VAZDUHUL PRIMAVERII
Sfantul Inochentie al Odessei
Vazduhul primaverii osteneste
întru împlinirea poruncilor dumnezeiesti. Câte înaripate noi nu primeste el în
fiecare primavara în adierile sale! Priviti cum întreaga familie, ba înca si
cei straini, ajuta si cu aripile si cu strigatele lor zborului slab al
puisorilor neîncercati! Însa multe tari, din pricina asprimii climatului, sunt
sarace în timpul iernii întru multimea locuitorilor vazduhului. Spre împlinirea
acestei lipse, la începutul fiecarei primaveri, aduse de o putere nevazuta, vin
în aceste tari nenumarate cete de înaripate, spre a umple locurile cele
lipsite. Ele strabat departari uimitoare, trec peste munti si peste mari, dar
întotdeauna izbutesc a sosi la vreme si într-un numar destul de mare, atât cât
trebuie, ca praznuirea cea mare a naturii sa nu ramâna fara oaspeti. În
sfârsit, si acele înaripate care petrec iarna împreuna cu noi, odata cu sosirea
primaverii primesc oarecum puteri noi. De unde pâna acum erau tacute si
retrase, deodata devin gurese si zgomotoase, ca si cum ar vrea sa atraga
privirea tuturor. Cautând la toate acestea, cum sa nu ne aducem aminte de
atotputernica porunca a Facatorului: „si pasarile sa se înmulteasca pe pamânt!”
(Facere 1, 22)
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 28-29
CHEMAREA LA VIATA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Esti lacom, nesatios, zgârcit?
Gândeste-te: cine ti-a dat viata? Banii? Sau pâinea? Nu Dumnezeu? Nu oare
cuvântul Sau te-a trezit la viata pe tine si toate fapturile? Nu Fiul lui
Dumnezeu „tine toate cu cuvântul puterii Sale” (Evrei 1, 3)? Oare, te mentii în
viata numai cu bani, cu pâine, cu apa si cu vin? Nu cu tot cuvântul care iese
din gura lui Dumnezeu va trai omul (cf. Matei 4, 4)? Banii si pâinea nu sunt
oare praf si pulbere? Oare nu pâinea este cel din urma lucru de care avem
nevoie pentru a ne mentine în viata? Totul a fost creat si se tine prin cuvânt.
Din Cuvânt izvoraste viata. Prin El se mentine.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 310
BARCA
Sfantul Simeon din Dajbabe
Leaga-ti
barca mai temeinic când e înnorat sau ploua si roaga-te mai cu râvna când esti
în necaz si napadit de gânduri, astfel ca apa sa nu-ti duca barca si
deznadejdea sa nu te copleseasca.
Sfantul Simeon din Dajbabe, The
Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina,
SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53
UITAREA DE SINE
Parintele Arsenie Boca
Când cineva se încumeta sa se
lase în conducerea Providentei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adica
sa-si depaseasca constient conditia sa umana – sub actiunea harului de Sus,
bineînteles – poate vedea înca de aici arvuna desavârsirii sale, într-un
sentiment de liberare, ca o înviere din morti. Timpul, cauzalitatea, lumea si
toate vamile cunoasterii, pline de chinurile contrazicerilor, ramân la pamânt,
ca o gaoace de ou când iese din ea un pui viu, sau când dintr-o omida paroasa –
trecuta aparent prin moartea unei crisalide – iese si zboara un fluture în
culorile curcubeului.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 138
Dragii mei enoriași!
Ideal ratat. În Evanghelia din Duminica a XII-a de după
Rusalii ni se relatează întâlnirea Mântuitorului cu un tânăr bogat, care voia
să câștige ,,împărăția cerurilor”. Pe cât de scurtă povestirea, pe atât de
profundă!
Așadar, tânărul acesta avea de toate, era bogat în
cele materiale. Probabil că avea o casă/vilă frumoasă, încăpătoare, luxoasă,
bogat amenajată cu mobile scumpe, care-i asigurau tot confortul. Avea tânărul
nostru proprietăți însemnate, de pe care culegea multe roade: cereale, fructe,
legume. Avea animale de tot felul și acareturi. Avea slugi numeroase, poate
chiar sclavi, care executau fără comentariu orice poruncă a sa. Organiza
petreceri fastuoase, la care invita prieteni și cunoscuți, rude și colegi, cu
care făcea chefuri, nu glumă. Avea
iubite care mai de care mai
frumoase și mai drăgăstoase. Avea tot ceea ce își putea dori un om aici pe
pământ din cele pământești. Și, totuși,
sufletul lui era nemulțumit. Își sătura trupul cu mâncări și cu plăceri de tot
felul, dar sufletul lui era nefericit, neîmplinit. Câți nu întâlnim și azi de
acest fel. Oameni în toată firea, cu afaceri bănoase, cu averi serioase acumulate,
dar cu o viață personală dezastruoasă: scandaluri, divorțuri, stres, depresii,
boli de tot felul, nefericire. Tocmai oamenii aceștia, care le au pe toate sunt
mai nefericiți. Fie că ar vrea mai mult, tot mai mult, fie că ar vrea altceva
decât ceea ce au.
Tânărul din Evanghelie dorea și ,,viața veșnică”.
Așadar, bunurile și poziția socială pe care le avea aici pe pământ îi erau
insuficiente. El avea un ideal mai înalt. Este extraordinară dorința tânărului.
Putem spune că idealul lui este cel mai înalt ideal la care poate tinde omul în
această viață: câștigarea vieții veșnice, adică mântuirea sufletului său.
Fiecare tânăr, încă de la vârsta copilăriei are un
ideal major în viață. Întrebați copiii ce vor să se facă. Unii vor răspunde că
doctori, alții profesori, alții ingineri, alții șoferi de autobuz etc. Cu ani
în urmă, un preșcolar mi-a spus cu toată seriozitatea, că vrea să se facă… hoț,
ca să fure din casele oamenilor bani și obiecte! Mda! Un ideal este și acesta!
Poate idealurile acestea zămislite așa de timpuriu au ceva cu talanții pe care
persoana respectivă i-a primit de la Dumnezeu; alteori ele sunt imitații ale
unor oameni realizați sub aspect material sau social, care constituie modele
pentru cei tineri. Părinții au un rol hotărâtor în orientarea copiilor spre un
ideal în viață. Bineînțeles, motivațiile lor trebuie să fie serioase și bine
fundamentate. Motivații de genul: ,,O fac farmacistă, fiindcă am văzut că
farmacistele stau toată ziua de vorbă și beau cafele!” nu motivează o fată să urmeze
o facultate foarte grea, fiindcă poate să stea de vorbă și să bea cafea și cu
opt clase! Cu ani în urmă, cineva îmi spunea că-și îndemna copilul: ,,Să te
faci orice în viață, dar să nu muncești, sau să muncești cât mai puțin!” Și copilul a ajuns portar la o întreprindere,
deși, ca elev, era capabil!
Mântuitorul îi spune tânărului din Evanghelie
,,ABC”-ul conviețuirii sociale, poruncile date de Dumnezeu, care-i asigură buna
relație cu Dumnezeu și cu oamenii. Pe acestea tânărul declară că le-a respectat
dintotdeauna. Așadar fusese un tânăr cuminte, silitor la învățătură, fiindcă
acestea se învățau în școală, cu frică de Dumnezeu și respect față de părinți,
nu făcuse nimănui nici un rău. Era un tânăr exemplar în ceea ce privește
comportamentul, dar care avea un ideal ce privea o realitate mai presus decât
cea obișnuită. El nu făcuse altceva decât ceea ce trebuia să facă, adică
împlinise poruncile care reglementau viața oamenilor. Și noi întâlnim la tot
pasul tineri și vârstnici, care sunt la locul lor, corecți, cinstiți, nu fac
rău nimănui, își împlinesc îndatoririle de cetățeni și de creștini.
Tânărul din Evanghelie voia mai mult să aibă. Dacă
cele ce câștigase până atunci aici pe pământ îi împlineau dorința de a
avea, idealul pe care i-l mărturisește Mântuitorului privea dorința lui
de
a fi, de a deveni nemuritor în împărăția lui Dumnezeu. Fiecare om
care-și fixează un ideal mai înalt în viață nu urmărește numai câștigul
material, banii, salariul, ci speră că va realiza mai mult, ceva despre care se
va vorbi și după ce el nu va mai fi pe pământ. Este tot o formă de nemurire
aici pe pământ. Va supraviețui condiției umane prin artă, prin știință, prin
realizările sale în timpul exercitării unei anumite funcții sau demnități
sociale, politice, militare etc.
Dacă împlinirea poruncilor era obligatorie, fiindcă
ele ședeau la baza organizării sociale, la baza relațiilor omului cu Dumnezeu
și cu semenii, idealul nu mai era obligatoriu, ci facultativ și opțional.
Fiecare este liber să se angajeze ca să realizeze un ideal în viață sau nu.
Idealul și-l alege fiecare în mod liber și nesilit de nimeni. Poate să
întrerupă oricând strădania de realizare a idealului. Evanghelia în discuție
este un argument. Mântuitorul îi spune tânărului ce trebuie să facă pentru a-și
atinge idealul, dar nu că este obligatoriu. Idealul este un act de voință și
decizie personală, este un adevărat motor al vieții. Sunt idealuri pentru care
lupți o viață și nu le atingi sau nu ești sigur că le-ai atins. Moștenirea
vieții veșnice de care vorbește tânărul nostru sau mântuirea sufletului nu știm
noi dacă le atingem vreodată. Dumnezeu este cel care ne judecă și hotărăște
dacă suntem sau nu mântuiți. Pentru alte idealuri trebuie să urmăm una sau mai
multe forme de învățământ superioare, să dăm examene grele, să ne lipsim de
multe plăceri și distracții. Cel ce-și propune să realizeze un ideal măreț în
viață nu are timp de cârciumă, de anturaje, de cluburi și petreceri, de filme
porno, de discuții de dragul discuțiilor. Pentru el fiecare moment contează, ba
chiar timpul pentru masă și pentru somn ar vrea să le scoată din program pentru
a se dedica mai mult pregătirii pentru idealul propus. Și Mântuitorul știe că
nu este ușor pentru un tânăr sau pentru un bogat să atingă un ideal. În cazul
din Evanghelie este vorba de proba ,,de foc”, adică de milostenie, care
înseamnă fructul iubirii de Dumnezeu și de semeni. În cazul altor idealuri cel
în cauză trebuie să se priveze de alte plăceri, proprietăți, câștiguri de
moment etc. Realizarea unui ideal în viață este un țel nobil, dar foarte greu.
Tocmai de acea și meritul celui în cauză este mare. Mulți renunță când dau de
greu, asemenea tânărului din Evanghelie, dar mulți merg până la capăt.
Cei care au câștigat viața veșnică pe care o voia
tânărul din Evanghelie au fost sfinții, campionii credinței și ai vieții
creștine. Ei au renunțat la toate cele lumești, uneori chiar la propria lor
viață. Nu erau numai tineri, ci și cei vârstnici, uneori bătrâni. Ce ideal mai
frumos poate să-și propună cineva decât acela de a-și mântui sufletul, de a se
apropia de Dumnezeu, de a câștiga viața și fericirea veșnică. Un asemenea ideal
merită toată osteneala și jertfelnicia și este la îndemâna oricui. Chiar dacă
cineva nu-l atinge, important este să lupte pentru el și să-și subordoneze
toate celelalte ocupații și interese acestui ideal. Pentru a realiza marele
ideal, mântuirea sufletului, facem multe fapte bune, rugăciuni, ținem posturi,
avem multă credință și speranță, ne spovedim și ne împărtășim, ducem o viață de
creștini adevărați. Dacă n-am avea acest ideal măreț, toate acestea le-am face
doar din când în când. Dumnezeu să ne ajute să ne realizăm cu adevărat un ideal
nobil!
*
Suflet călător(II). Și, totuși, omul din popor, creatorul acestor
nestemate folclorice, a știut religie. Imaginea acesta a Mântuitorului călare
pe cal mohorât și transportând sufletele celor morți în viața de dincolo nu
este atestată scripturistic. Ea însă există în scrierile Sfinților Părinți,
care au meditat asupra unor aspecte profunde ale activității și învățăturii
Mântuitorului. Iată ce imagine găsim în prima stihiră din Canonul Paștilor: ,,Ziua Învierii, să ne luminăm,
popoare,/Paștile Domnului, Paștile!/Că
din moarte la viață și de pe pământ la cer,/ Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe
noi,/Cei ce-I cântăm cântare de biruință./Hristos a înviat din morți!”
Este o trecere spirituală, este mântuirea obiectivă,
pe care Mântuitorul Iisus Hristos a dăruit-o prin jertfa Sa pe cruce întregii
omeniri. Prin aceeași jertfă, Mântuitorul ne-a trecut din robia păcatului în
împărăția libertății, a luminii, a vieții veșnice. Viața de aici este socotită
în cântarea canonului moarte, existența de dincolo însăși Viața. Chiar
denumirea de ,,Paști” înseamnă ,,trecere” dintr-o stare într-alta. Făcând legătura între versurile bocetului
mehedințean și Canonul Sfintelor Paști, înțelegem că omul din popor,
participând an de an la slujba Învierii din noaptea Sfintelor Paști și apoi la
toate slujbele de până la Înălțare, în care se cântă Canonul Sfintelor Paști, a
reținut esența învățăturii, a transpus-o în vers, apoi în cântec, a făcut
legătura și cu niște elemente străvechi, păstrate în memoria oamenilor locului
și a creat cântarea aceasta a Zorilor. Chiar denumirea cântărilor funebre de
,,zori”, ne duce cu gândul la ideea că viața de aici a fost înțeleasă ca o
noapte a existenței noastre, iar ,,nașterea” în lumea de dincolo zorii unei noi
zile. Toate acestea ne dovedesc cu prisosință câteva adevăruri, astfel: poporul
român a avut o existență milenară și o continuitate neîntreruptă pe aceste
meleaguri; omul din popor a înțeles sensurile cele mai profunde ale Teologiei
Ortodoxe și le-a îmbrăcat în hainele pe care le-a socotit cele mai bune și mai
frumoase, precum colinde, proverbe, pricesne, cântece funebre, aducând astfel
slavă lui Dumnezeu și liniște sufletului său(Va urma).
*
Sfaturi părintești. Am găsit pe internet o istorioară intitulată Plăcerea unui om inteligent, care chiar
merită a fi cunoscută de cât mai mulți dintre noi. Lucrurile se petreceau în
1892! Iat-o:
,,Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul și
folosea timpul pentru a citi. Alături de el un tânăr student citea și el o
carte voluminoasă de științe. După un timp tânărul observă că bătrânul de lângă
el citește Biblia și fără menajamente îl întrebă: ,, - Dvs. încă credeți
în această carte plină de fabule și povești?” ,,- Bineînțeles, răspunse
bătrânul, dar aceasta nu este o carte de povești sau fabule este Cuvântul lui
Dumnezeu! Dvs. credeți că e greșit să cred asta?” ,, - Bineînțeles că e greșit!
.. Cred că dvs. trebuie să vă dedicați studiului științei și Istoriei
Universale. Veți vedea cum Revoluția Franceza a demonstrat miopia, stupiditatea
și minciunile religiei. Doar persoane fără cultură sau fanatice încă mai
pot crede în astfel de prostii. Dvs., domnule, ar trebui să cunoașteți puțin
mai mult părerea oamenilor de știință cu privire la lucrurile acestea!”
,, - Și spune-mi, tinere, aceasta este părerea oamenilor noștri de știință
despre Biblie?” ,,- La următoarea stație trebuie să cobor și nu am timp să vă
explic. Vă rog să îmi dați cartea dvs. de vizită și vă voi trimite prin poștă
câteva lucrări pe tema aceasta. Așa vă veți edifica asupra acestei teme care
preocupă întreaga lume!” Bătrânul, cu multa răbdare și liniștit,
căută în buzunarul hainei sale. După un scurt timp îi întinse cartea sa de
vizită.
Când tânărul citi se rușină și nu mai îndrăzni să
ridice capul nici ochii din pământ. Pe cartea de vizită scria: ,,Profesor
Doctor Louis Pasteur, Director General al Institutului Național de Cercetare Științifică
al Universității Naționale Franceze”.
Mda! E tocmai ceea ce spunea însuși L. Pasteur:
,,Puțină știință ne desparte de Dumnezeu,
multă știință ne apropie!” Mai mult, ajungem și la următoarea morală: ,,Plăcerea
cea mai mare a unui om inteligent este să lase impresia că e un prost în fața
unui prost ce vrea să pară inteligent!”
*
Când mor părinții, nu le
vinde casa. Am găsit pe internet o poezie emoționantă cu
acest titlu, semnată de Doamna
Beatrice Silvia Sorescu. Sunt sfaturi înțelepte!
,,Când mor
părinții, nu le vinde casa,
Ei au trudit în Raiul lor cel
sfânt,
Din când în când, mai pune-acolo
masa,
Păstrează-le bucata de pământ!
Când mor părinții, nu te duce-n
pripă,
Să calculezi cât iei pe truda
lor,
Ci construiește încă o aripă
Și ai să vezi că nu le-a fost
ușor!
Păstrează demn tot ce a fost
frumos:
Masa, la care ai stat, cu trei
picioare,
Lampa ce arde încă, lin, duios,
Covorul, patul, cele trei
ulcioare,
*
In memoriam: Pr. Prof.
Nicolae Petrescu. Am
scris despre mulți profesori pe care i-am avut la școlile pe care le-am
frecventat de-a lungul vremii. Au fost însă unii de care mi-a fost greu să mă
apropii și să scriu câteva cuvinte despre dumnealor. Printre aceștia a fost și
regretatul meu diriginte din seminar, Părintele
Prof. Nicolae Petrescu.
Era vâlcean, născut în localitatea Laloșu, la 2
aprilie 1908. Absolvise în 1927 liceul din Rm. Vâlcea, apoi frecventase
cursurile Seminarului Teologic din Craiova(1927-1930) și Rm. Vâlcea(1930-1931).
A urmat apoi Facultatea de Teologie din București(1931-1935) și Seminarul
Pedagogic Universitar din București(1936).
A funcționat ca preot la Băile Olănești(1933-1938), profesor de Religie
la Liceul din Gheorgheni (1938-1940), profesor la Liceul ,,Elena
Cuza”(1940-1948) și ,,Nicolae Bălcescu”(1940-1948) din Craiova. În perioada
1949-1956 predă Istoria la aceleași licee craiovene. Din 1955 începe lungul
drum al carierei didactice la Seminarul Teologic din Craiova, drum care se
termină cu pensionarea din 1977. Aici a predat obiectele care i-au fost cele
mai dragi inimii sale: limbile clasice greaca și latina. În permanență a fost
preocupat de cuvântul scris, de publicații. În acest sens am putea enumera
câteva reușite ale sale: trei manuale pentru seminariile teologice, traduceri
numeroase din limbile clasice, articole, studii, contribuții substanțiale la
traducerea Noului Testament. A plecat dintre noi în 2001, la vârsta de 93 de ani.
Era un om mic de statură, bine împlinit, chiar greoi.
Mergea încet, cu grijă. Cred că deviza vieții sale a fost ,,Festina
lente!”(Grăbește-te încet!), pe care-i plăcea să ne-o amintească destul de des.
Pășea cu grijă, parcă ar fi vrut să înfigă în pământ piciorul, să fie sigur că
nu alunecă. Era un munte de cultură, de știință, ceva asemănător cu Profesorul
Alexandru Elian de la Facultatea de Teologie din București. A scris puțin, prea
puțin pentru volumul de cunoștințe pe care-l avea, pentru capacitatea sa de
sinteză, dar fiecare cuvânt, fiecare propoziție, fiecare frază erau îndelung
gândite, atent măsurate, cu grijă
croite. Textele lui erau asemenea sculpturilor în piatră, de neclintit.
Ca profesor n-a prea avut ucenici. Ți se părea atât de
înalt într-ale culturii, încât ți-era teamă să te apropii de el. Preda materii
grele, limbile clasice. ,,Greaca și Latina sunt matematicile voastre!” obișnuia
să ne spună. Fiecare oră a dumnealui era o adevărată Liturghie. Capta atenția
tuturor, fie că le plăceau limbile respective, fie nu. Mai de voie, mai de
nevoie, la orele Părintelui Petrescu erai atent. Știa să facă obiectele
respective interesante. Se oprea aproape la fiecare cuvânt și făcea legătura cu
limba română. Nu cred că era cuvânt căruia să nu-i cunoască etimologia
(originea), nu cred că era formă gramaticală în greacă sau latină, pe care
dânsul să nu poată s-o analizeze până în cele mai profunde detalii. Deși greaca veche și latina erau niște limbi
moarte, Părintele Petrescu știa să le facă vii, chiar frumoase, aș putea spune
plăcute.
Era foarte exigent. Principiul lui de notare era
acesta: ,,Nota zece este a profesorului meu; nota nouă este a mea, iar nota opt
este a celui mai bun elev al meu!” În ,,folclorul” școlii se zvonea că dăduse o
singură dată zece unui elev și se duseseră toți, - cei din clasa respectivă și
cei de la celelalte clase -, ca să vadă cum arată nota zece pusă de ,,Nea
Nicu”, cum îi spuneam noi, elevii, când vorbeam între noi.
Era un legist desăvârșit. Legea era înainte de toate.
Îi erai prieten, vorbea cu tine, glumea, atâta vreme cât erai corect și nu
încălcai regulamentul. Cum alunecai de pe linie, cât de puțin, ,,nea Nicu” nu
te mai cunoștea, ci ,,tăia în carne vie”. Un singur exemplu ar fi de ajuns în
acest sens. Era în dimineața zilei de 8 ianuarie. Prima zi de școală după
vacanța de Crăciun. Veneam unii foarte de departe. Eram din județele Dolj,
Gorj, Mehedinți, Vâlcea și Olt. Drumurile erau înzăpezite, gerul pătrundea la
oase, bagajele erau multe, mijloacele de transport făceau probleme ca de
obicei. La o clasă prima oră din ziua de 8 ianuarie era Limba Greacă. La ora
opt, Părintele Petrescu a intrat în clasă. După ce a făcut rugăciunea cu cei
câțiva elevi prezenți, a strigat catalogul. A pus absențele, în ciuda
încercărilor unora de a motiva întârzierea sau lipsa unor colegi. A chemat apoi
la lecție patru sau cinci. Aceștia, luați ,,ca din oală”, au început să se
scuze: ba că e prima oră, ba că sunt degerați de pe drum, ba că sunt obosiți și
n-au putut să învețe etc. Le-a dat la toți nota doi. A motivat: ,,Eu sunt
plătit și pentru ziua de astăzi ca să-mi fac datoria, nu să tai frunză la
câini!” Peste ani, o directoare de liceu mă atenționa: ,,- Părinte, vedeți că în
săptămâna premergătoare vacanței și cea de după vacanță, la noi nu se face
carte! Vă duceți la clase, nu puneți absențele, stați de vorbă cu copiii și
atât!” Ehe! Ce vremuri, domʼle, ce vremuri! Și ce oameni!
Dintre toți profesorii pe care i-am avut, Părintele
Nicolae Petrescu mi s-a părut omul care avea gândirea cea mai ordonată.
Totul funcționa la el ca un ceas
electronic. Nu avea darul oratoriei, al vorbirii. Poate tocmai din cauza
aceasta. Când era rânduit să ne țină predică ori vreo cateheză, ne vorbea sec,
fără ,,floricelele” care dau frumusețe și savoare unei cuvântări. Din punct de
vedere tehnic, predicile și catehezele Părintelui Petrescu erau perfecte, ca la
carte. Se adresau minții, dar inima o lăsau rece. Erau alcătuite după un plan
bine conturat, erau documentate, logice, dar seci!
L-am văzut odată foarte supărat. Apăruse o nouă ediție
a Noului Testament. Ani de zile dumnealui publicase în revistele bisericești
eparhiale și centrale propuneri privind traducerea Noului Testament. Mereu
găsea anumite lucruri în traducerea textului cu care nu era de acord. Analiza
cum numai dânsul știa s-o facă vechea traducere, îi arăta deficiențele și venea
cu o nouă variantă, pe care o dovedea a fi mult mai expresivă, mai
cuprinzătoare și mai corectă. Spera că se va ține seama la noile ediții ale
textului biblic de studiile sale. Nu i le-a luat nimeni în seamă! Lucrul acesta
l-a măcinat sufletește. Era munca lui de-o viață. Poate dacă ar fi fost un
profesor universitar, așa cum l-ar fi îndreptățit cultura pe care o deținea, studiile sale s-ar fi bucurat de
mai multă atenție! Așa, un profesoraș de seminar din provincie….! Peste puțin
timp după această scenă, am aflat că s-a pensionat.
Peste ani, având o întâlnire cu foștii colegi, ne-am
dus și la Cimitirul Ungureni din Craiova, să vedem mormântul dirigintelui
nostru, să-i facem o slujbă de pomenire. Era un mormânt modest la marginea
cimitirului, străjuit de o cruce de piatră la fel de modestă. Am rămas fără
grai, când am văzut pe cruce fotografia Părintelui Prof. Nicolae Petrescu. Era
îmbrăcat civil, cu cravată, iar dedesubt
scria: ,,Aici odihnește Prof. Nicolae Petrescu(1908-2011)”. Parcă n-ar
fi fost niciodată preot! Cred că era consecința unor dezamăgiri și neîmpliniri,
unor frustrări și marginalizări acumulate de-a lungul anilor. Un asemenea om cu
siguranță că ar fi meritat mai mult respect din partea semenilor. De!
Dumnezeu să te ierte, Părinte Profesor, pentru tot ce
ai făcut pentru Biserică, pentru zecile de generații de elevi, pentru limba și
cultura românească!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit
câteva ajutoare și donații, astfel: Părintele
Pr. Gheorghe Vasilescu din Torino(Italia): 952 lei; Domnul Folescu Cornel(Tr. Severin): 300 lei; Doamna Elisabeta
Leferentz din Nürnberg
(Germania): încă 235 lei; Domnul
Drăghia Aurel din Londra (Anglia), fiu al satului Bârda: 200 lei; Doamna Pârvuceanu Eugenia din
Gârla Mare(MH): 110 lei; Domnul Mladin
Voicu-Nicolae-Ștefan din Tr. Severin, Domnul
Mladin Constantin-Ticu din Tr. Severin, Doamna Stoichină Gheorghița din Italia, fiică a satului Bârda și Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina din
București: câte 100 lei. Dumnezeu să
le răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii august am donat pâine credincioșilor
participanți la slujbe, astfel: 2 Aug. (Malovăț): 175 pâini; 6 Aug.(Bârda): 58
pâini; 9 Aug.(Bârda): 121 pâini; 15 Aug.(Malovăț): 212 pâini; 16 Aug.(Malovăț): 112 pâini; 23 Aug.(Bârda): 122 pâini; 29 Aug.(Bârda): 67 pâini; 30 Aug.(Malovăț): 160 pâini. Așadar, în luna august s-au
donat 1.027 pâini.
Totodată, am vândut pâine credincioșilor participanți
la slujbe cu prețul de achiziție de 0,70
lei/buc., astfel: 2
Aug. (Malovăț): 125 pâini; 6
Aug.(Bârda): 142 pâini; 9 Aug.(Bârda): 529 pâini; 16 Aug. (Malovăț): 76 pâini; 23 Aug.(Bârda): 578
pâini; 29 Aug.(Bârda): 33 pâini; 30
Aug.(Malovăț): 1460 pâini. Așadar,
în luna august s-au donat 1.623 pâini.
Anunțăm pe enoriașii noștri, care au copii la școală
și întâmpină greutăți cu aprovizionarea cu rechizite școlare, să ne contacteze
ca să stabilim amănuntele, în vederea ajutorării familiilor respective cu cele
necesare pentru școală. Important este ca să nu abandoneze copiii școala.
*
Plăți. În această perioadă, parohia noastră a făcut
câteva cheltuieli mai mari, astfel: 5.400
lei protoieriei pentru lumânări; 1.855
lei brutăriei pentru cele 2.650
pâini donate și vândute în luna august; 950 lei tipografiei pentru cărți; 840 lei protoieriei pentru icoane; 636 lei pentru impozit; 340
lei pentru lac de piatră, necesar la gardul de la biserica din Bârda; 280 lei poștei pentru timbre; 133 lei poștei pentru colete; 60 lei
pentru internet; 52 lei pentru
curent, cât și altele mai mici.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a mai
publicat câteva materiale, astfel: Scrisoare
către Europa, în ,,Luminătorul”, Chișinău, 2019, nr. 3(mai-iun.), pp.
20-23; Sacru sau profan, în
,,Luminătorul”, Chișinău, 2019, nr. 5(sept. – oct.), pp. 17-20; Rugă pentru Țară, în ,,Luminătorul”,
Chișinău, 2019, nr. 6(nov. – dec.), pp. 19-21; Teroristul, în ,,Luminătorul”, Chișinău, 2020, nr. 1(ian. – febr.),
pp. 19-24; Paște cu lacrimi, în
,,Luminătorul”, Chișinău, 2020, nr. 2(mart. – apr.), pp. 12 – 18; Pe urmele sfinților, în
,,Națiunea”, București, 2020, 20 iun.,
ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate);
O personalitate colosală a Bisericii
Ortodoxe Române, în ,,Națiunea, București, 14 iul. 2020, ediție on-line(https://ziarulnatiunea. ro/category/religiespiritualitate);
Din nou despre Nil Dorobanțu și vocația
sa profetică, în ,,Națiunea”, 27 iul. 2020, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate);
,,Scrisoare
pastorală” – 426, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de
radio în limba română din Sydney(Australia), 7 aug. 2020(http:// bentodica. blogspot.com); Plicul cu păcate, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXII(2020), nr. 1042(20 aug.), p. 11; Drumul
sufletului după moarte, în ,,Națiunea, București, 25 august 2020, ediție
on-line(https://ziarulnatiunea.ro/ category/religiespiritualitate);
,,Scrisoare
pastorală” – 427, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 25 aug.
2020, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/
biserica); In memoriam:
Prof. Florian Vlădica, în ,,Obiectiv Mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXII(2020), nr. 1043(27 aug.), p. 12; Cărți
rare – sept. 2020, în ,,Armonii
Culturale”, Adjud, 1 sept. 2020, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro);
Fișa preotului Dvs.
a apărut în volumul Acad. Mihai Cimpoi și Traian Vasilcău, Enciclopedia scriitorilor români
contemporani de pretutindeni, Chișinău, Tipografia Centrală, 2019, pp.
986-987. Enciclopedia este o carte-monument, de 1200 pagini, care cuprinde
câteva sute de nume românești.
Cuvinte ,,de foc” rostește Părintele Prot. Dr. Petru
Buburuz de la Chișinău despre cartea noastră, Viața Cuvioasei Teofana Basarab(în ,,Luminătorul”, Chișinău, 2020,
nr. 3, mai-iun., pp. 10-13). Îi mulțumim!
Parohia noastră a publicat o nouă tranșă din lucrarea
Prof. Ioan Neacșu, Martirii Ardealului.
*
Zâmbete. ☻,,- Ce părere ai de pandemia asta?”,,- Auzi,
atâția au murit și n-au mai pățit nimic!” ☻ Foaie verde de orez,/Dă-te-n-colo
de chinez!/ M-ai băgat în carantină,/M-am făcut ca o găină!”
*
Lucrări la biserică. La biserica de la Bârda s-a terminat lucrarea
la gard. Domnul Stănciulescu Florin a terminat de placat cu gresie soclul, iar Doamna Ivașcu Domnica a ,,îmbăiat”
întregul soclu în lac de piatră, așa încât lucrarea va fi protejat ca să nu se
infiltreze apa în el și să înghețe la iarnă. Ambele lucrări au fost executate
gratuit. Le mulțumim cordial celor doi enoriași. Dumnezeu să le răsplătească
efortul!
Putem spune că lucrarea este încheiată. Mulțumim celor
care au contribuit cu bani sau cu muncă pentru realizarea acestei lucrări. A
ieșit ceva frumos, ca pentru biserică. Să le fie spre mântuire tuturor susținătorilor
și ostenitorilor!
*
Lucrări la cimitir. În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale”,
făceam apel la enoriașii din satul Malovăț și-i rugam să vină sâmbătă, 5
septembrie, la cimitirul satului Malovăț și să facem curățenie generală. Iată
că între timp 8(opt) bărbați adevărați au luat inițiativa și s-au dus la
cimitir cu uneltele necesare și în câteva ore au făcut o lucrare exemplară. Au
cosit fânul, au tăiat mărăcinii, au scos la marginea cimitirului toate
resturile și iată că și cimitirul de la Malovăț arată acum mult mai frumos și
mai îngrijit decât înainte. Acești enoriași de valoare ai parohiei au fost
următorii: Coman Vasile(Valu), Baltac
Alexandru(Sandu), Nistor Petre(Trică), Coman Eugen(Gigi), Orodan Dumitru,
Văcăriu Nicolae, Căprioru Marius-Emanoil și Carabaș Dumitru (Teică). În numele
meu și al Dvs., al tuturor locuitorilor satului Malovăț, le mulțumim cordial acestor
minunați fii ai satului, că ne-au scos din încurcătură. Dumnezeu să le
răsplătească efortul!
*
Botezuri. Înmormântări. În ziua de 23 Aug. am oficiat Taina Sf. Botez
pentru Mladin Eva-Maria, fiica Domnului Mladin Voicu-Nicolae-Ștefan și
a Doamnei Mladin Elena-Florentina din
Tr. Severin. Să le trăiască! În ziua de 21 Aug. am oficiat slujba înmormântării
pentru Coman Anișoara(58 ani) din
Malovăț(al doilea caz de covid în Malovăț!). Dumnezeu s-o ierte!
*
Program. În cursul lunii Septembrie avem următorul
program de slujbe: 5 Sept.(Malovăț-Bârda);
6 Sept.(Bârda); 8 Sept.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 12 Sept.(Malovăț-Bârda); 13 Sept.(Malovăț); 14 Sept.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 19 Sept. (Malovăț-Bârda); 20 Sept.(Bârda); 26 Sept.(Malovăț-Bârda); 27
Sept.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu