Adrian Patrusca: „amenințare la adresa securității”.

 

Menținerea

 

Adrian Patrusca: „amenințare la adresa securității”.

 

Pe 13 decembrie, Consiliul de Securitate al ONU a respins o rezoluție prin care se propunea ca „Schimbarea climatică” să fie considerată ca „amenințare la adresa securității”.

 

Rezoluția, propusă de Irlanda și Niger, dar sprijinită de peste 100 de state, a căzut ca urmare a veto-ului exprimat de Rusia. China s-a abținut. Iar India, aflată printre membrii invitați temporar, s-a pronunțat și ea împotrivă.

 

Votul de acum două săptămâni din Consiliul de Securitate este crucial.

 

Dacă ar fi fost pozitiv, ar fi determinat ca țările care nu iau măsurile drastice (recomandate de „experți”) pentru a-și înverzi de urgență economiile (închizând mine și sonde și renunțând peste noapte la combustibilii fosili, cu costuri economice colosale) să fie considerate un fel de state agresoare la adresa restului lumii.

 

Prin urmare, măsurile coercitive cele mai dure împotriva acestora ar fi devenit justificabile.

 

Lucru care ar fi echivalat cu impunerea unei dictaturi globale pentru salvarea planetei, zdrobind orice disidență.

 

Această tentativă a fost zădărnicită de opoziția celor trei țări – Rusia, China, India – care totalizează o cincime din suprafața Pământului și aproape jumătate din populația sa. Ele au considerat că menținerea în funcțiune și dezvoltarea economiilor lor este mai importantă decât orice fantasmagorii globaliste.

 

De acum încolo, orice planuri și măsuri „de urgență” împotriva „schimbării climatice” devin caduce. Ipotetica „salvare a planetei” nu se poate realiza pe porțiuni.

 

Degeaba ai un Occident aseptic, plin de trotinete electrice, încălzit și iluminat cu energie eoliană și solară (evident, când bate vântul și se arată soarele, în rest, beznă și frig), dacă în China pufăie termocentralele. Dacă în Rusia duduie conductele de gaze. Dacă în India înfloresc minele de cărbune.

 

Prin urmare, programul american „Green New Deal” al lui Biden și programul „Green Deal” al Ursulei von der Leyen nu mai înseamnă acum vreun „big deal”. Nici măcar valoarea echivalentului lor în hârtie igienică.

 

 

*

 

Doar că „schimbarea climatică” era etapa pregătită după pandemia COVID.

 

Certificatul verde, pe lângă dovada vaccinării, urma să servească și ca adeverință a gradului de supunere față de înaltul comandament al salvării planetei.

 

Certificatul verde era și instrumentul de aplicare a Creditului Social, prin care urmau să fie acordate sau dimpotrivă retrase „privilegii” precum dreptul de a circula cu trenul sau avionul, dreptul la o școală mai bună pentru copiii tăi, dreptul la un credit bancar, dreptul la o locuință, dreptul de a te muta dintr-o localitate într-alta…

 

Toate acestea se aplică deja în China și au început să fie aplicate și în Rusia: Xi și Putin nu au nevoie de farafastâcuri „verzi” pentru a fi dictatori.

 

Însă „certificatul verde” era crucial pentru supunerea Occidentului. Pentru a-l determina să renunțe la drepturi și libertăți pentru scopuri nobile ca „Sănătatea Publică”, „Salvarea Planetei” sau Noua Ordine Mondială.

 

Votul din 13 decembrie aduce două vești: una bună și alta proastă.

 

Vestea bună este că „Schimbarea Climatică”, un plan clocit de ani buni de către globaliști, a primit o lovitură fatală și nu mai poate fi reanimat cu toate tuburile de oxigen de la ATI. La fel, și „plandemia”: nu întâmplător, Biden și Putin încep să dea înapoi cu vaccinarea obligatorie.

 

 

Acesta este semnalul: COVID-ul se fâsâie.

 

Vestea proastă este că globaliștii nu pot renunța la planurile lor vechi de decenii. Au mers prea departe. Pentru crimele lor din ultimii doi ani îi paște un proces mai mare și răsunător decât cel de la Nürnberg.

 

Cu spatele la zid, ei nu au altă soluție decât să dezlănțuie câinii războiului. Un război care să le salveze pielea și să distrugă suficient de mult pentru ca, pe ruinele lui, să își construiască scumpa lor Nouă Ordine Mondială.

 

„Build Back Better o muerte.”

 

Sursa: Florin Grigoriu