Nici
actorii, nici regizorii, nici scenariștii, nici scenografii, nu doresc pacea
Prof.
univ. dr. Gheorghe Piperea
08
Mai 2022
Suntem prizonierii unei piese de teatru în
care actorii își exersează războiul pe care l-au declanșat în mod planificat
și, pentru că vor aplauze și chiar osanale, îl escaladează pe zi ce trece,
fabricând noi și noi episoade și chiar sezoane. Nimeni, nici actorii, nici
regizorii, nici scenariștii, scenografii, nici cei cu ilustrația muzicală, nu
își dorește pacea. Iar noi, prizonierii obligați să le fim spectatori, plătim
cu viața, sănătatea, integritatea corporală, coeziunea familiei și cu destinele
noastre. Și finanțăm grotesca piesă de teatru și nefireasca sa continuare, cu
taxe, impozite, contribuții și chiar donații.
Cât timp continuăm să tolerăm la
conducerea lumii asemenea actori, suntem complici. Cât timp aplaudați
entuziasmați asemenea actori, sunteți co-autori. Iar faptele sunt grele.
Statele membre ale Uniunii Europene, în special „motoarele” economice și
progresiste ale acesteia, recte, Franța și Germania, au achitat pentru gazul
rusesc un miliard de dolari pe zi pe toată perioada celor peste două luni de
război. Începând de ieri, Polonia și Bulgaria nu mai primesc gaz rusesc decât
dacă îl achită în ruble (condiția pusă de Putin).
Țările mari ale U.E., mă refer inclusiv la
Italia, Spania și Olanda, au permis corporațiilor importatoare de gaz rusesc să
deschidă conturi la Gazprombank… în ruble. Interesant este că, deși toată lumea
financiară s-a bătut cu pumnul în pieptul de aramă că a scos complexul bancar
rusesc din sistemul de plăți și încasări internaționale, iată că această bancă
rusească e tot acolo. Pentru că e singura căreia i s-au permis aceste
operațiuni pe ruble, va avea și monopol, deci și câștiguri exponențiale. Cu
ocazia plăților care s-au făcut deja în ruble, portalurile de știri
financiar-bancare anunță că rubla a ajuns la o cotație față de dolar mai mare
decât înainte de război, iar inflația din Rusia (17% înainte de război) a
început să scadă, ajungând pe la 15%.
Așadar, Occidentul finanțează războiul lui
Poutine. Numai din gaz, Rusia a încasat peste 60 de miliarde de dolari în cele
două luni de război. Așa cum remarca zilele trecute „Financial Times”, față de
anul trecut, prețul gazului a crescut de 6 (șase) ori. Adică, Europa plătește
Rusiei un preț cu 600% mai mare decât anul trecut. Rubla s-a întărit, inflația
a scăzut, o sumedenie de întreprinderi deținute de companii vestice care s-au
retras din Rusia ca să își semnalizeze „virtutea” de rusofobi au fost
naționalizate, avioane, mașini și echipamente de tehnologie înaltă luate în
leasing de întreprinderile sau de particularii ruși au fost luate în posesie de
statul rus etc.
Rusia își finanțează războiul, își
consolidează economia, își sporește averea, iar Poutine își consolidează
credibilitatea în raport de cetățenii ruși (și chiar de cetățenii statelor
„independente”, care s-au desprins acum 32 de ani din U.R.S.S.). Dacă înainte
de război Rusia era în cvasi-faliment suveran, acum și-a revenit brusc. Rusia
devine un pericol și mai mare pentru lumea din jurul său, dar mai ales pentru
lumea din proximitatea sa, adică pentru unii ca noi. Și s-a întâmplat, se
întâmplă asta pe banii noștri.
„Greenpeace” a denunțat ipocrizia Marii
Britanii care, pe de o parte, trimite armament și antrenori militari Ucrainei,
iar pe de altă parte, cumpără materie primă de la ruși*. „Greenpeace” spune că în
cele două luni de război, U.K. a importat 2 milioane de barili de petrol
rusesc, în valoare de „numai” 276 de milioane de dolari.
Apropo de green. „Bloomberg” titra ieri că
războiul crește dependența lumii de cărbune la cote inimaginabile. În lipsa gazului
și a petrolului rusesc, lumea este nevoită să redeschidă exploatațiile de
cărbune, care este destul de rar acum, date fiind închiderile de mine din anii
anteriori. Penuria de cărbune este atât de mare încât cotațiile cărbunelui au
explodat, efectiv. Cetățenii din Cehia au început încă de pe acum să își facă
stocuri de lemne de foc pentru sezonul rece 2022-2023, ceea ce nu numai că
determină creșterea exponențială a prețului materiei lemnoase, dar determină și
un mare pericol de tăiere excesivă și ilegală a pădurilor pe care Dumnezeu ni
le-a mai lăsat în Europa. Asta pune într-o lumină nouă așa-numitul „green deal
transatlantic” și reglementarea privitoare la certificatele de emisii de CO2.
O lumină supărătoare pentru progresiștii
„verzi”, dar lămuritoare pentru oamenii normali, care au asistat neputincioși
până acum la experimentele „verzi” și la explozia repetată a facturilor la
utilități pe motive de ecologie și schimbare climatică în varianta
Davos-Greta-Obama-Biden-Macron. Politicile europene în aceste domenii se
dovedesc acum nu numai aiurite, premature și costisitoare, ci de-a dreptul
prostești. Grav este că trecerea la sursele de energie regenerabilă se amână cu
cel puțin 10 ani – banii de cercetare fundamentală în domeniu sunt puțini,
pentru că s-au cheltuit pe mașini electrice (care nu utilizează energie
regenerabilă pentru încărcarea bateriilor, ci energie convențională…) și pentru
că au mers în conturile celor 7-8 speculanți globali cu certificate de emisii
de CO2, care au avut prețuri „progresiste”, majorate de la 2-3 dolari în 2010,
la 75-80 de dolari, făcând ca facturile să fie și mai umflate decât erau deja
dată fiind penuria de gaz și petrol.
(Notă referitoare la aceste certificate:
industriașii care nu respectă cota anuală de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de seră trebuie să cumpere certificate de la speculanți pentru a putea să
continue să funcțioeze și la anul. Imaginați-vă câți bani suplimentari vor face
acum speculanții ziselor certificate când toată lumea va redeschide centralele
pe cărbune, principalele ținte ale acestei reglementări globale „înțelepte”).
De unde bani pentru asemenea aventuri? De
la noi, desigur, că doar nu din conturile de sponsorizare, din salariile sau
din moștenirea acestor actori care conduc și controlează lumea. Din taxe,
impozite, contribuții și chiar donații achitate de noi.
Este la modă, este obligatoriu după
canoanele „corectitudinii politice”, ține de „semnalizarea virtuții”, că
fiecare companie care crede că respectă „standardele comunității” și fiecare
cetățean care se crede „trezit” („woke” - n. r.), să doneze pentru susținerea
eforturilor de război ale Ucrainei, chit că asta duce la prelungirea pe termen
nedefinit a războiului și, deci, la amplificarea consecințelor războiului - iar
acestea nu sunt aplauze, urale și osanale pentru actori de la publicul din sala
de spectacol, ci moarte, suferință, dezrădăcinare, foamete, sărăcie,
manipulare, control prin frică al populației, regres cognitiv și democratic. Pe
scurt, dezastru social și umanitar.
Continuând să finanțăm acțiunile și
planurile nocive ale acestor actori, contribuim la adâncirea dezastrului.
Tolerându-i la conducerea lumii, le suntem complici. Continuând să donați
pentru război și să aplaudați pentru propaganda războiului, sunteți co-autori.
Să nu uităm că U.K. a făcut cu oligarhii
și cu rușii înstăriți afaceri ultra-profitabile în ultimii 22 de ani de
hegemonie a lui Putin; nu doar că în Camera Lorzilor au fost primiți oligarhi,
niște „aristocrați” remodelați/resetați de K.G.B., dar capitala U.K. ajunsese,
înainte de război, la supra-numele „onorant” de Londongrad…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu