Pandemia
- o călătorie stelară (2)
Ben
Todică, Australia
16
Ianuarie 2022
Toate țările pașnice au fost jefuite în
ultimii 200 de ani, zice Strabo. Mai mult, englezii au prădat trei sferturi din
planetă înaintea imperiului actual. Da, au făcut-o, însă corp la corp. Nu au
pârjolit întreaga civilizație cu tot cu viețuitoare și întreaga natură de
ziceau moșnegii că pe unde trec aștia nu mai crește iarba. Așa au fost toate
imperiile. La sfârșitul războiului cu romanii, bunicul meu Dorilaeus a predat
romanilor mai multe cetăți din regiunea Pontica, care au promis că vor avea
grijă de noi și că ne vor onora cu cetățenie romană. Au făcut-o, însă noi am
fost considerați un fel de trădători de vechii prieteni după războaiele
Mithridatice. Am crescut în imperiul roman, unde am studiat filozofia și am
călătorit prin imperiu devenind un fel de istoric. Cum se face de știi atâtea
despre civilizația secolului 20-21? Am învățat să călătorim în timp imaginar.
Voi ați neglijat și ați uitat multe știinte. Voi nu puneți bază pe credința în
nemurire cum o făceau strămoșii tăi, Tracii și Dacii. Voi nu credeți în păcat
și nici în blestem. În faptul că toate acțiunile voastre generează urmări.
Europa, un vas al civilizației a fost distrus ca urmare a fărădelegilor ce
le-ați produs voi, invadând și exterminând civilizațiile celor trei continente
americane. Acum, America de o sută de ani își bate joc de Europa pârjolind-o,
pretinzând că-i un aliat. Diavolul nu are aliați. El lucrează singur. A pornit
din grădina Domnului și trage în țeapă și corupe dintr-un continent într-altul,
luând imperiile la rând. Din America se va muta în următorul. A fost o singură
șansă de înălțare a sufletelor către vârful conștiinței divine în timpul
președintelui Kenedy, când planeta era împărțită în două, era un fel de
echilibru. Pe acea vreme, amândouă jumătățile credeau în felul lor în creație.
Bine, dar ce ar fi făcut Kenedy dacă nu-l executau? Ar fi continuat politica
economică generată după război, de gospodărire economică și de durabilitate a
nivelului de trai. Totul era construit să dăinuie, totul se baza pe
practicabilitate. Aproape că două, trei generații se puteau folosi de
mijloacele de trai și existența acumulate. Lumea ar fi trăit dedicată
emancipării creative, culturale și de înobilare a conștiintei spirituale. Ar fi
putut călători în spațiu și timp așa cum o facem noi acum. Tu ești un special
pentru că Nefertiti ți-a oferit această ocazie. Ea încearcă prin tine să
oprească avalanșa catastrofei care se vede înaintea civilizației voastre. Eu
sunt o muscă în fața monstrului de război american. Ei nu știu să facă altceva.
Au trecut de punctul critic. Au atâta armament încât pot distruge o sută de
planete cu otravă nucleară. Nici președinții și conducătorii lumii nu îi cunosc
pe cei din umbră care le dictează drumul evoluției. S-au retras în fugă din
Afganistan. E un pas bun sau un nou joc? America are sute de baze militare și
teritorii pentru a păzi resursele țărilor democratizate exploatate cu succes de
marile corporații planetare. E o întrebare adresată la știrile postului de
televiziune american Democracy Now.
Mă scufund din nou în adâncuri. Nu sunt
ruinele Egiptului în Mediterana și nici cele Elene. Sunt în scările blocului
copilăriei mele din Ciudanovița. Cobor spre partier, la apartamentul 20 unde
locuiesc tanti și nenea Cârje. Ea și el m-au ajutat mereu în drumul vieții mele
și nu știu de ce sper să găsesc ceva de lucru. El mi-a dat primul post de sudor
la complex și acum, fiind pensionar în Australia nu pot munci că-mi pierd
pensia (doar la negru, poate...).
Deschid ușa și intru, apele sunt tulburi pe coridor. Intru în dormitor. Totul e
pietrificat. Ei sunt înveliți separat și dorm direct pe parchet. Sunt ca două
sculpturi davinciene. Mă apropii și ating plapuma. Ea se trezește și ridică
șezut. Am o lucrare pentru tine, îmi spune, întinzându-mi o adresă. Sunt într-o
hală la fabrica de mașini agricole din Bocșa. Am în față harta de execuție a
unei semănători/tăvălug agricole. E mai complexă decât întreaga Indie, cu
limbile și naționalitățile care o formează. Media independentă e pe cale de
dispariție sau cel puțin conceptul ei. Deschid ochii. E scriitoarea indiană
Arundhati Roy, răspunde întrebărilor despre destinul mediei, inechitatea
vaccinurilor, autoritarismul guvernului etc. Nefertiti mă strânse de mână și
îmi zise: „Oprește-te din vis căci vom ajunge în fața faraonului care iubește
istoria civilizațiilor fiicei soarelui Terra.” Nu mă pot trezi căci nu mai văd
scaieții de altă dată cu spini ca raza soarelui, azi după vaccin sunt tot mai
geometrici. În prezența celor trei învățăcei, el, Faraonul mă întreabă:
- De unde vii?
- Din secolul 21.
- Dispariția conștiinței, revenirea la
animal a speciei. Aveți nevoie de ajutor, de aceea Nefertiti te-a adus aici. Ia
și măsoară, omule! Și îmi întinde un bulgare aprins. Ia și seamănă!
Azi, media continuă, și datorită
automatizării este una și aceeași pe întreg globul. Știrile adevărate și cele
false sunt propagate în mod egal și retransmise de celelalte, așa zise „medii
independente de principalele independente, tot dictate și reăascute printr-un
mărăciniș, în alte medii independente” încât lumea nu mai e capabilă să
desțelenească adevărul. Mass-media, pe întreg pământul este controlată și
dictată de o singură minte care nu poate fi contrazisă. Nu ți se permite să vii
cu un alt punct de vedere. Toți colegii mei care au încercat, sunt închiși,
continuă ea și eu cad de acord că seamănă mult cu vremea noastră comunistă. Se
aude un zgomot deasupra ferestrei mele. Îmi iau căștile de pe urechi și aștept.
E liniște. Sub fereastra îmi sunt parcate mașinile. Nu e nimic. Continui cu
Arundhati. Monopolul corporațiilor controlează și inundă piața cu o avalanșă de
știri zilnic, încât mintea omului nu mai e capabilă să le analizeze, să le
digere, să identifice adevărul. Toată această tehnică folosită să distragă de
la manevrele lor secrete din dos. Iară se aude o bubuitură puternică deasupra
ferestrei, pe acoperișul carportului. Cine să fie? O fi careva la furat, mă
întreb că mai sunt unii sub dinastia celor care umblă noaptea pe stradă și
deschid ușile mașinilor cu un remote control și își fură lucrurile din mașină.
Am mai fost furat de vreo câteva ori. Dau perdeaua pe furiș și urmăresc. Nimic.
Bă, ce naiba să fie. Aștept, aștept până mă plictisesc și trec din nou la
tabletă. Nimeni nu știe care e planul lor și în ce direcție mergem și atunci te
întrebi cum o minte sănătoasă poate naviga prin această furtună. Întreaga
specie umană e confruntată de un inamic necunoscut care manipulează din umbră.
Majoritatea posturilor de radio și televiziune, în special prezentatorii de
știri au lucrat zi și noapte, precum șefii de echipă a grupurilor de teroriști,
promovând intenționat știri false ca să instige tineretul la proteste și
revolte și apoi să fie arestați. Nu mai pot. Iară zgomot afară. Mă ridic
tiptil, iau lanterna și ies afară. Prin jur nu se vede nimic. Nimeni printre
mașini. Ce să fie, cine să fie? Mă uit pe acoperișul carportului. Doi posumi.
Mama și fiul sau fiica. Ce mai contează. Mama era pe acoperișul casei, la
marginea streșinei care era la un metru înălțime de acoperișul mașinilor, iar
ăsta mic sărise în sus de câteva ori și nu reușea să ajungă pe acoperiș.
Atunci, mamă-sa s-a apucat cu mâinile de marginea acoperișului și s-a lăsat în
jos spre pui cu coada-i lungă (avea în jur de 40 de centimetri) în așa fel
încât micuțul s-a cățărat pe coadă, apoi pe trupul ei și a ajuns pe acoperiș.
Asistam la un film DUMNEZEIESC. În acest timp mă privea pe mine jos pe pământ.
Eu cu lanterna în ochii ei mari și roșii, ea își împinse puiul pe brațul de
susținere al cablului electric care străbătea toată curtea din față, apoi
strada până pe stâlpii rețelei de alimentare și iluminat al străzii. Puiul o
lua pe linie, se opri de câteva ori, se uita la mine. Mama nu se mișca și îl
lăsa să ajungă dincolo de șosea, apoi se urcă în viteză și-l ajunse din urmă,
dispărând amândoi de-a lungul străzii pe cablul electric principal în căutare
de noi copaci pentru hrană. Cu câteva zile înainte, noi am ciopârțit coroana
copacilor mari din care se hrăneau ei din cauza furtunii mari care îi rupsese
și ne pusese casa în pericol. Mama și fiul locuiesc în garajul din spatele
casei de două generații. De când s-au închis fermele din cauza competiției
marilor corporații, păsările și animalele s-au retras către casele din oraș
după hrană. Au început să rupă plasele care acoperă pomii fructiferi de nu mai
ai nicio șansă să le culegi nici măcar în pârg. Unora le consumă și frunzele de
se usucă. Noi, oamenii nu ne distrugem doar pe noi, dar le-am făcut viața
mizerabilă și celorlalte specii. Am prezentat fenomene și lucruri în societate
prin media colaborând iresponsabili pentru care ar trebui să fim arestați și
duși în fața justiției, continuă Arundhati.
În urma acestor acțiuni, nimeni nu mai are
curajul să tragă la răspundere sau să dezbată idei noi sau opuse, să facă
propuneri de frică să nu fie arestați sau închiși. Toate instituțiile sunt
infiltrate de agenții lor. S-a planificat această pandemie, parcă intenționat
ca să ne dezbrace de toate normele umane, etice și divine învățate și moștenite
până acum pentru a intra în noua ordine mondială, o nouă societate începând
civilizația de la zero.
Noi ca suflete și conștiințe suntem
diferiți și suntem pregătiți și dotați cu idei și viziuni diferite pe care
dorim să le punem în practică, (să ne trăim visul) însă maleficul din umbră ne
nivelează pe toți fără milă. Politicienii au învățat atât de bine, au
perfecționat cu abilitate limbajul manipulării încât orice s-ar dezbate e
îmbârligat atât de frumos și bine încât toți plecăm acasă împăcați fără să se
întâmple nimic. Adică, nici o schimbare sau îndreptare a vieții. Ne furăm
căciula în continuare.
Ecologia este distrusă și cu ea noi și
întreaga familie de viețuitoare datorită lăcomiei și nepăsării unor oameni
bolnavi care ar trebui ajutați, internați, amendați, arestați și duși în fața
tribunalelor lumii pentru îndreptare.
Dacă am lucra împreună și am colabora, am
îndestula întreaga planetă cu resurse aflate din abundență în sistemul nostru
solar. În loc să aruncăm banii în extravaganțe meschine i-am chibzui în a ne
gospodări viața pe pământ.
Știu, domnule din umbră că e mai ușor să-i
dai în cap celui din față și să-i furi portofelul, însă mult mai câștigat ai fi
dacă l-ai bate pe umăr și ați dezvolta o colaborare împreună. Fiecare ar trăi
două vieți cu iubire frățească și binecuvântare. Altcum, cămașa de forță ți-e
destinul! Strămoșii s-or ridica și condamna.
„Dormi ?”
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/pandemia-o-calatorie-stelara-2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu