catalin afrasinei - EXERCIȚIU EPIC DE SUPRAVIEȚUIRE

copilarie digitala

moon pe pod

(EXERCIȚIU EPIC DE SUPRAVIEȚUIRE )

 

 

 

~*~

 

 

exact eroi ajunseserăm infractori fără vină înarmați cu săbii și scuturi medievale

 

scanați fără acordul inimilor tăind diamantin viitorul în  cele opt puncte ale dodecaedrului de aur

 

eram în tranșee cu apollinaire

 

L

 

U

 

M

 

I

 

N

 

Ă

 

 

 

D

 

E

 

 

 

L

 

U

 

N

 

Ă

 

 

 

S

 

U

 

P

 

Ă

 

R

 

A

 

T

 

Ă

 

neîntinată de urgia imperiilor

 

el se pregătea să moară

 

eu să te nasc pe coline

 

învățând  literele feniciene printre grele corăbii

 

vor spune au fost neînțepți dar frumoși

 

ei s-au iubit cu adevărat noi am urât cu adevărat

 

am vrut sa-i scoatem în afara pămantului

 

ei părăsiseră de mult de foarte mult timp Universul

 

S

 

T

 

Â

 

N

 

C

 

A

 

C

 

I

 

și greoi

 

îngerul

 

B

 

U

 

N

 

E

 

I

 

C

 

U

 

V

 

I

 

I

 

N

 

ț

 

e

 

te iubesc

 

corigent a rămas și cia-ul ieri fără merinde pornit la drum lung printre silabe

 

te iubesc

 

cu forța tuturor  literaturilor  lăsate moștenire mie de apollinaire

 

pregătindu-se să moară negăsind-o pe maryloo

 

era o zi de duminică frumoasă ca tine bosumflată de metafizica grăbită a clipelor fără  mine

 

mă târam majestuos pe lună  schiam printre extratereștrii alcătuiți din cuvintele tale de dragoste negre –albe îndelungi oftaturi  ochii tăi  la întretăierea dintre tot ce am știut despre pământ și tot ce-am învățat în școala primară  învățătoarea mea avea ochii tăi -i plăceau compunerile mele despre toamnă urma o lecție deschisă precum opera aperta pentru care-am învățat italiana într-o toamnă gigantică  a nins numai cu frunze galbene &de argint până ce a venit primăvara &

 

î

 

n

 

g

 

e

 

r

 

u

 

l

 

d

 

u

 

r

 

e

 

r

 

i

 

i

 

tovarășa învățătoare plecată la facultate mai târziu am aflat îi murise un frate la parașutism

 

stăteam și o priveam în autobuz cu  ochii din  ultima toamnă înainte de a ne uita

 

apollinaire își bandaja capul printre obuze  adevărate

 

a venit toamna draga mea

 

muritorii umblă masca pe gură sau atârnată de urechi

 

covidul nu atacă elefanții  elefănțica  din jocurile de copii feniciene

 

o melancolie sumbră l-a cuprins pe ahura mazda

 

o fericire adevărată pe mine dansând cu tine  printre nămeții zădărniciei universale

 

un singur om a fost salvat prin tranșee de fum printre clipe  de staniu

 

eu am structura magneziului tu a carbonului

 

încercasem să ne ascundem în mantaua de plumb a cuvintelor lui artaxerxes

 

recitând  poemul viața lumii de miron costin

 

cosmin era la fotbal echipat cu tricoul lui ronaldo

 

un individ prin covid

 

le dăduseră fenta

 

plopi fosforescenți și trupuri de copii adevărate

 

driblându-și existența

 

nu și pe mine

 

știi

 

nu mai știu unde

 

am citit

 

iubirea e mai luminoasă decât fosforul în adâncul pământului la douăzeci de mii de km

 

tu ai urcat pe pod

 

te pregăteai să dispari cu naivitatea lui shakespeare din viața lui

 

tu din viața mea

 

zadarnic

 

te chem printre zei și zeițe adevărate

 

nu-l poți minți pe apollinaire

 

NICI MĂCAR NU MAI POATE SĂ MOARĂ

 

 

~*~

catalin afrasinei