vineri, 1 ianuarie 2021

IRINA LUCIA MIHALCA - Privind infinitul din ochii tăi

 



Privind infinitul din ochii tăi

 

 

~*~

 

Cu prima picătură de lumină

de culoarea mierii, ciclul a început,

îngerii ne veghează visul,

o înviere a două iubiri, una diurnă

şi una nocturnă, ispita lăstarului

fermecat de aroma de neuitat

a celor patru elemente,

şi bucuria cunoaşterii din fiecare

- foc şi briză, rouă şi pământ iubitor -.

Flori dornice să urce această fuziune

dansează, acum, cu salba de stele,

cu luna vibrantă

şi comete sfârâind trecutul,

cu galaxii întregi de foc

şi cerurile îngerilor luminoşi în zbor.

 

Sunt mereu copleşit

de un fior sfânt când mă atingi

cu vibraţiile tale,

te sărut, acum, aici, în eternitate!

Martoră, luna

ne va binecuvânta sărutul,

aşezându-i cântecul

şi liniştea serii în inimile noastre.

 

– Privind infinitul din ochii tăi,

în cea de-a opta zi, totul dispare

– trecut, prezent sau viitor –,

îţi simt atingerea şi naşterea,

tu, fiică a cerului, locul tău

este chiar în adâncul meu,

adagio profund

din sunetele celor o mie de viori.

În adâncurile tale

m-am regăsit mereu,

o revelaţie a vieţii, să fii

şi să ştii că se manifestă liber!

Viaţa-i pustiul renăscut

la o fascinantă fereastră deschisă

spre descoperirea iubirii!

 

Punţi peste punţi

şi poduri peste universuri,

un curcubeu răsare

şi altul apare, dincolo,

în celelalte dimensiuni,

izvorul ce ţâşneşte în viaţa veşnică.

 

 

~*~

7 iulie 2014

IRINA LUCIA MIHALCA







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu