Atacurile recurente de anxietate ale
lui Bill Gates
Ec. dr. Radu Golban
06 Ianuarie 2021
Numeroși
adversari ai vaccinului - „conspiraționiști“, cum îi înfierează lumea -, care-l
consideră pe Bill Gates rădăcina tuturor relelor în criza provocată de
coronavirus, cer demararea unei anchete judiciare împotriva lui.
Dar poate fi
urmărit în justiție un om care nu e întreg la minte? Între timp, în mass-media
mainstream, tot felul de psihologi și sociologi semnează editoriale despre
tipuri și comportamente conspiraționiste - mai multe decât ar încăpea într-o
bibliotecă plină de reviste medicale. Dacă e vorba de texte comandate, se poate
spune că până acum au lipsit sponsorii pentru un studiu referitor la profilul
psihologic al lui Bill Gates. Un asemenea studiu mi s-ar părea justificat. Până
și o stewardesă trebuie să treacă un test psihologic la angajare. Cu atât mai
mult ar trebui să ne preocupe sănătatea mintală a lui Gates, al cărui mecenat
debordant influențează, sub formă de donații în valoare de miliarde de dolari,
agenda politică a unor guverne rezultate în urma unor alegeri democratice.
Presupunând
că Bill Gates suferă de atacuri de anxietate recurente și, în loc să se teamă
de cărăbuși delicați, se dă de ceasul morții ca să apere lumea de un virus
considerat periculos pentru el personal, cum îl putem noi ajuta? După ce a
depozitat, la Polul Nord, semințe într-un buncăr antiatomic și a pus să se
construiască alt buncăr de înaltă securitate sub domeniul lui din Seattle, nu-i
exclus ca pe magnat - chinuit, cum pare, de tot felul de frici - să-l apuce
periodic năbădăile. Până la marea isterie provocată de Covid-19, martorii
percepțiilor și ai fantasmelor lui panicarde atât de speciale erau limitați la
un cerc mic de oameni. Unul dintre ei este Hall, fostul tehnician responsabil
de întreținerea piscinei lui Gates, și câțiva angajați, pe care, vizibil
alarmat, acesta din urmă i-a sfătuit în 2010, în timp ce urgenta zor-nevoie
încheirea lucrărilor la superbuncăr, să părăsească Statele Unite până în
weekendul următor.
Cum ar
trebui să ne purtăm cu un om ale cărui tulburări anxioase seamănă mult mai bine
a conspiraționism decât ale celor care se tem de el și se răzvrătesc împotriva
lui. Probabil că Bill Gates nu s-ar sfii să le prezinte protestatarilor jucăria
lui preferată sau să le destăinuie cine știe ce hobby-uri bizare dacă ei l-ar
trata cu milă în loc de furie, dacă s-ar arăta înțelegători față de un om,
probabil, suferind în loc să-l critice. Nu-i exclus ca la următorul episod de
anxietate această tristă figură să intre-n panică din pricina unei mutații la
iepurași și, ca atare, să întoarcă iarăși lumea cu susu-n jos. Atunci mai mulți
veterinari, nu doar dr. med. vet. Lothar Wieler, directorul institutului
epidemiologic german „Robert Koch”, vor avea un cuvânt greu de spus în
combaterea pandemiei, iar sărbătoarea Paștelui va dispărea pentru totdeauna.
Bill Gates
este, fără îndoială, o personalitate charismatică. Dar, în evaluarea unui model
comportamental, n-ar trebui să conteze atât aspectele pozitive și negative ale
acțiunilor cuiva cât mai degrabă resorturile personale care-i determină profilul.
Mai ales că nici cei mai cunoscuți dictatori ai lumii n-au dus lipsă de
charismă, ba mai mult, au suferit cu toții de psihoze din sfera complexului
Mesia (așa-numitul sindrom Ierusalim).
Pentru o mai
bună înțelegere a acestor Mesia fervenți, e foarte indicată cartea „Scene din
inimă”, scrisă de Malena Ernman, mama Gretei Thunberg, cunoscuta activistă
suedeză angajată în lupta contra încălzirii globale. Potrivit explicațiilor
date de autoare cu privire la sindromul Asperger (o boală de familie), militantismul
ecologist a fost un mod de a ușura simptomele care o chinuiau de mult timp pe
fata ei.
E drept că
Bill Gates se poate lipsi de sfaturi de la amatori, de vreme ce, în imperiul
lui și în complicata rețea de organizații de binefacere aflate sub patronajul
lui, poate să recurgă la sprijinul Fundației Rockefeller, care dispune de o
vastă cunoaștere în domeniu, îmbogățită grație generoaselor finanțări destinate
cercetării neurologice din Germania nazistă. Studiul „Flexible Antworten -
offene Fragen: Zu den Förderstrategien der Rockefeller-Stiftung für die
deutsche Hirnforschung im Nationalsozialismus” (Răspunsuri flexibile -
întrebări deschise: despre strategiile de finanțare ale Fundației Rockefeller
în sprijinul cercetării în domeniul neuroștiințelor din Germania nazistă),
semnat de prof. dr. med. Frank W. Stahnisch în revista de specialitate
„Neurologie, Neurochirurgie und Psychiatrie-Zeitschrift für Erkrankungen des
Nervensystems”, recenzia lui Garland E. Allen, intitulată „Was Nazi eugenics
created in the US?” (A fost eugenismul nazist creat în S.U.A.?), la cartea lui
Edwin Black „War Against the Weak: Eugenics and America’s Campaign to Create A
Master Race” (Război contra celor slabi: eugenismul și campania americană
pentru făurirea unei rase superioare)2 ș.a. sugerează o funestă simbioză
transatlantică între bogăția nemăsurată și știința antiumană a celui de-Al
Treilea Reich.
Transformarea
democratică a Germaniei nu garantează că politica și banii, cărora li se
atribuie roluri egale în sistemul sanitar, servesc mereu interesele umanității.
Paleta largă de proiecte comune pe care le-au desfășurat acești doi actori, în
perioada cea mai neagră a istoriei Germaniei, în vederea producerii de vaccine
și a prevenirii pandemiilor este de natură să-i îngrețoșeze până și pe adepții
convinși ai vaccinului. Una e să te uiți la „Banda Olsen”, serialul de comedie
danez despre un trio de gangsteri trecuți de prima tinerețe, și alta e să
privești critic alianța dintre organizațiile caritabile ale lui Gates și Rockefeller.
Dar nici această coalizare n-ar fi chiar atât de sinistră dacă am afla că Bill
Gates, ajuns pe culmile gloriei, nutrește fantasme religioase la fel de bizare
ca cele ale miliardarului și baptistului John D. Rockefeller, care a pus, în
1901, piatra de temelie a universității neoprotestante ce-i poartă numele. Dacă
am descoperi că credința pseudoreligioasă în sfârșitul lumii - credință foarte
răspândită și de bonton în S.U.A. secolului al XIX-lea - și-a găsit în
vremurile noastre un prozelit sau un agent în adormire tocmai în persoana celui
care a inventat P.C.-ul, dezvăluirea ar fi, fără îndoială, de un comic
irezistibil. Atunci recunoștința noastră, a tuturor, pentru contribuția lui
Gates la modernizarea tehnologică a lumii noastre n-ar exclude, bineînțeles,
nici mila pentru slăbiciunile sale, pe lângă critică și zeflemea.
https://www.art-emis.ro/analize/atacurile-recurente-de-anxietate-ale-lui-bill-gates
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu