parte din
ideile sale erau inspirate din filosofia Orientului. Astfel, sufletul, fiind
nemuritor, migrează de la un corp la altul, părăsindu-l pe cel mort,
purificându-se un timp în Hades apoi reîncarnându-se. Pitagora își amintea că
fusese cândva o curtezană celebră, apoi eroul aheu Euforbiu din războiul
troian. Ba chiar mergând odată la Argos, își recunoaște acolo o armă din timpul
expediției. Toate aceste aspecte îl fac pe Pitagora un personaj aproape
fantastic. Timon din Atena ni l-a înfățișat din punct de vedere intelectual ca
pe un ”histrion (bufon) cu aere solemne care tot dându-și singur importanță a
reușit să și-o capete”. Pitagora nu se mărginea să practice virtutea, ducând o
viață castă, păstrând un regim alimentar riguros și având o purtare demnă și
înțeleaptă, ci a făcut un instrument de publicitate pentru sine. Devenise o
figură semi-divină: învățăceii așteptau patru ani până să-l vadă.
Închistat în orgoliul său de castă și tot mai
convins că cercul pitagoricienilor constituie o grupare aleasă și predestinată
de zei să pună ordine în rândul oamenilor, s-a hotărât să ia puterea în stat și
să întemeieze la Crotona republica ideală, bazată pe filosofia elaborată de el
însuși. Ca toate republicile ideale, ea urma să fie o ”tiranie luminată”.
Pitagora dorea să interzică tuturor vinul, carnea, ouăle, bobul, amorul și
râsul. La un moment dat crotonezii au constatat că toate demnitățile din stat
erau deținute de adepții lui Pitagora, oameni austeri, foarte serioși,
plicticoși, comepetenți și îngâmfați care doreau să facă din Crotona o închisoare-mănăstire.
Înainte de a fi prea târziu, au înconjurat seminarul, i-au scos pe chiriași și
i-au ucis. Pitagora a apucat să fugă în chiloți, dar un destin răzbunător i-a
condus pașii într-un lan cu bob. Din scârba pe care o avea față de această
legumă a refuzat să se ascundă acolo. A fost prins și omorât cândva în jurul
anului 495 î.Hr. Avea deja peste 80 de ani și își pusese la adăpost
”Comentariile”, încredințându-le fiicei sale Damona, cea mai fidelă discipola a
sa, ca să le răspândească în lume.
Sursa: Ion Lazu
A FOST DECONSPIRAT CENTRUL UNIC DE
COMANDĂ AL STATULUI PARALEL
12 Apr 2019 12:25 Written by Criterii
Faptul că GDS îl
premiază pe Augustin Lazăr dovedeşte două lucruri.
1. Există un
centru unic de comandă al statului paralel de care ascultă toată lumea.
2. Ca în
nenumărate alte cazuri, se practică sfidarea ca metodă de îndobitocire a
naţiunii.
Fără nicio
opinie separată, oameni precum Gabriel Liiceanu sau H. – R. Patapievici, Adreea
Pora sau Oana Pellea, Cristian Preda sau Vladimir Tismăneanu, precum şi fostul
deţinut politic Radu Filipescu au fost puşi în situaţia de a premia un tartor
al Aiudului, ceea ce presupune existenţa unui ordin care trebuie executat fără
crâcnire.
Sunt sigur
că pentru fiecare dintre personalităţile din GDS a fost folosit un argument
puternic, imposibil de ignorat. De altfel, încă de la înfiinţare, GDS a
funcţionat ca o oficină a unui serviciu de informaţii.
Interesant
este că se foloseşte cazul Augustin Lazăr pentru aplicarea metodei sfidării. În
fond, Lazăr putea fi susţinut şi fără acest premiu, dar se doreşte năucirea
românilor, distrugerea bunul simţ, pierderea busolei.
Aşa stau
lucrurile şi vor exista victime, cu toate că oamenii lucizi înţeleg o dată în
plus ce se petrece în subteranele statului român.
Gh. Smeoreanu
George Pomutz
George Pomutz s-a
născut la Braşov în oraşul Săcele de acum.
A reuşit să
ajungă general în armata americană şi a fost cunoscut ca un negociator
desăvârşit.
A reuşit să
cumpere Alaska de la ruşi cu doar 7,2 milioane de dolari.
George
Pomutz s-a născut în 1818 la Braşov, într-o familie săracă. Pe când era un mic
copil a emigrat cu familia în Ungaria în căutarea unui trai mai bun. A făcut
studiile primare şi gimnaziale în Ungaria, dar părinţii şi-au dat seama că era
o minte strălucită şi au făcut eforturi financiare uriaşe pentru a-l trimite la
Academia Militară din Viena. Aici, George Pomutz şi-a descoperit vocaţia şi a
continuat studiile în Franţa devenind procuror regal. Ulterior, şi-a deschis un
birou de avocatură şi părea că viaţa lui avea să fie una liniştită.
În anul
1848, pe când avea 30 de ani, George Pomutz a luat o decizie care avea să-i
influenţeze viaţa definitiv. S-a
alăturat revoluţiei maghiare conduse de Ludovic Kossuth şi a ajuns căpitan în
armata rebelilor maghiari. Un an mai târziu însă, armata rebelilor maghiari a
capitulat în faţa armatelor imperiale austriece şi ruseşti. Ca să nu fie
condamnat la moarte a fugit în Italia şi apoi în Germania.
La finele
anului 1849, a reuşit să emigreze în America, alături de mai mulţi prieteni. A
ajuns, iniţial, la New York în 24 februarie 1850, dar a rămas aici numai câteva
luni. Grupul de emigranţi s-a stabilit în final în localitatea Keokuk din
statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a
primit numele de "New Buda" şi se afla la sud de localitatea
Burlington. Acest oraş era doar plănuit de către emigranţi, el neexistând
niciodată ca aşezare urbană.
BOGAT ÎN VESTUL SĂLBATIC
La 15 martie
1855, George Pomutz a reuşit să obţină cetăţenia americană. A intuit încă de
atunci că pământul este o mină de aur. A obţinut sprijinul unui om bogat pe
care l-a cunoscut în America şi a început să cumpere terenuri. Începuse să
trăiască în lux şi la începutul războiului de secesiune, Pomutz putea fi
considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafeţe de pământ, avea
o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere şi
construise o şosea pentru o mai bună circulaţie în Vestul încă sălbatic.
Chiar dacă
era bogat, şi-a dorit foarte mult o carieră militară şi în 1861 s-a înrolat în
armata Statelor Unite ale Americii. A devenit ofiţer şi erou încă din viaţă
remarcându-se în luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah.
După încheierea războiului civil, George Pomutz a intrat în diplomaţie şi s-a
întors la Keokuk. Nu avea însă să aibă o viaţă liniştită deoarece a fost numit
consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia). Aşa că în 16 februarie 1866
a fost detaşat în Rusia. Americanii l-au păstrat în funcţie 12 ani şi i-au
recunoscut abilităţile diplomatice şi mai ales cele de negociator. Era de
neînlocuit mai ales că vorbea fluent opt limbi străine.
Omul care cumpărat Alaska
Pomutz a
devenit eroul vremurilor în America, după ce a reuşit să rezolve o problemă
spinoasă care afecta relaţiile dintre SUA şi Rusia: disputa pe Alaska. Pe
atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii ruseşti, iar
administraţia ţaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă
de 7,2 milioane de dolari. Preţul mic i se datorează lui Pomutz, care a condus
negocierile şi a participat la încheierea şi semnarea tratatului americano-rus.
A fost ridicat la rangul de general. În anul 1878, mandatul diplomatic i s-a
încheiat, dar George Pomutz a rămas în Rusia, unde a şi murit în 1882. Date
despre moartea sa nu sunt prea multe şi nici nu se ştie cum şi-a pierdut Pomutz
averea. Se spune că a murit în mare sărăcie şi că motivul pentru care a rămas
în Rusia a fost dragostea pentru o femeie frumoasă care l-ar fi ruinat şi l-a
părăsit după ce i-a cheltuit averea.
Recunoaştere post-mortem
În anul
1913, Congresul American a emis Decretul 775/1913, prin care a dispus ca
rămăşiţele pământeşti ale lui George Pomutz să fie aduse şi înmormântate în
Cimitirul Naţional din Arlington. La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei
preşedintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul
său personalitatea generalului american de origine română George Pomutz ca pe unul
dintre cei care au făurit America de astăzi. La data de 14 august 2004, a fost
dezvelită o statuie a generalului Pomutz în faţa Catedralei Ortodoxe Române cu
hramul "Adormirea Maicii Domnului" din oraşul Cleveland (Ohio, SUA).
"George Pomutz este mai puţin cunoscut românilor, dar este considerat unul
dintre cei mai buni negociatori din istorie. Nu se enerva niciodată şi îşi
studia atent partenerii. Avea o intuiţie extraordinară, fapt care l-a ajutat să
se îmbogăţească, dar să şi avanzeze rapid în cariera militară. A fost un erou
al americanilor, mai ales după ce a reuşit să convingă Rusia să renunţe la
Alaska pentru o sumă infimă, chiar şi în acele vremuri când dolarul avea altă
putere. Americanii nu au uitat ce a făcut pentru ei şi, de aceea, au făcut demersurile
pentru înhumarea trupului său la Arlington. Poate fi considerat una dintre
personalităţile care au ajutat la făurirea Americii de azi", a spus Ovidiu
Serafim, profesor de istorie.
Sursa: Ion Lazu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu