PLECAREA NOASTRĂ ÎN
ETERNITATE
– O RENAȘTERE SUB ALT
SOARE?
<https://lupuldacicblogg.
wordpress.com/2016/08/23/ plecarea-noastra-in- eternitate-o-renastere-sub-
alt-soare/>
Vasile Rudan
*
Tema
decesului nostru fizic este delicată, ocolită îndeobște de majoritatea
semenilor, deși tratează cel mai important eveniment din viața terestră. Omul
ar dori să trăiască veșnic pe Pământ, indiferent de consecințele unei asemenea
idei nesăbuite. După câteva generații,
omenirea s-ar înmulți peste măsură, încât ar secătui planeta de resurse de
hrană și de apă potabilă, devenind extrem de irascibilă și beligerantă, ce ar
duce la războaie cumplite până la sucombarea noastră ca specie. Din
fericire, dorința omului de a trăi etern va rămâne un vis nerealizabil; și
la trezire, se va confrunta cu lumea reală, cu bune și cu rele, de care se face
responsabil. În Universul în care trăim, toate lucrurile au o duratăde viață
limitată. Viața omului, viața celorlalte organisme vii terestre, existența
materiei minerale, a sistemelor solare și a galaxiilor este finită. Rămân
energiile și informațiile asociate materiei organice și anorganice, ce vor
dăinui în continuare.
*
Teama
atavică de moarte a speciei umane este întrucâtva justificată.
Nu decesul
în sine ne sperie, ci pedeapsa necunoscută, cuibărită din vremi ancestrale în
subconștient, pe care o vom suporta pentru faptele reprobabile comise pe
Pământ. Orientarea haotică a celulelor osoase ale omului, tendința sa
distrugătoare asupra celorlalte specii biologice terestre, precum și acțiunea
sa demolatoare asupra mediului în care își duce existența, dovedesc cu
prisosință că rasele umane terestre nu își au originea pe Pământ. Majoritatea
pământenilor nu vor să admită nici faptul că, potrivit legilor naturale
universale, corpul lor fizic urmează calea firească a evoluției în timp și
recurg la artificii cosmetice, nu rareori jenante, pentru a ascunde procesul
îmbătrânirii.
*
Este încă o
dovadă că omul se adaptează cu greu la viața terestră; ceea ce pledează pentru ipoteza
potrivit căreia planeta Terra, situată la periferia galaxiei Calea Lactee, este
o colonie penitenciară în care au fost exilate rase umanoide din alte sisteme
solare, pentru gândirea lor primitivă, rapacitatea și beligeranța pe care au
manifestat față de alți semeni. Pe Terra, omul se comportă identic în cadrul
propriei specii, cu speciile biologice care au fost înaintea noastră pe planetă
și cu mediul înconjurător, vital pentru existența organismelor vii terestre.
Mediul pe care rasele umane îl violentează în permanență prin poluarea solului,
a subsolului, a apelor de suprafață și a celor subterane, a aerului pe care îl
respirăm. Omenirea se face responsabilă și de gunoiul spațial împrăștiat în
jurul planetei noastre, ce sufocă viața organismelor vii terestre.
*
Gunoiul
spațial împrăștiat din neglijența omului în jurul planetei noastre, rezultat
din activități extraterestre. NASA susține că nu dispune de resurse pentru
colectarea deșeurilor din spațiul cosmic. (Sursa:Impactnews).
*
Pentru
acceptarea sorții noastre de ființe muritoare, trebuie să avem în vedere un
lucru cert, ce nu poate fi contestat de nicio știință actuală sau viitoare.
Toate organismele vii de pe planeta noastră se nasc, trăiesc și mor după legi
naturale, ce se află mai presus de înțelegerea noastră. Să privim cu atenție în
jurul nostru. Animalele se nasc și după o viață petrecută cu decență, mor;
plantele au o soartă identică; mineralele iau naștere și după o existență
efemeră din punct de vedere geologic, se
dezintegrează. Totul de supune legilor implacabile ale Naturii. Dorința omului
de a trăi veșnic este un non-sens. Specia umană ar trebui să dea dovadă de
maturitate în gândire și să își accepte soarta cu demnitate. Însă o întrebare tulburătoare stăruie în mintea omului: după ce murim. Ce
seîntâmplă cu energiile noastre individuale, care, s-a dovedit în mod
științific, rămân în urma trecerii noastre în ”neființă”? Să nu uităm că toate
formele materiei din Univers sunt constituite din energii, ce poartă informații
despre compoziția materiei din care provin. Și este știut că energiile nu
dispar, ci se transformă în alte forme energetice, în funcție de informațiile
pe care le conțin în structura lor.
*
Ce spun
oamenii de știință despre energiile și informațiile ce rămân în urma decesul
fizic uman?
După acest
preambul, necesar pentru acceptarea sorții noastre muritoare din punct de
vedere fizic, să abordăm un capitol mai puțin studiat de către oamenii de
știință: ce se întâmplă cu energiile noastre + informațiile despre sine, după
ce murim? Potrivit cercetărilor experimentale ale doctorului Raymond Moody și
ale cercetătoarei Elisabeth Kübler-Ross, există viață și după moartea fizică. Elisabeth Kübler-Ross a definit prinexpresia Near Death Experience (NDE**)
fenomenele vizuale, sonore, bareste zice, ideatice, emoționale, etc., pe care
le-au relatat cei care au prezentat semnele obiective ale morţii, în stop
respirator şi cardiac, însoţit de electroencefalogramă plată – semn că
activitatea cerebrală a încetat. Şi care au revenit la viaţă în mod spontan sau
în urma reanimării…
*
În anul
1982, Institutul Gallup a efectuat un sondaj de opinie în SUA, la care au
participat opt milioane de adulţi ce trecuseră prin experiență NDE. Lucrurile au
demarat în anii ’70 când pionierii acestei inedite cercetări,Elisabeth
Kübler-Ross şi Raymond Moody, au publicat rezultatele studiilor pe care le-au
întreprins de-a lungul anilor. În cartea sa Moartea este un nou soare,
Elisabeth Kübler-Ross a declarat că a recenzat peste douăzeci de mii de cazuri
din toată lumea, în care oamenii au fost declarați morți clinic dar au revenit
la viată în mod spontan sau prin reanimare.
*
„Experiența
NDE – spune Elisabeth Kübler-Ross – este generală, independentă de faptul că
sunteți aborigeni din Australia, hinduşi, musulmani, creștini sau păgâni. Ea
este independentă de vârstă sau de statut socio-economic. Este vorba de un
eveniment pur uman, după cum procesul naşterii este un eveniment pur uman. (…) Experiența
morţii este aproape identică cu cea a unei nașterii. Este o naştere într-o altă
existenţă, care poate fi dovedită cât se poate de simplu. (…) Imediat ce
sufletul v-a părăsit corpul fizic, vă daţi seama că vedeţi tot ce se pretrece
la locul morţii voastre, în camera bolnavului, la locul accidentului sau acolo
unde aţi părăsit corpul fizic. Nu veţi mai înregistra aceste evenimente cu
conștiința voastră muritoare, ci cu o percepţie nouă. Veţi înregistra totul şi asta
în momentul în care nu mai aveţi tensiune arterială, când nu aveţi nici puls,
nici respiraţie, unerori chiar în absenţa undelor cerebrale. Ştiţi exact ce
spune şi gândeşte fiecare şi cum se comportă. (…) Mulţi oameni îşi părăsesc
corpul în cursul unei intervenţii chirurgicale şi privesc efectiv această
intervenţie. Toţi medicii şi infirmierele trebuie să fie conștienți de acest
lucru. Asta înseamnă că lângă o persoană inconștientă nu trebuie să se
vorbească decât despre lucruri decente. (…) Mai trebuie să ştiţi, că dacă vă
apropiaţi de patul mamei voastre aflată pe moarte sau tatăl vostru se află deja
într-o coma profundă, această femeie sau acest bărbat aud tot ce spuneţi. Şi nu
este prea târziu pentru a spune „îmi pare rău”, „te iubesc” sau tot ce vreţi să
spuneţi.”
*
Când se
apropie clipa morții, majoritatea semenilor cad pradă stresului, depresiei și
anxietății, cu gândul la învelișul fizic inert în care vor ”transforma” în urma
decesului. În fapt, învelișul nostru biodegradabil trebuie tratat din
perspectiva fluturelui, ce se transformă din omidă târâtoare în insectă
zburătoare, lăsând în urma sa o carcasă lipsită deviață. Adică, fără exagerările
pe care le impune biserica ortodoxă cultului moaștelor, întru păcălirea
enoriașilor mai slabi de înger. (A se vedea și articolul din Jurnal Paranormal,
intitulat Viața omului continuă după decesul fizic!
<http://jurnalparanormal.ro/
content/via%C8%9B-omului- continu%C4%83-dup%C4%83- decesul-fizic>)
*
Păreri
similare asupra vieții de dincolo de moarte au emis și alți cercetători, în
special din domeniile medicinii, psihologiei și biologiei. Desigur că se vor
găsi neurologi care vor susține că fenomenele vizuale, sonore, barestezice,
ideatice, emoționale, etc., pe care le-au relatat cei care au prezentat semnele
obiective ale decesului* sunt produse de creierul uman. Dar aceiași neurologi
nu explică și faptul, de ce asemenea lucruri se înregistrează în timpul
stopului respirator și cardiac și a unei *electroencefalograme plată – indicii
medicale că activitatea cerebrală a încetat. Și atunci care să fie explicația
acestor fenomene, ce ne tulbură existența? Sunt un rezultat al activității
energiilor subtile ale unor gene umane, ale căror funcțiuni rămân valide câteva
zeci de ore după încetarea proceselor cerebrale? Dar genele noastre sunt
capabile să dezvolte fenomene paranormale de asemenea intensitate?
Prof. dr.
Robert Lanza.
*
Numeroși
cercetători din diverse țări, ce studiază problema morții terestre a speciei
umane, au ajuns la concluzii asemănătoare. Profesorul Robert Lanza, doctor în
medicină la Universitatea Wake Forest (SUA), specialist în cercetarea celulelor
stem şi autorul teoriei biocentrismului, a argumentat în mod științific, că
moartea este doar o iluzie. Universul este structurat şi guvernat de legi şi
forţe care sunt favorabile vieţii.
Conservarea
energiei este un adevăr fundamental al ştiinţei.
*
Energia nu
poate fi creată, nici distrusă, doar se transformă corespunzător primei legi a
termodinamicii. Potrivit cercetărilor doctorului Robert Lanza, conștiința umană
este conservată după moarte sub forma unei energii, chiar dacă trupul este
distrus. ”Viaţa omului nu este o întâmplare; este ceva ce trebuia să se
întâmple” – a declarat dr. Robert Lanza. (Sursa: **Huffington Post*
<http://http/www.
huffingtonpost.com/robert- lanza/5-reasons-you-wont-die_ b_810936.html>
Studiile
oamenilor de știință în privința vieții terestre, se pot extinde și la nivelul
altor organisme biologice.
Există
posibilitatea renașterii noastre sub alt soare.
Posed
informații din surse credibile – și nu sunt singurul pământean careare acces la
informații de acest gen -, potrivit cărora într-un sistem solar apropiat își
duc existența, în bună înțelegere, rase umanoide de proveniență terestră, al
căror nivel de dezvoltare psihică și biologică este superior pământenilor. În
acest sens, studiile făcute de către cercetătorii dr. Raymond Moody, dr.
*Elisabeth Kübler-Ross, dr.Robert Laza și alți oamenii de știință, *corespund
realității. Ce trebuie cu adevărat să ne îngrijoreze, este informația
energetică atașată conștiinței noastre, la finalul vieții terestre. Este
posibil ca informațiile despre faptele noastre săvârșite pe Pământ, să aibă rol
determinant în renașterea noastră într-un alt sistem solar sau după caz, să fim
sortiți unui proces dureros de reciclare a materiei, potrivit cu greșelile
voite comise în timpul vieții terestre.
*
Sper că
prin informațiile prezentate în acest articol am contribuit, într-o oarecare
măsură, la atenuarea stărilor de depresie și anxietate alesemenilor mei, când
se vor afla la sfârșitul vieții terestre. Frica de moarte este irațională,
exploatată de guverne și religii pentru a ține masele umane sub ascultare.
Existența regimurilor politice totalitare nu ar fi posibilă fără frica de
moarte a populației. Trebuie să depășim bariera psihologică ce stă în calea
rațiunii noastre și să privim dincolo de orizontul aparent. Să fim conștienți
de faptul, că viața este un proces continuu, ce se desfășoară sub diverse forme
energetice iar energiile – s-a dovedit
cu prisosință din punct de vedere științific – nu dispar niciodată.
Miracolul
vieții sub toate aspectele sale, se desfășoară pretutindeni în jurul nostru.
Plecarea noastră în eternitate trebuie acceptată cu demnitate, fiind conștienți
că formele materiei vii nu sunt veșnice pe Pământ. Să
privim cu detașare și bucurie decesul nostru fizic, pentru că avem șansa să ne
renaștem sub alt soare și la un nivel superior al existenței umane. În privința
pregătirii noastre pentru marea călătorie,vorbele rostite de Iisus sunt
edificatoare: ”Raiul și Iadul există în noi. Vom alege
Raiul, vom avea parte de Rai; vom alege Iadul, vom avea parte de Iad. Fiecare om este liber să aleagă calea pe care va merge în viață”. Concluzia la
care a ajuns Iisus nu trebuie interpretată ca o dogmă religioasă; este un
adevăr ce poate fi acceptat, în egală măsură, de credincioși și de atei.*
Sursa: ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu