IRINA LUCIA MIHALCA - Privind infinitul din ochii tăi

 

Privind infinitul din ochii tăi

 

 

~*~

 

Cu prima picătură de lumină

de culoarea mierii, ciclul a început,

îngerii ne veghează visul,

o înviere a două iubiri, una diurnă

şi una nocturnă, ispita lăstarului

fermecat de aroma de neuitat

a celor patru elemente,

şi bucuria cunoaşterii din fiecare

- foc şi briză, rouă şi pământ iubitor -.

Flori dornice să urce această fuziune

dansează, acum, cu salba de stele,

cu luna vibrantă

şi comete sfârâind trecutul,

cu galaxii întregi de foc

şi cerurile îngerilor luminoşi în zbor.

 

– Sunt mereu copleşit

de un fior sfânt când mă atingi

cu vibraţiile tale,

te sărut, acum, aici, în eternitate!

Martoră, luna

ne va binecuvânta sărutul,

aşezându-i cântecul

şi liniştea serii în inimile noastre.

 

– Privind infinitul din ochii tăi,

în cea de-a opta zi, totul dispare

– trecut, prezent sau viitor –,

îţi simt atingerea şi naşterea,

tu, fiică a cerului, locul tău

este chiar în adâncul meu,

adagio profund

din sunetele celor o mie de viori.

În adâncurile tale

m-am regăsit mereu,

o revelaţie a vieţii, să fii

şi să ştii că se manifestă liber!

Viaţa-i pustiul renăscut

la o fascinantă fereastră deschisă

spre descoperirea iubirii!

 

Punţi peste punţi

şi poduri peste universuri,

un curcubeu răsare

şi altul apare, dincolo,

în celelalte dimensiuni,

izvorul ce ţâşneşte în viaţa veşnică.

 

 

~*~

7 iulie 2014

IRINA LUCIA MIHALCA