PROVERBE DE ÎNȚELEPCIUNE!
(Despre respect și bunul
simț)
- Nu trece o zi, o
oră, o secundă să nu auzim în noi rugămințile adevărului,
totuși de cele mai
multe ori le ignorăm. Aceasta este intrarea în relele de care ne vom plânge
ulterior!
- In vreme ce bunul
simț își păstrează calitatatea sa umană, obraznicia prolifereaza și ea
socotindu-se cu nerușinare cap de elite!
- Fiecare necaz
are o cauză, deseori ascunsă în prea binele ce a nesocotit bunul simț, măsura,
de cari nu va trebui să uităm niciodată!
- Când obrazniciei
îi trântești ușa în nas, va fi prima care să te dea în judecată învinuindu-te
de lipsă de bun simț. Deci are si ea idea acestei calități, dar nu e pentru ea
ci pentru alții!
- “Obraznicul
mănancă praznicul” zice proverbul – însă numai odată pe AN, în restul zilelor
nu-l va mai invita nimeni la masa smereniei!
- Din cauza
bunului simț deseori ai de suferit, dar, ai să observi mai târziu că ești iubit
și nici prietenii nu te mai ocolesc!
- Obrăznicia împrumută
inorongul vântului, unde nu gândești acolo ajunge – cică împarte altora
onorurile sale!
- Fiindcă
sălășluiesc în om, puntea dinspre obraznicie spre bunul simt o face întotdeauna
munca si efortul, iar dinspre bunul simț spre obrăznicie o face lenea!
- Constiința mea
nu a reținut niciodată fumul ideologiilor trecătoare, și am rămas om natural,
chiar dacă ideologia comunistă venea încă din vremea când veneam si eu pe lumea
asta din dragostea parinților mei, mai ales ca nici ei(părinții) nu vor în
definitiv decat să-și vadă odraslele pline de bun simț și cu așezare în
viitoarele lor familii!
- Bunul simț îl
separă pe om de animale, obrăznicia îl apropie!
- Legile
universale își împlinesc menirea lor existentială cu o divină exactitate, omenirea
greșește numai fiindcă nu caută adaptarea potrivită, ba și caută anularea
acestora, a însăși creației lui Dumnezeu cel Veșnic! E ca si cum ai vrea să
ieși din tine și nu ai unde merge! Însăși Moartea ne aseaza tot în aceste legi
divine, spre a ști unde dispărem!
- Obrăznicia este
calea pierzaniei care vine prin lăcomia oamenilor, iar bunul simț este calea
vieții care vine prin har dumnezeesc. Ce se înțelege mai greu e ca si harul va
avea armonia contrastului, al fericirii si al suferintei, iar omul are aceasta
libertate a allege!
- Să ne alegem
bine prietenii spre a nu fi cuprinși în proverbul popular care zice, ”s-a
întâlnit tusa cu jiunghiul”.
- Sa alegem calea
naturala a iubirii, a bunului simț, să nu ne dedăm obrazniciei față de semenii
noștrii – căci victoria acestei căi nu va avea durabilitate, ba încă poate
sfarși în suferință!
-Istoria este
oglinda făpturii omenești, dar după învadarea obrăzniciilor, această oglindă
s-a încețoșat mult!
-Însăși sfințenia
omului vine pe calea bunului simț, astfel unde acesta va lipsi, nici sfințenie
nu va răsări!
(Cine are urechi de auzit să
audă, ochi de văzut să vadă.)
Ioan Miclău-Gepianu
2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu