DE VORBĂ CU VIOREL IUGA,
PREȘEDINTELE UNIUNII BISERICILOR
BAPTISTE DIN ROMÂNIA
Dialog realizat de Ben
Todică (postul de radio 3zzz - 92.3 FM) la Biserica Baptistă Harul din
Melbourne, Australia
Ben Todică: Este a treia oară când veniți în
Australia. Cum i-ați găsit pe români? Păstor Viorel Iuga: Pe români i-am
găsit... bine, cel puțin la prima vedere, că sunt doar de câteva zile aici. Am
ajuns miercuri seara, joi am zburat la Brisbane, am întâlnit comunitatea
românilor de acolo, iar astăzi am venit în Melbourne. La prima vedere totul
este bine.
Întrebare: Cu ce mesaj ați venit la noi?
Răspuns: Eu, în mod special, am venit pentru
inaugurarea noului local de închinare al Bisericii Maranata, dar la Brisbane am
fost pentru un mesaj către familii, asta a fost dorința lor, să facem întâlniri
cu familiile în mod deosebit. Dimineața am avut bucuria să fiu în două Biserici
și să am un mesaj special de încurajare. Pentru mine a fost un timp plăcut,
să-i văd pe oameni că îi interesează relația cu Dumnezeu, viața de familie,
chiar în această lume care se desacralizează. Este nădejde.
Întrebare: Am fost impresionat de biografia
dumneavoastră. Sunteți născut în Maramureș, ați venit în Banat, ați făcut
armata în Banat, școala la Iași, pe urmă ați venit la București. Ați mers în
America, ați studiat în Florida, ați luat doctoratul, iar acum sunteți înapoi
în Banat, păstor la Biserica Speranța din Arad. V-a atras atât de mult Banatul?
Răspuns: Nu pot să spun că m-a atras în mod deosebit Banatul, totuși, din 1988
slujesc în Biserica Speranța ca păstor. Acum... relativ sunt arădean. Eu am
circulat și circul foarte mult, mai ales de când am acceptat slujirea în
Uniunea Bisericilor Baptiste din România. Am o vorbă: „Biroul meu e țara”. Nu prea văd logic acest stat în birou, mă duc
acolo doar când este nevoie sau pentru întâlniri oficiale, altfel, călătoresc
mult în țară, am bucuria să mă întâlnesc și cu slujitori, cu Bisericile în ocazii
speciale. Mai mult sunt în țară decât acasă. Întrebare: Cum ați ajuns păstor?
Răspuns: Eu, de când mă știu, am visat să
devin dentist, medic stomatolog. După ce m-am pocăit a fost o chemare a lui
Dumnezeu pentru slujire. Eu nu am răspuns imediat, a fost o decizie grea să
renunț la visul meu din copilărie, dar până la urmă mi-am dăruit viața lui
Dumnezeu, am ales să urmez teologia. Mă gândeam că voi sluji în două Biserici
undeva la țară, eu fiind copil de țară, obișnuit cu oamenii de la sat. Voiam să
slujesc în contextul în care am crescut, pe care îl cunoșteam. Dar Dumnezeu are
planurile Lui pentru viața fiecăruia.
Întrebare: Ați fi putut rămâne în America!
Răspuns: Aș fi putut rămâne în America,
foarte mulți m-au întrebat de ce n-am făcut-o, mai ales că eu am făcut școala
în America, știam limba, soția mea știa limba engleză, am avut invitații din
partea Bisericilor românești din America, chiar din partea unei Biserici
americane. Mi-am dat seama că singurul motiv pentru care aș putea pleca din
România în altă parte ar fi motivul financiar, dar nu era un motiv suficient de
puternic care să mă ducă la o decizie ca aceasta. Mai ales că eu când am intrat
în slujire am lăsat un serviciu foarte bun, un salariu foarte bun, am avut o
situație bună din punct de vedere financiar, și am renunțat la toate când m-am
hotărât să-I slujesc lui Dumnezeu, să-i slujesc pe oameni. Nu am văzut nicio
logică în a mă întoarce după ani de zile la un motiv cu prioritate material. La
momentul respectiv, cam cu treizeci de ani în urmă, erau mulți români plecați
în afara țării și nu toți au plecat pe motive de spiritualitate. Mulți au
căutat o viață mai bună, să muncească mai mult, să câștige, ceea ce eu nu pot
condamna. Eu mi-am dat seama că dacă vreau să slujesc românii, unde îi pot găsi
mai bine decât în România... Apoi, după schimbarea sistemului în Europa de
Răsărit s-au deschis uși de slujire în primul rând în Republica Moldova, unde
nu era o problemă de limbă și de cultură și m-am bucurat să slujesc acolo.
Speranța -
Melbourne - Australia. Aprilie 2019 6
Apoi s-au
deschis uși pentru Ucraina, am avut atât de mult de lucru în aceste zone.
Întrebare: Cum ați primit propunerea de a
deveni președintele Uniunii Bisericilor
Baptiste din România?
Răspuns: E interesant cum lucrează Dumnezeu.
A fost o vreme când aș fi dorit să ajung acolo, crezând că voi putea ajuta
comunitatea creștină, dar nu s-a realizat atunci, așa că am renunțat la această
idee, mai ales că de mai bine de 20 de ani am început conferințele cu
familiile, am devenit așa de aglomerat și în Biserică și în afară, în țară și
în Europa. În ultima perioadă a venit din partea multor colegi rugămintea să
accept slujirea în domeniul acesta. Știam că dacă accept poziția aceasta voi
avea mult de lucru și în situații mai puțin plăcute. După o perioadă de post și
rugăciune, discuții cu familia și cu Biserica, am acceptat și provocarea
aceasta și nu-mi pare rău că am acceptat-o. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru
anumite schimbări pe care am reușit să le fac. Ideea mea a fost să strângem
rândurile și să lucrăm împreună. Românii au o problemă cam peste tot:
individualismul. Este adevărat că sunt lucruri pe care le putem face
individual, ca familie, ca Biserică. Dar unele lucruri putem să le facem doar
împreună, mai mulți colegi împreună, Biserici împreună. Și toate acestea într-o
lume care tot mai mult se izolează și se dezintegrează. Cred că unitatea în
jurul valorilor contează foarte mult și va decide mult în ceea ce privește
viitorul.
Întrebare: Mie mi-a plăcut mult scrisoarea pe
care ați adresat-o președintelui României despre căsătoria între parteneri de
același sex. Ce efect a avut această scrisoare?
Răspuns: Din punctul meu de vedere a avut
efectul scontat, în sensul că oamenii au aflat mai clar poziția președintelui
nostru în domeniul respectiv, ce anume gândește. Eu mi-aș fi dorit foarte mult
ca România să aibă un lider care să țină la poporul român. Așa am o durere că
noi am avut tot conducători cărora nu le-a păsat de noi, de români. Un
conducător trebuie să se intereseze de soarta poporului. Președintele României
și-a arătat indiferența față de națiune în tot procesul acela cu Referendumul.
Dacă ar fi făcut mai mult pentru Națiune ar fi fost mai mult apreciat de români
și ar fi fost binecuvântat mai mult și de Dumnezeu.
Întrebare: A fost deosebit mesajul pe care
l-ați adus în Biserica Harul . Mi-a
plăcut mesajul adresat familiilor. De asta avem nevoie, de încurajarea
familiilor. În această vreme familia este în pericol.
Răspuns: Ceea ce eu vreau să accentuez este
că noi nu trebuie să susținem familia numai din punct de vedere religios. Noi
credem că familia a fost instituită de Dumnezeu. Un citat laic spune că:
„Familia nu este cel mai important lucru, familia este totul!”. Fără familie ne
dezintegrăm. Durerea mea este că sunt religii păgâne care susțin familia mai
mult decât creștinismul. Sunt familii care după două luni se despart. Părinții
noștri, și la bine și la rău, au stat o viață împreună. Uneori noi îi banalizam
pe unii care au rămas împreună nu pentru
că s-au iubit cel mai mult, sau au trăit numai pe roze, ci au stat împreună
pentru copii. Chiar știința spune că cea mai echilibrată persoană este cea care
trăiește în familie. Și pentru asta noi ar trebui să spunem: „Sărut mâna, mamă
și tată, care ați făcut sacrificii pentru noi chiar dacă nu ați avut o viață
foarte bună, dar v-ați gândit la binele copiilor”.
Întrebare: Ce mesaj aveți la final?
Răspuns: Mesajul este unul de speranță, de
încredere, nu neapărat privind la ce se întâmplă acum, pentru că dacă privim la
știri și la ce se întâmplă în lume intrăm repede în depresie. Noi avem un
Dumnezeu viu, care este pe tronul Universului și, atâta vreme cât Dumnezeu ne iubește,
iar noi ne întoarcem înspre El, există speranță. Partea cealaltă este că nu putem abandona
principiile creștine pe care ni le-a lăsat Dumnezeu - principiul iubirii,
principiul slujirii aproapelui, - și să
ne meargă totul bine. Trebuie să ne eliberăm de egoismul nostru, să ne gândim
mai mult la ceilalți și să ne investim viața în slujirea altora.
Reporter: Vă mulțumim pentru că ne-ați acordat
acest interviu și vă rugăm să duceți mesajul nostru celor din România că noi,
cei din Diaspora, suntem alături de ei și ne punem mari speranțe că vor păstra
nucleul familiei, fiind legați de credința părinților și strămoșilor noștri.
Răspuns: Și eu vă mulțumesc și doresc tuturor românilor o viață binecuvântată
de Dumnezeu.
Aparut in Revista SPERANTA - Melbourne
- Australia. Aprilie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu