RAVAGIILE
IDEOLOGIEI DE GEN IN FAMILIE
Mai
5 2022
Postam in traducere romana cosmarul unui
tata din Missouri confruntat cu confuzia sexuala a baiatului lui de 8 ani.
Inceputul e trist dar sfirsitul incurajator. Numele tatalui e Brian Netz.
Istoria
si cosmarul familiei
Oamenii mă întreabă uneori cum e să fii un
părinte care trece prin acest coșmar. Se simte neputincios, sincer. Fiul meu
avea doar opt ani când mama lui l-a dus la o clinică de gen care ne-a schimbat
toată viața. Ea nu mi-a spus niciodată si nu mi-a cerut niciodată părerea. Am
împărțit custodia comună a fiului nostru Miles, dar doar întâmplător am dat
peste dosarul lui medical și am aflat că fiul meu autist, vulnerabil și
inocent, era la câteva săptămâni de a incepe tratamentul cu primele medicamente
care urmau sa-i blocheze pubertatea. A fost un șoc peste care niciun părinte nu
poate trece.
Răsfoind paginile de notițe de la
„terapeutul” lui, mi-am dat seama că Miles nu fusese doar manipulat să creadă
că este o fată transgender, dar că si aveau, intre ei doi, conversații serioase
despre opțiunile chirurgicale ireversibile și medicamentele necesare. La scoala
au început să-i spună Miley in loc de Miles. [NOTA: In sfera anglo-saxona Miles
e nume de baiat iar Miley nume de fata] Toți angajatii din instituția medicală
care il tratau pe Miles se comportau cu el ca si cind ar fi fost fata. Eram
singurul adult din viața lui Miles care nu am cedat si am ripostat.
Astazi, Miles are 12 ani. Singurul motiv
pentru care nu a trecut prin interventii chirurgicale radicale de tranziție de gen sau nu a luat hormoni
este că am mers în instanță să le opresc. Dar niciodată nu ar fi trebuit să se
ajunga pina acolo. Statul nu ar fi trebuit să aibă niciodată acces la băiatul
meu.
Alte
marturii triste
Când aud poveștile altor părinți, care nu
sunt atât de norocoși, si ai căror copii au parcurs această cale agonizantă ori
și-au mutilat trupurile -- durerea este peste masura. „Nici măcar nu pot
descrie cum este să vezi chipul propriului tău copil cu genul opus”, mi-au spus
unele mame. „Nici măcar nu pot să-l descriu...” Părinții încă se straduiesc să
vorbească despre bandajele însângerate care acoperă locurile unde erau sânii
fiicelor lor. "I-am implorat pe toți
cei care puteam [să oprească operația] sa o faca", zicea o alta mama. Nu
am avut succes. "Pierderea unui copil ca urmare a unei astfel de torturi
este ca o moarte în familie. Nimeni nu isi ia la revedere”.
Ca fiecare părinte care a trecut prin
cosmatul acesta, uneori stau și mă gândesc la ce aș fi putut face pe linga ce
deja am facut. Ma gindesc ca nu l-aș fi lăsat pe fiul meu să aibe nici un
contact cu instituțiile care au fost cooptate de mișcarea transgenderista. L-aș
fi educat acasă. Aș fi fost foarte atent cu toată lumea, cu orice adult care ar
fi putut avea influență în viața fiului meu, pentru că această ideologie este
peste tot: în școli, online, în desene animate, in media si chiar si in
sistemul medical.
Băiețelul meu autist nu s-ar fi putut
autoidentifica în mod voluntar ca fiind o lesbiană transgender dacă nu ar fi
fost convins de asta de un adult. Dar dacă au putut face lucrul acesta fiului
meu, o pot face cu oricare copil. Și tocmai din acest motiv vorbesc. Eu sunt o
singură voce, dar si tu ai o voce. Impreuna suntem milioane de voci. La ora
actuala în Missouri se voteaza un proiect de lege pentru protejarea copiii in
situatia lui Miles. Dacă va trece, aceste tipuri de experimente radicale și
hormoni periculoși vor deveni ilegale pentru copii. Votul urmeaza sa se tina
luna viitoare.
Nu am putut vorbi comisiei legislative,
dar dacă aș fi putut, aș fi implorat legislatorii să oprească acest rău. Este
timpul ca cetatenii să se trezească și să realizeze că copiii noștri sunt
atacați și ca depinde de noi să-i salvăm.
Stânga politica nu așteaptă doar ca copiii
să cadă in capcane. Progresistii ii indreapta pe copii spre capcane. Fa-ti
auzita vocea. Mă lupt cu această ideologie de ani de zile și am făcut mult
progres. Dar inca este nevoie de munca pentru a ne salva fiii și fiicele de la
o viață de regret.
Legea
Demnității Menstruale
Statul Oregon tocmai a adoptat Legea
Demnității Menstruale. Efectul practic al acestei legi va fi amplasarea de
aparate de tampoane în toaletele băieților. Cine le va folosi? Fetele care
pretind să fie băieți și vor insista să folosească toaletele băieților.
Amplasarea unui asemenea aparat va costa $400, iar tampoanele vor fi gratuite.
[Link: https://www.opb.org/.../oregon-menstrual-dignity-act.../]
Cum ar putea reacționa un om rațional la
știrea asta? Dar un părinte? Dar majoritatea covârșitoare a tinerilor ori
adolescenților? Cum ați reacționa voi dacă ceva similar se va institui în
România? Legea din Oregon ne lasă fără cuvinte. E șocantă pentru minte.
Constrânge mintea să folosească epitete
poate chiar nepotrivite, cum ar fi "nebunie". Dar cum oare am putea
eticheta altfel motivația din spatele acestei legi? Ce am putea spune despre
legiuitorii care au inițiat-o? Dar cei care au votat-o? Dar guvernatoarea care
a promulgat legea și care e cea mai puțin populară dintre cei 50 de guvernatori
ai SUA?
Legea e, fără îndoială, un rezultat al
revoluției sexuale. Un produs fabricat de minți bolnave. Un produs care,
asemenea drogurilor, tutunului ori alcoolului, dăunează sănătății, atât fizice,
dar mai ales mintale. Un astfel de act afectează și mintea. O minte sănătoasă
nu e capabilă de a genera un astfel de produs.
Unii dintre noi probabil zâmbim, așa cum
am zâmbit de o generație încoace când am citit știri la fel de deocheate, dar
reale. Ne-am obișnuit cu știrile tabloide, doar că cea de azi nu e. Nu e
hazlie. Știri de genul acesta ni se par ireale, exagerări, fantezii. Așa
gândeam și când s-a ivit noțiunea de căsătorii între persoane de același sex.
Dar iată că am ajuns la peste 20 de ani de când căsătoriile unisex au fost
instituite, pentru prima dată, în Olanda.
Distrugerea sistematică a peisajului
valoric creștin, dar și al celui normal și firesc, s-a produs sub ochii noștri.
Pas cu pas. Cu pași mărunți. Despre aceste lucruri nu citim în cărțile de
istorie. Ele se întâmplă astăzi. Iar fiecare pas lasă în urmă dărâmături
valorice și anunța, la rândul lui, noi pași distructivi cu intenții
identice. Asemenea războiului lui Putin
în Ucraina: distrugerea sistematică a așezămintelor omenești, uliță după uliță,
clădire după clădire, cartier după cartier.
Îndrăznimc să vă îmboldim din nou: ieșiți
din zona de confort. De dragul copiilor voștri. Până nu este prea târziu. Noua
Strategie de Educație Parentală, despre care vom scrie separat, ne asaltează,
așa cum a făcut-o acum 5 ani. Seculariștii nu fac pauză. Ne testează
determinarea până când, plictisiți ori uzați, vom înceta să mai fim vigilenți.
Moment în care ne vor aplica lovitura de grație.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea
sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ...
Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are
dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana
isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace,
si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si
cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str.
Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel.
0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu