IN MEMORIAM!
Să nu uităm masacrul de la Munchen, 5 septembrie 1972, în timpul
Jocurilor Olimpice de vară, când 8 teroriști palestinieni au ucis 11 sportivi
israelieni!
A XX-a ediție a Jocurilor
Olimpice s-a desfășurat la Munchen în perioada 26 august – 11 septembrie 1972.
Iată, au trecut 48 de ani de la masacrul de la Munchen, atunci când, în timpul
Jocurilor Olimpice de vară (1972) din Germania de Vest, au fost luați ostatici
membri ai echipei olimpice israeliene și în cele din urmă au fost uciși de către
răpitori - un grup de teroriști
palestinieni, autointitulat ”Septembrie Negru”.
Un eveniment sângeros cutremura
mișcarea sportivă și întreaga lume.
Până la sfârșitul calvarului grupul
terorist palestinian a ucis unsprezece atleți israelieni și un ofițer de
poliție vest – german.
Cinci dintre cei opt membri ai lui ”Septembrie Negru” au fost uciși de
către ofițerii de poliție în timpul unei încercări de salvare.
Trei teroriști supraviețuitori au fost capturați, iar mai târziu au fost
eliberați de către Germania de Vest, după deturnarea de către ”Septembrie
Negru” a unui avion Lufthansa.
Israelul a răspuns masacrului cu o serie de lovituri aeriene și asasinate a
celor suspectați de crime organizate.
Participarea unei echipe
israeliene la Jocurile Olimpice ce se desfășurau pe teritoriul Germaniei a fost
semnificativă, dacă avem în vedere faptul că trecuse doar 27 de ani de la
sfârșitul celui de-al doilea război mondial și ororile Holocustului german au
fost încă proaspete în mințile oamenilor. Mulți dintre membrii echipei
israeliene și-au pierdut rude în Holocaust iar locul desfășurării Jocurilor
Olimpice s-a situat la mai puțin de 16 km distanță de lagărul de concentrare de
la Dachau. Echipa israeliană a vizitat Dachau chiar înainte de deschiderea
Jocurilor, și antrenorul Andre Spitzer a fost ales pentru a depune o coroană de
flori la lagărul de concentrare.
La ora 04:30, ora locală din 5
septembrie 1972, în timp ce sportivii dormeau, opt membri a lui ”Septembrie
Negru”, îmbrăcați în treininguri, având cu ei saci sportivi în care transportau
puști AK – 47, pistoale Tokarev și grenade, au sărit gardul, și, folosind chei
furate, au intrat în apartamente unde erau cazați membrii ai echipei
israeliene.
Yossef Gutfreund, arbitru la
lupte, s-a trezit de un zgomot slab, de zgârâieturi la ușa primului apartament,
care a găzduit antrenorii și oficialii israelieni. Când s-a uitat cu atenție a
văzut că ușa începe să se deschidă iar bărbați mascați cu arme în mâini erau de
cealaltă parte a ușii. El a strigat un avertisment pentru colegii care dormeau
și s-a aruncat în ușă pentru a opri pe mascați să intre. Acțiunea lui Gutfreund
i-a dat colegului său de cameră, antrenorul la haltere Tuvia Sokolovsky,
suficient timp pentru a sparge o fereastră de evacuare.
Moshe Weinberg s-a luptat cu teroriștii, care l-au împușcat în obraz și apoi
l-au forțat pentru a-i ajuta să găsească mai mulți ostatici. Răpitorii au
trecut în al doilea apartament dar Weinberg i-a mințit, spunându-le că
persoanele din acel apartament nu sunt israelieni. În schimb i-a dus la al
treilea apartament unde se aflau șase luptători și halterofili, posibil să fi
gândit că oameni mai puternici vor reuși să doboare pe atacatori, dar toți
dormeau.
Sportivii de la al treilea
apartament au fost duși înapoi la apartamentul cu antrenori. Weinberg, rănit
fiind, a atacat din nou pe răpitori pentru a permite unuia dintre luptătorii
săi, Gad Tsobari, să scape prin parcarea subterană. Weinberg a bătut pe unul
din răpitori până ce-a ajuns în stare de inconștiență și a tăiat pe un altul cu
un cuțit de bucătărie, înainte de a fi împușcat mortal.
Halterofilul Yossef Romano, un veteran al războiului de șase zile, de asemene,
a atacat și rănit pe unul din răpitori, înainte de a fi ucis prin împușcare.
Teroriștii au rămas cu nouă
ostatici în viață.
Reprezentanţii statului Israel au refuzat orice negociere cu teroriştii.
Încercarea de salvare a celor nouă ostatici rămaşi în viaţă, după ce
autorităţile germane au pus la dispoziţia teroriştilor un avion care să-i
transporte în Cairo, s-a soldat cu un eşec.
Criza, care a durat peste 31 de ore, incluzând lupte, teroare, negocieri,
încercare de salvare ș.a.m.d. s-a soldat cu 17 morți: 11 atleți israelieni, 5
teroriști și un ofițer de poliție vest – german.
În urma masacrului, Jocurile au
fost întrerupte, fiind reluate după o pauză de 34 de ore. Delegația israeliană
a părăsit satul olimpic.
Despre acel eveniment sângeros s-au scris cărți, s-au făcut filme, documentarii
ș.a. Dar, așa cum scrie în Pro Sport.ro, sunt mai puțin cunoscute legăturile – în
primul rând sportive – României cu acest eveniment tragic din istoria
umanității.
Andre Spitzer, Kehat Shorr și Yossef Gutfreund, trei
dintre cei unsprezece membri ai delegației israeliene uciși atunci, erau
născuți în România. Un al patrulea israelian, Henry Hershkowitz, scăpat ca
prin minune, s-a născut în România.
Andre Spitzer s-a născut la Timişoara,
în 1945. A emigrat în Olanda în 1964, iar în 1971 s-a căsătorit (era profesor
de scrimă la Haga), iar la 27 de ani a devenit antrenorul de scrimă al
naţionalei Israelului, unde a şi emigrat. Pe durata Olimpiadei, soţii Spitzer
au plecat în Olanda deoarece fetiţa se îmbolnăvise. Destinul a făcut ca Spitzer
să revină apoi la München cu patru ore înainte de atac.
Supravieţuitorul născut la Braşov, Henry Hershkowitz,
israelianul de origine română care a scăpat din atentat a fost membru al
clubului Dinamo. Henry a fost şi portdrapelul delegaţiei israeliene la
Olimpiadă. Alarmat de strigătele lui Gutfreund, a ieşit din hotel chiar pe balustrada
clădirii unde era cazată echipa României, spun unele surse, în timp ce altele
susţin că a scăpat pe la zona presei. După ce toată această dramă de la
Olimpiadă a luat sfârşit, Henry s-a întors la atelierul său de reparat ceasuri
din Tel Aviv, după ce şi tatăl lui a fost ceasornicar în România",
relatează people.com.
Pentru aceeaşi sursă, Hershkowitz s-a confesat: "În afara Israelului am
grijă să nu vorbesc ebraică în public".
Kehat Shorr, cel de-al doilea israelian de
origine română ucis la München, s-a născut în septembrie 1919, la Braşov. A
fost un expert în tir, la Olimpiadă fiind antrenorul naţionalei. În 1963 a
reuşit să emigreze, stabilindu-se la Tel Aviv cu soţia şi fiica sa. În dimineaţa
zilei de 5 septembrie 1972, Shorr a fost luat ostatic din camera de hotel,
fiind ucis o zi mai târziu de palestinieni.
Yossef Gutfreund s-a născut în 1931, în
România, de unde a emigrat în Israel la 17 ani. A urmat cariera de luptător. În
1972, la München, a participat în calitate de arbitru de lupte. În noaptea
atacului s-a trezit din somn crezând că Moshe Winberg, colegul său de cameră,
băgase altă cheie în yală. Însă uşa s-a deschis şi a văzut un mascat cu arma
îndreptată spre el. A apucat să blocheze uşa timp de câteva minute, apucând
să-şi atenţioneze colegii de atacul terorist. După 21 de ore, Gutfreund a fost
omorât.
Un "mort" şi doi răniţi în delegaţia României. În
perioada atacului terorist, canoistul român Vasilie Simiocenco a ieşit pe balconul
apartamentului în care era cazat, încercând să vadă ce se petrece (delegaţia
României era cazată în apropierea celei israeliene). Şocat de cele întâmplate,
în momentul în care a vrut să revină în cameră, a uitat că uşa balconului este
de sticlă şi s-a lovit de ea. Auzind bufnitura, colegul lui, canoistul Costel
Coşniţă, aflat în cameră, a crezut că Simiocenco a fost împuşcat şi a leşinat!
Ambii au suferit răni uşoare, povesteşte Ivan Patzaichin.
Patzaichin: "Mergeam în patru
labe de frică". Canoistul Ivan Patzaichin, eroul delegaţiei române la
Olimpiada de la Munchen, îşi aminteşte…: "Mai întâi am auzit
împuşcături de dimineaţă, pe la ora 6:00 parcă, apoi am aflat de atac şi ce se
întâmplă. Totul a fost sub stres, sub teroare continuă. Evident, ne-a fost
frică să ieşim din clădire pe toata perioada atacului, care a ţinut de
dimineaţa până seara târziu, când a fost eliberat satul olimpic. Umblam în
patru labe pe sub balcoane, ca să nu ne împuşte. Nu ne duceam nici dacă bătea
cineva la uşă, de frică să nu fim împuşcaţi". Legendarul sportiv spune că
rezultatele tricolorilor au fost afectate de evenimente: A fost o
competiţie foarte dificilă, ne-a marcat pe toţi atentatul. De abia în ultimele
zile ne-am revenit şi am obţinut medaliile".
Ana Pascu: "Am stat numai
sub teroare"
Ana Pascu a câştigat, la Olimpiada din '72, o medalie de bronz pe echipe,
la floretă. "Când mă mai gândesc, îmi vine în minte mai mult tragedia
decât medalia. Multă spaimă... A fost o perioadă de groază în care am stat
numai sub teroare. L-am cunoscut pe Spitzer în ţară, apoi m-am întâlnit cu
soţia lui la două comemorări... De asemenea, l-am cunoscut pe Hershkowitz, care
a avut şansa să rămână în viaţă după ce a scăpat fugind pe dealul din zona
presei".
Members of the 1972 Israeli Olympic
team, photographed just before their departure for Munich. The 11 team members
taken hostage and subsequently murdered were: 1) wrestling referee Yossef
Gutfreund (inset), age 40; 2) wrestling coach Moshe Weinberg, 33; 3)
weightlifter Yossef Romano, 31; 4) weightlifter David Berger, 28; 5)
weightlifter Ze'ev Friedman, 28; 6) wrestler Eliezer Halfin, 24; 7) track coach
Amitzur Shapira, 40; 8) shooting coach Kehat Shorr, 53; 9) wrestler Mark
Slavin, 18; 10) fencing coach Andre Spitzer, 27; and 11) weightlifting judge
Yakov Springer, 51.
DELEGAȚIA ISRAELIANĂ
Israelul a participat la Jocurile Olimpice de la Munchen cu o delegație 30 de
personae: 16 sportivi, 2 arbitri și alți 12 delegați. Aceștia au fost:
Itzhac Aldubi, Dan Alon – garduri, David Berger – haltere, Eliyahn Friedlander,
Zeev Friedman – haltere, Yossef Gutfreund – lupte (arbitru), Eliezer Halfin –
lupte, Henry Hershkowitz – tir, Shaul Ladani – atletism, Shmuel Lalkin - șeful
delegației, Yair Michaeli – navigație, Itzhak Nir - navigație, Shlomit Nir –
înnot, Dan Parrack, Yossef Romano – haltere, Esther Roth - Shahamorov,
atletism; Michael Micha Samban, Ester Shahamorov – atletism, Amitzur Shapira –
atletism (antrenor), Kehat Shorr – tir (antrenor), Mark Slavin – lupte, Tuvia
Sokolovsky – haltere (antrenor), Andrei Spitzer – scrimă (antrenor), Yaakov
Springer – haltere (arbitru), Zelig Stroch – tir, Josef Szwec, Gad Tsobari –
lupte, Kurt Weigl, Moshe Weinberg – lupte (antrenor), Yehuda Weissenstein –
garduri. (Sursa de informații: wikipedia)
Foto: Lucreția Berzintu; Memorial situat într-un parc din Tel
Aviv, str. Wissmann, în apropiere de Sourasky Medical Center (Ichilov Hospital)
Lucreția Berzintu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu