FEMEILE DIN VIAȚA LUI MARX

FEMEILE DIN VIAȚA LUI MARX

La virsta maturității Karl Marx a dorit două lucruri si le-a asteptat cu nerăbdare 1/ revolutia si 2/ moartea maică-sii. 1/ Revolutia – da, pentru că avea o viziunea apocaliptica asupra lumii. O voia distrusa si visa să vada finalul spectacolului. E aici o frustrare imensă, acumulata in copilarie. De aici furia pe care o regăsim în toate textele sale. Punctul doi e mai prozaic. Voia să-și încaseze partea de moștenire. Era lefter, nu avea resurse și era mereu îndatorat. Moartea maica-sii i-ar fi rezolvat pentru un timp problema sărăciei lucii în care trăia. Nu s-a gindit o clipă să cîstige din muncă banii cu care să-si intrețină familia numeroasă. Ar fi fost sub conditia lui de…burghez. Plus că era și un mare leneș. Cind nu se bețivănea prin cartier, zăcea pe canapeaua din mijlocul apartamenului.

Avea o nevastă și trei fete. El si Jenny sotia lui, au avut 7 copii, numai trei au supravietuit. Jenny von Wesfallen, era „cea mai frumoasa fata din Trier”, avea cu 4 ani mai mult decit el (n. 1814) . Strălucea prin vioiciune si inteligenta, avea lecturi intinse. El o consulta și tinea cont adesea de părerile ei. Karl Marx a facut studii de Bonn, Berlin, a dat doctoratul in filosofie la Yena. Provenea dintr-o familie evreiasca, avea o lunga tradite de rabini, cunoscatori ai Talmudului. Traditia se fringe odată cu tatăl sau care trece la religia protestanta pentru a putea să practice avocatura. Un tip pragmatic, după cum vedem. Copiii primesc educație laică. Maica-sa – dintr-o familie evreiasca olandeza – nu a iesit din cultura traditională. În dispretul pe care il avea pentru maica-sa se afla sursa antisemitismului vehement al lui Marx? Posibil.

Jenny – sotia lui – provine dintr-o familie burgheza cu stare. E o fată frumoasa, cu ochi verzi, regina balurilor tinerilor din Trier. Se marită cu Marx după 7 ani de asteptare, vreme în care el a fost la studii. L-a asteptat, Marx și-a onorat promisiunea…Se iubeau cu pasiune, nu încape indoială. Ea ii va eticheta scrisorile nenumarate pe care și le scriau cu apelativul ”cățelusul meu”. Vor avea 7 copii impreuna dintre care numai trei au supravietuit – Jenny, Laura, Eleonor. Marx era o aparitie aparte. Avea tenul negricios, i se spunea Maurul. Purta o coamă de par vilvoi prin care nu prea trecea pieptănul. Avea o barbă rasculată, neagra si deasa, care il făcea să semene cu Belzbuth, un diavol. Părea că voia sa te temi de el și lua înfățisarea asta…Cert este că îi placea să impună, era setos de putere, voia să aibă întîietate, să domine pe cei din jur. Nu suporta incă de mic să fie contrazis.

Isi incepe cariera ca jurnalist la Koln, dar intră repede in conflict cu autoritatile prusace care ii reproseaza radicalismul articolelor. Se refugiaza la Paris, 1843, apoi la Bruxelles, marx 13unde in 1847 scrie „Manifestul Partidului comunist” cea mai influnta lucrarea a sa. Este expulzat. Se stabilește la Londra unde rămîne pină la sfirsitul vietii – in 1883. Este inmormintat la High gate cimitery, e dus pe ultimul drum de numai 11 persoane. Intr-o zi fiind la Londra am luat un taxi si m-am dus sa ii vad mormintul. Interesant – o mină de partizani din America de sud, cred, faceau miting. Unul dintre ei tinea un discurs, ceilalti – vreo zece – ascultau tacuti, cu bărbia in piept, cu pumnul ridicat in sus…

Viața la Londra, nu a fost ușoară deloc. Daca nu ar fi fost sustinut financiar de Engels, care era un industrias bogat, nu ar fi reușit sa supravietuiască. Aici e un paradox, Engels traia din exploatarea muncitorilor din fabrica lui din Manchester. Altfel spus din supramunca stoarsa de la muncitori cf teoriilor lor. Plus-valoarea o impărtea apoi cu Marx. Marx lua banii senin, uitind de propriile lui precepte si angajamente morale față de muncitori. Banu-i ban! Cînd Engels a vindut afacerea, i-a făcut o rentă. Marx primea de la Engels 350 lire/an, iar Engels si-a oprit 450 de lire/an. O suma considerabila in acel timp. Marx s-a incadrat cu buna stiinta in clasa explotatorilor impotriva căreia perora furios. Nu apartinea lumii proletariatului pe care -de altfel- îl detesta. Desi vitupera impotriva burgheziei si îi cobea sfirșitul, Marx a fost un burghez 100%.

Un fapt – in casa lucra de multi ani o guvernantă, Helen Demuth. Marx a prins momentul cind Jenny Marx se afla in Olanda trimisă de el sa cerseasca bani de la unchiul bogat Luis Philips. Peste noua luni femeia naște un baiat, numit Frederich, fără să declare cine este tatal copilului. Atmosfera se tulbură în casă. Pentru a ieși din situatia incurcata și a-si păstra reputatia (la care tinea de foarte mult) Marx il convinge pe Engels să pretindă ca el este tatăl biologic, ceea ce acesta acceptă. Il recunoaste oficial pe micul Frederich. E de vazut cit a crezut Jenny Marx din povestea asta. Din pacate, sute de scrisori din corespondența familiei au fost distruse de cele trei fete după moartea lui marx 15Marx și multe informatii ne lipsesc. Cert este ca Engels, care suferea de cancer la laringe si nu mai putea vorbi, cu o zi inaine de moarte, a notat pe o hîrtie marele secret care măcinase familia prietenului sau. „Marx este tatăl lui Frederick”. Replica a fost raportată lui Wilhelm Liebnecht. Documentul care consemna situatia, a ramas pina in 1962, intr-un sertar, cind a aparut la suprafata, producind un nou scandal. Imaginea liderului revolutiei proletare mondiale a iesit din asta cît se poate de șifonată. Proletariatul crede ca Marx era pasionat numai de revolutie, nu si de sex.

Femeia viatii lui Marx a fost Jenny von Westfallen. Dar nu se termina totul aici. In tineretea lui scăldata in alcool, - era cam betiv – risipita în petreceri studentesti nocturne, obișnuia să frecventeze bordelurile Berlinului, fireste fara stirea lui Jenny. În anii petrecuti la Paris si Londra, dupa ce se împrieteneste cu Engels, reia obiceiul. Engels obisnuia sa mearga la bordel și o facea chiar des. Ii placeau prostituatele, nu femeile de conditia lui, aristocrate, bugheze bine educate. Avea probabil un complex de inferioritate. Frecventa numai femei de conditie modesta. Concubina lui, Lizzi, era o muncitoare culeasa din fabrica lui din Manchester. Jenny nu o lasa sa intre in casa pe usa principala. Probă de ciocoism față de o persoană de extracție sociala inferioară. Si cind te gindestii a sotii Marx au declarat de atitea ori ca doresc fierbinte sa se infrateasca cu saracii, cu declasatii engelssi lumpenii! Nici ei nu credeau! Lui Engels ii placeau asemenea persoane, umile, modeste, de la periferie. Întretinea relatii sexuale cu ele prin bordeuluri si localuri dubioase…Fireste distracția era contra cost, după tarif. Dar buzunarele lui Engels erau suficient de pline. Era un exploatator veros. Marx il urma in escapadele lui prin locuri deochiate. Jenny a priceput ce se intimpla cind cei doi dispăreau de acasa. Nu isi pierdeau vremea în savante conversatii filosofice. A avut mereu o parere proastă despre Engels. Uita că ea și sotul ei traiau financiar vorbind, din banii lui. Cind le trimitea bani era bun!!! Cînd il ducea la bordel pe Karl la ei, era diavolul in persoană.

Timpul a trecut, fetele au crescut si Marx, – un tata burghez ce era – s-a preocupat de măritișul lor, tinea sa le faca dotă. Isi dorea gineri burghezi, cu stare, aristocrati chiar,(*Jenny era baroana si el era mindru de rangul nevesti-sii). Nu își dorea unul dintre proletarii care îi frecventau casa. Era un adevărat burghez victorian. Cind avea bani, juca la bursa, il surprindem la Monte Carlo jucind la cazino…Fumurile proletare i-au cam trecut cind s-a apropiat de bătrinețe chiar daca inca o tinea gaia-mațu cu revolutia care stă sa izbuneasca. Isi dorea razbunarea asta pe lumea burgheza care il impinsese la margine, in saracie, si-l facuse din el un ratat. Avea regrete, ar fi vrut sa fie industrias sau om de afaceri. Dar pentru el era prea tirziu, Militantismul revolutionar nu ii adusese decit sărăcie. Scria intr-o scrisoare catre un ginere că si-a risipit averea pentru cauza revoluției. Asa ca ele se vor marita sarace, dar cu o buna educatie. Marx a avut grija ca ele să frecventeze scolii particulare pretentioase. Iar Engels a achitat ca de obicei taxele. El si Jenny căutau ceea ce se numeste onorabilitate.

Jenny si Karl evocau des acest subiect. Nici unul nu lucrase nicio zi undeva toata viata lor, era ceva. Au preferat să cerseasca bani de la oricine se nimerea, să se imprumute, să se lase intretinuti de admiratori, să pîndească moșteniri de familie. Cind au bani (li se intimpla si lor, rar dar se intimpla) pleaca in vilegiaturi costisitoarea, foarte burgheze. Inchiriază case mari la Londra, reinnoiesc garderoba fetelor, a lui Jenny si chiar a lui Marx, care marxdetestă igiena. Nu se spală, nu agreaza curățenia. Umblă murdar, șleampat, miroase urit. Din cauza asta e mereu acoperit pe corp de furuncule, bube de antrax, are hemoroizi, ii ies tot felul de abcese pe piele. Boema lui trece dincolo de conveniențe…Geniul lui părea că îi este de ajuns. Admirația cu care apropiatii il incojoară pare să tină loc de orice. Un agent secret prusac se face invitat in apartamentul de doua camere al lui Marx din Londra, Dean Street si trimite un raport la Berlin. Spicuiesc- „Totul e spart, dezmembrat, jerpelit, plin de praf si intr-o mare dezordine. In mijlocul camerei pe o masă mare care se clatină, acoperită cu un linoleum, manuscrise, cărți, ziare, jucării, stau alături de un lucru de mînă, cești cu mînerul spart, tacîmuri murdare, o lampă, mai sunt cîteva pahare, o pipă olandeza, o scrumieră, totul de-a valma. Cind intri in camera, dai cu ochii de un nor de fum.(…) Totul e murdar” Raportul era adresat ministrului de interne, Frederich von Wesfallen, adică fratele lui Jenny Marx.

Intrebat de un reporter la sfirsitul vietii lui, 1883, ce este? Marx răspunde scurt – „În orice caz nu sunt marxist!”

S.T.