FEMEILE DIN VIAȚA LUI MARX
La
virsta maturității Karl Marx a dorit două lucruri si le-a asteptat cu nerăbdare
1/ revolutia si 2/ moartea maică-sii. 1/ Revolutia – da, pentru că avea o
viziunea apocaliptica asupra lumii. O voia distrusa si visa să vada finalul
spectacolului. E aici o frustrare imensă, acumulata in copilarie. De aici furia
pe care o regăsim în toate textele sale. Punctul doi e mai prozaic. Voia să-și
încaseze partea de moștenire. Era lefter, nu avea resurse și era mereu
îndatorat. Moartea maica-sii i-ar fi rezolvat pentru un timp problema sărăciei
lucii în care trăia. Nu s-a gindit o clipă să cîstige din muncă banii cu care
să-si intrețină familia numeroasă. Ar fi fost sub conditia lui de…burghez. Plus
că era și un mare leneș. Cind nu se bețivănea prin cartier, zăcea pe canapeaua
din mijlocul apartamenului.
Avea o
nevastă și trei fete. El si Jenny sotia lui, au avut 7 copii, numai trei au
supravietuit. Jenny von Wesfallen, era „cea mai frumoasa fata din Trier”, avea
cu 4 ani mai mult decit el (n. 1814) . Strălucea prin vioiciune si inteligenta,
avea lecturi intinse. El o consulta și tinea cont adesea de părerile ei. Karl
Marx a facut studii de Bonn, Berlin, a dat doctoratul in filosofie la Yena.
Provenea dintr-o familie evreiasca, avea o lunga tradite de rabini, cunoscatori
ai Talmudului. Traditia se fringe odată cu tatăl sau care trece la religia
protestanta pentru a putea să practice avocatura. Un tip pragmatic, după cum
vedem. Copiii primesc educație laică. Maica-sa – dintr-o familie evreiasca
olandeza – nu a iesit din cultura traditională. În dispretul pe care il avea
pentru maica-sa se afla sursa antisemitismului vehement al lui Marx? Posibil.
Jenny –
sotia lui – provine dintr-o familie burgheza cu stare. E o fată frumoasa, cu
ochi verzi, regina balurilor tinerilor din Trier. Se marită cu Marx după 7 ani
de asteptare, vreme în care el a fost la studii. L-a asteptat, Marx și-a onorat
promisiunea…Se iubeau cu pasiune, nu încape indoială. Ea ii va eticheta
scrisorile nenumarate pe care și le scriau cu apelativul ”cățelusul meu”. Vor
avea 7 copii impreuna dintre care numai trei au supravietuit – Jenny, Laura,
Eleonor. Marx era o aparitie aparte. Avea tenul negricios, i se spunea Maurul.
Purta o coamă de par vilvoi prin care nu prea trecea pieptănul. Avea o barbă
rasculată, neagra si deasa, care il făcea să semene cu Belzbuth, un diavol.
Părea că voia sa te temi de el și lua înfățisarea asta…Cert este că îi placea
să impună, era setos de putere, voia să aibă întîietate, să domine pe cei din
jur. Nu suporta incă de mic să fie contrazis.
Isi incepe
cariera ca jurnalist la Koln, dar intră repede in conflict cu autoritatile
prusace care ii reproseaza radicalismul articolelor. Se refugiaza la Paris,
1843, apoi la Bruxelles, marx 13unde in 1847 scrie „Manifestul Partidului
comunist” cea mai influnta lucrarea a sa. Este expulzat. Se stabilește la
Londra unde rămîne pină la sfirsitul vietii – in 1883. Este inmormintat la High
gate cimitery, e dus pe ultimul drum de numai 11 persoane. Intr-o zi fiind la
Londra am luat un taxi si m-am dus sa ii vad mormintul. Interesant – o mină de
partizani din America de sud, cred, faceau miting. Unul dintre ei tinea un
discurs, ceilalti – vreo zece – ascultau tacuti, cu bărbia in piept, cu pumnul
ridicat in sus…
Viața la
Londra, nu a fost ușoară deloc. Daca nu ar fi fost sustinut financiar de
Engels, care era un industrias bogat, nu ar fi reușit sa supravietuiască. Aici
e un paradox, Engels traia din exploatarea muncitorilor din fabrica lui din
Manchester. Altfel spus din supramunca stoarsa de la muncitori cf teoriilor lor.
Plus-valoarea o impărtea apoi cu Marx. Marx lua banii senin, uitind de
propriile lui precepte si angajamente morale față de muncitori. Banu-i ban!
Cînd Engels a vindut afacerea, i-a făcut o rentă. Marx primea de la Engels 350
lire/an, iar Engels si-a oprit 450 de lire/an. O suma considerabila in acel
timp. Marx s-a incadrat cu buna stiinta in clasa explotatorilor impotriva
căreia perora furios. Nu apartinea lumii proletariatului pe care -de altfel- îl
detesta. Desi vitupera impotriva burgheziei si îi cobea sfirșitul, Marx a fost
un burghez 100%.
Un fapt – in
casa lucra de multi ani o guvernantă, Helen Demuth. Marx a prins momentul cind
Jenny Marx se afla in Olanda trimisă de el sa cerseasca bani de la unchiul
bogat Luis Philips. Peste noua luni femeia naște un baiat, numit Frederich,
fără să declare cine este tatal copilului. Atmosfera se tulbură în casă. Pentru
a ieși din situatia incurcata și a-si păstra reputatia (la care tinea de foarte
mult) Marx il convinge pe Engels să pretindă ca el este tatăl biologic, ceea ce
acesta acceptă. Il recunoaste oficial pe micul Frederich. E de vazut cit a
crezut Jenny Marx din povestea asta. Din pacate, sute de scrisori din
corespondența familiei au fost distruse de cele trei fete după moartea lui marx
15Marx și multe informatii ne lipsesc. Cert este ca Engels, care suferea de
cancer la laringe si nu mai putea vorbi, cu o zi inaine de moarte, a notat pe o
hîrtie marele secret care măcinase familia prietenului sau. „Marx este tatăl
lui Frederick”. Replica a fost raportată lui Wilhelm Liebnecht. Documentul care
consemna situatia, a ramas pina in 1962, intr-un sertar, cind a aparut la
suprafata, producind un nou scandal. Imaginea liderului revolutiei proletare
mondiale a iesit din asta cît se poate de șifonată. Proletariatul crede ca Marx
era pasionat numai de revolutie, nu si de sex.
Femeia
viatii lui Marx a fost Jenny von Westfallen. Dar nu se termina totul aici. In
tineretea lui scăldata in alcool, - era cam betiv – risipita în petreceri
studentesti nocturne, obișnuia să frecventeze bordelurile Berlinului, fireste
fara stirea lui Jenny. În anii petrecuti la Paris si Londra, dupa ce se
împrieteneste cu Engels, reia obiceiul. Engels obisnuia sa mearga la bordel și
o facea chiar des. Ii placeau prostituatele, nu femeile de conditia lui,
aristocrate, bugheze bine educate. Avea probabil un complex de inferioritate.
Frecventa numai femei de conditie modesta. Concubina lui, Lizzi, era o
muncitoare culeasa din fabrica lui din Manchester. Jenny nu o lasa sa intre in
casa pe usa principala. Probă de ciocoism față de o persoană de extracție
sociala inferioară. Si cind te gindestii a sotii Marx au declarat de atitea ori
ca doresc fierbinte sa se infrateasca cu saracii, cu declasatii engelssi
lumpenii! Nici ei nu credeau! Lui Engels ii placeau asemenea persoane, umile,
modeste, de la periferie. Întretinea relatii sexuale cu ele prin bordeuluri si
localuri dubioase…Fireste distracția era contra cost, după tarif. Dar
buzunarele lui Engels erau suficient de pline. Era un exploatator veros. Marx
il urma in escapadele lui prin locuri deochiate. Jenny a priceput ce se
intimpla cind cei doi dispăreau de acasa. Nu isi pierdeau vremea în savante
conversatii filosofice. A avut mereu o parere proastă despre Engels. Uita că ea
și sotul ei traiau financiar vorbind, din banii lui. Cind le trimitea bani era
bun!!! Cînd il ducea la bordel pe Karl la ei, era diavolul in persoană.
Timpul a
trecut, fetele au crescut si Marx, – un tata burghez ce era – s-a preocupat de
măritișul lor, tinea sa le faca dotă. Isi dorea gineri burghezi, cu stare,
aristocrati chiar,(*Jenny era baroana si el era mindru de rangul nevesti-sii).
Nu își dorea unul dintre proletarii care îi frecventau casa. Era un adevărat
burghez victorian. Cind avea bani, juca la bursa, il surprindem la Monte Carlo
jucind la cazino…Fumurile proletare i-au cam trecut cind s-a apropiat de
bătrinețe chiar daca inca o tinea gaia-mațu cu revolutia care stă sa
izbuneasca. Isi dorea razbunarea asta pe lumea burgheza care il impinsese la
margine, in saracie, si-l facuse din el un ratat. Avea regrete, ar fi vrut sa
fie industrias sau om de afaceri. Dar pentru el era prea tirziu, Militantismul
revolutionar nu ii adusese decit sărăcie. Scria intr-o scrisoare catre un
ginere că si-a risipit averea pentru cauza revoluției. Asa ca ele se vor marita
sarace, dar cu o buna educatie. Marx a avut grija ca ele să frecventeze scolii
particulare pretentioase. Iar Engels a achitat ca de obicei taxele. El si Jenny
căutau ceea ce se numeste onorabilitate.
Jenny si
Karl evocau des acest subiect. Nici unul nu lucrase nicio zi undeva toata viata
lor, era ceva. Au preferat să cerseasca bani de la oricine se nimerea, să se
imprumute, să se lase intretinuti de admiratori, să pîndească moșteniri de
familie. Cind au bani (li se intimpla si lor, rar dar se intimpla) pleaca in
vilegiaturi costisitoarea, foarte burgheze. Inchiriază case mari la Londra,
reinnoiesc garderoba fetelor, a lui Jenny si chiar a lui Marx, care marxdetestă
igiena. Nu se spală, nu agreaza curățenia. Umblă murdar, șleampat, miroase
urit. Din cauza asta e mereu acoperit pe corp de furuncule, bube de antrax, are
hemoroizi, ii ies tot felul de abcese pe piele. Boema lui trece dincolo de
conveniențe…Geniul lui părea că îi este de ajuns. Admirația cu care apropiatii
il incojoară pare să tină loc de orice. Un agent secret prusac se face invitat
in apartamentul de doua camere al lui Marx din Londra, Dean Street si trimite
un raport la Berlin. Spicuiesc- „Totul e spart, dezmembrat, jerpelit, plin de
praf si intr-o mare dezordine. In mijlocul camerei pe o masă mare care se
clatină, acoperită cu un linoleum, manuscrise, cărți, ziare, jucării, stau
alături de un lucru de mînă, cești cu mînerul spart, tacîmuri murdare, o lampă,
mai sunt cîteva pahare, o pipă olandeza, o scrumieră, totul de-a valma. Cind
intri in camera, dai cu ochii de un nor de fum.(…) Totul e murdar” Raportul era
adresat ministrului de interne, Frederich von Wesfallen, adică fratele lui
Jenny Marx.
Intrebat de
un reporter la sfirsitul vietii lui, 1883, ce este? Marx răspunde scurt – „În
orice caz nu sunt marxist!”
S.T.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu