luni, 2 mai 2022

Vasilica Grigoraș: DORUL CARE ARDE

 




DORUL CARE ARDE

 

 

~*~

 

Ia-mi dorul cu tine

cu gândul la tine iese din matcă

se revarsă cu sete nebună

îmi învăluie întreaga ființă

și mă topește ca mierea în apă.

 

Ține doru-mi lângă tine

strunește-l ca pe tânărul armăsar

înclinat spre năzdrăvănii

ce-aleargă prin codri virgini

mă lovește când nu mă aștept

mă înclină și mă freamătă asemenea

unui plop tremurător.

 

Strânge-mi dorul în brațe

vâlvătaie aprinsă

a bumbacului înfoiat

cu chip de ceață lăptoasă

mă pârjolește fără măsură

și mă slăbănogește plonjându-mă

în somnul neliniștii.

 

Să ținem flacăra dorului aprinsă

iar dacă o fi

să ne cuprindă iremediabil

măcar să ardem împreună.

 

~*~

VASILICA GRIGORAS








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu