Dragii mei enoriași!
Scrisoare lui Eminescu(XVI)
,,Bădie Mihai,
Găsit-am răgaz să-ți
mai scriu câteva rânduri. Am citit niște versuri ale matale și tare m-a gâdilat
sub limbă să pun mâna pe condei și să-ți zic vreo două-trei. M-am amuzat când
ți-am citit amintirile tale din școală, căci tare au semănat cu multe de-ale
mele. Mi-am zis atunci că ar fi binevenită o epistolă pentru domnia-ta, căci,
poate, or fi ocupați și îngerii de pe-acolo și n-or avea timp mereu să te țină
de vorbă, să te asculte, să te cânte, să te-ncânte. Și, oricum, o scrisorică de acasă oricine o așteaptă, mai
cu seamă dacă-i plecat de multă vreme.
În viața ta atât de
scurtă ai trudit din greu să înveți carte. Ai avut în sufletul tău un dor
mistuitor de a cunoaște toate tainele lumii, gândurile marilor oameni care au
făcut umbră pământului de-a lungul vremii în felurite locuri, științele,
filozofiile și religiile lumii. Ai sorbit cu nesaț vorbele dascălilor tăi,
începând cu cel dintâi învățător până la pedanții profesori din marile
universități de la Viena și Berlin, pe care le-ai frecventat. Nu te-ai întrebat
niciodată dacă îți vor fi toate de folos în viață, dacă sunt prea grele de
purtat. Dincolo de zidurile școlilor, te-ai dus în micile și marile biblioteci
și ai scormonit și acolo în volumele colbuite alte și alte secrete ascunse ale
omenirii. Caietele tale de notițe cu miile lor de pagini scrise de tine cu pana
stau mărturie în acest sens. Învățai limbi străine ca să intri și în ograda
altor culturi, altor mentalități, ca să mai afli ceva mai mult. Și pofta matale
de cunoaștere creștea văzând cu ochii de la o zi la alta, de la un an la altul.
De-ai fi avut norocul să trăiești în lumea aceasta, - așa păcătoasă cum e ea
-, măcar o sută de ani, cu siguranță că
ai fi ajuns cel dintâi savant al lumii. Școala a fost pentru tine sfântă. Ai
respectat-o, ai urmat-o, ai slujit-o, ai apărat-o și te-ai revoltat când ai văzut
că adeseori neaveniții o profanează. Pentru tine înălțarea și căderea unui neam
se face prin școală, prin educație sau prin lipsa de educație. Dacă în
eternitatea lumii de dincolo se pătrunde prin Biserică, în veșnicia lumii de
aici se pătrunde prin Școală.
Nu-ți era ușor,
Bădie, să-ți stăpânești pornirile tinerești, să pui zăbăluță gândurilor
deșucheate, specifice vârstei și să-ți concentrezi mintea pe marile probleme
ale științei. Și, totuși, o făceai! Dovadă că n-ai trecut prin școală ca
pasărea prin văzduh, ori ca peștele prin apă, fără să se prindă nimic de tine
și de sufletul tău. Îți aminteai peste ani și-i provocai și pe prietenii tăi la
un plăcut efort de memorie: ,,Vai! tot mai gândeşti la anii când visam în
academii,/Ascultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vremii,/Ale clipelor
cadavre din volume stând s-adune/Şi-n a lucrurilor peteci căutând
înţelepciune?(…)/ Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minţii scripet,/Legănând
când o planetă, când pe-un rege din Egipet./”
Îți aminteai de
profesorii tăi și în ei regăseam pe unii dintre cei care mi-au marcat și mie
anii copilăriei și ai tinereții: ,,Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii
repaos,/Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din chaos/Şi cum neagra vecinicie
ne-o întinde şi ne-nvaţă/Că epocile se-nşiră ca mărgelele pe aţă./Atunci
lumea-n căpăţână se-nvârtea ca o morişcă,/De simţeam, ca Galilei, că comedia se
mişcă./Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii,/Confundam pe
bietul dascăl cu un crai mâncat de molii/Şi privind păinjenişul din tavan, de
pe pilaştri,/Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri/Şi pe margini
de caiete scriam versuri dulci, de pildă/Către vreo trandafirie şi sălbatică
Clotildă.”/
Ce bine seamănă
profesorul tău și orele de atunci cu părintele Ganea și neuitatele sale perle!
Ce seamănă cu unii profesori de istorie sau de limbi străine și ce mult semănai
tu și colegii tăi cu tinerii învățăcei dintotdeauna! ,,Îmi plutea pe
dinainte cu al timpului amestic/Ba un soare, ba un rege, ba alt animal
domestic./Scârţiirea de condeie dădea farmec astei linişti,/ Vedeam valuri
verzi de grâne, undoiarea unei inişti,/Capul greu cădea pe bancă, păreau
toate-n infinit;/Când suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit.”/
O lume paralelă se
zămislea în mintea fiecărui elev sau student plictisit sau depășit de
informațiile pe care le primea, o nevoie de evadare dintr-un mediu străin,
ostil, uscat și respingător. ,,Atunci lumea cea gândită pentru noi avea
fiinţă,/Şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă.”/ Realitatea adevărată
de după absolvirea școlii era dură și greu de suportat, iar lupta pentru
supraviețuire tot mai acerbă. ,,Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale
este/Cea ce poate să convie unei inime oneste;/Iar în lumea cea comună a visa e
un pericul,/Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicol”/
Pe vremea ta, bădie,
măcar puneai mintea la contribuție, îți creai o lume iluzorie în imaginația ta,
în cazul în care nu te interesa cele ce-ți spuneau profesorii. Azi tentațiile
pentru copii și tineri sunt mult mai mari și mai periculoase. Nu știai tu atunci ce însemna internetul,
telefonul mobil, diferite platforme de socializare, jocurile de tot felul,
filmele deșucheate, care-i fac pe bieții noștri copii să nu mai vadă și să nu
mai audă nimic din jur, să piardă ore în șir, zile și nopți să le urmărească,
să se implice. Nici nu visai tu atunci,
bădie, câte pericole i-ar putea paște pe tinerii noștri ce aveau să vină peste
două veacuri. Nu bănuiai tu pe câte canale ar putea ajunge informația la mintea
lor, cât de amăgitoare și pierzătoare de
suflet pot fi multe-multe astfel de produse ale tehnicii și răutății
omenești. Nu bănuiai tu, bădie, că
ciudățeniile astea vor răpi copiilor noștri însăși copilăria și sănătatea.
Tu făceai haz că-ți
fugea gândul spre alte lumi și realități la unele ore de curs. De-ai vedea tu
astăzi cum atâția dascăli vorbesc în van unor elevi cufundați în urmărirea unor
programe și aplicații de pe telefon! Erai puștiulică, bădie, la vremea ta! Nici
nu bănuiești cât am ,,evoluat!” Profesorii nu mai au voie să dea teme acasă
elevilor ca să nu-i streseze, nu au voie să-i atingă nici măcar cu o floare, cu
atât mai mult să nu ridice tonul, să nu-i jicnească, să-i umilească, lezându-le
demnitatea. Dacă pe vremea noastră, bădie, învățătura era o trudă și o cruce
grea de dus, azi trebuie să fie ca o joacă. Câți savanți și oameni cu
răspunderi vor ieși din această ,,joacă!”
Făceai haz de necaz,
bădie, de cei ce pierdeau vremea prin străinătăți ca să urmeze școli înalte,
tocând averea părinților și a statului: ,,Ai noștri tineri la Paris
învață/La gât cravatei cum se leagă nodul,/Ș-apoi ni vin de fericesc norodul/Cu
chipul lor isteț de oaie creață./La ei își cască ochii săi nerodul,/Că-i vede-n
birje răsucind mustața,/Ducând în dinți țigara lungăreață…/Ei toata ziua bat
de-a lungul Podul.//Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:/Stâlpi de
bordel, de crâșme, cafenele/Și viața lor nu și-o muncesc — și-o
plimbă.//Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,/Ce au uitat pân' și a noastră
limbă,/Pretind a fi pe cerul tării: stele./”
Din păcate, istoria
se repetă, bădie! Astfel de tineri nu se mai plimbă azi cu trăsurile, ci cu
mașini scumpe. Călătoresc în străinătate, în locuri unde plăcerile sunt la ele
acasă. Își cumpără diplome de la colțul străzii și de la firme specializate.
Ocupă funcții înalte, fac legi și aplică legi. Cei mai mulți însă nu mai pleacă
niciunde. Cârciumile și localurile de dezmăț sunt tot mai multe și mai pline și
la noi de tineri ai nației noastre. Băutura
și tutunul sunt idolii lor de zi cu zi. Alții își adaugă în meniu și drogurile,
ca să-și grăbească drumul spre mormânt.
Își pierd tinerețea, își distrug sănătatea, devin tot mai striviți de
realitate, de viață. Îmbătrânesc înainte de vreme, fără familie, fără meserie,
fără un rost și o rânduială, fără un ideal, departe de Dumnezeu. Se sting
înainte de vreme, măcinați de boli, decepționați și scârbiți de lume și de
viață. Unii sfârșesc prin a se sinucide, alții înfundând pușcăriile, ori
pierzându-și urma peste mări și țări.
Neamul ni se topește,
bădie, suntem tot mai puțini, tot mai îmbătrâniți, tot mai bolnavi, tot mai
prostiți de tot felul de vântură-lume!
Îți voi mai scrie în curând, bădie, că tare
multe mai am a-ți spune! Cu bine!
*
Cuvinte
părintești. Suntem în Postul Mare al Sfintelor Paști și socotim potrivit să lăsăm pe
Sfinții Părinți să ne vorbească și să ne sfătuiască în continuare despre Înfrânare:
,,Înfrânarea are două părţi: de unele lucruri trebuie să ne înfrânăm,
de altele nu. Înfrânează-te de la rău şi nu-l săvârşi, de bine însă nu te
înfrâna... Păcatele de la care trebuie să ne înfrânăm sunt: adulterul şi
curvia, beţia neînfrânată, mândria cea rea, mâncărurile peste măsură, luxul
bogăţiei, lauda de sine, îngâmfarea, dispreţul aproapelui, minciuna, clevetirea,
făţărnicia, pofta de răzbunare, furtul, înşelăciunea, răpirea, mărturia mincinoasă,
lăcomia, pofta cea rea, amăgirea, slava deşartă, fanfaronada şi toate câte
sunt asemenea acestora... Lucrurile binelui pe care trebuie să le săvârşeşti şi
de la care să nu te înfrânezi sunt: mai întâi de toate credinţa, teama de
Domnul, dragostea, unirea, dreptatea în vorbe, adevărul şi răbdarea. Nimic nu
este mai bun decât acestea în viaţa oamenilor(...). Urmează şi acestea: a
cinsti pe bătrâni, a practica dreptatea, a păzi frăţia, a suferi ocara, a fi
îndelung răbdător, a nu fi doritor de răzbunare, a mângâia pe cei întristaţi, a
nu îndepărta de la credinţă pe cei scandalizaţi, ci a-i întoarce şi a-i
înveseli, a dojeni pe cei păcătoşi, a nu apăsa pe cei datori şi lipsiţi şi
altele de acest fel... Dacă faci binele şi nu te înfrânezi de el, vei trăi
pentru Dumnezeu şi toţi care fac astfel vor trăi pentru Dumnezeu. Şi iarăşi,
dacă nu faci răul şi te abţii de la el, vei trăi pentru Dumnezeu şi vor trăi
pentru Dumnezeu toţi care păzesc poruncile acestea şi umblă în ele”(HERMA);
,,Amestecă înfrânarea cu simplitatea şi însoţeşte adevărul cu smerita
cugetare(ILIE EDICUL); ,,Cel ce nu-şi înfrânează poftele se numeşte
neînfrânat şi nesăţios. Putem numi neînfrânat şi pe cel ce se iuţeşte (se
enervează), pe cel ce zavistuieşte, pe iubitorul de argint, pe cel viclean şi
pe oricine se găseşte în păcat ca necurat şi spurcat(SF. IOAN GURĂ DE AUR);
,,Strâmtorează-ţi pântecele prin înfrânare şi tu vei putea să-ţi stăpâneşti
şi gura, căci limba se întăreşte de multă mâncare”(SF. IOAN SCĂRARUL); ,,Înfrânarea
este un nume de obşte, care se adaugă la numele tuturor virtuţilor. Deci, cel
ce se nevoieşte trebuie să se înfrâneze în toate”(MARCU ASCETUL); ,,Plata înfrânării este nepătimirea, iar a
credinţei, cunoştinţa... Nepătimirea la rândul ei naşte discernământul, iar
cunoştinţa, dragostea către Dumnezeu”(SF. MAXIM MĂRTURISITORUL); ,,Prin
înfrânare nu înţelegem abţinerea totală de la mâncare, căci aceasta ar fi o
sinucidere, ci înfrânarea de la plăceri, care se face spre înfrângerea
îngâmfării trupului şi ajungerea la pietate(….). Înfrânarea curată pune limbii
măsură, ochilor margini şi urechilor auz, fără curiozitate. Cine nu ţine seamă
de acestea, este necumpătat şi fără frâu(….). Nici o vorbă nu va mişca sufletul
unui neînfrânat în privinţa pântecului şi nu-l va schimba aşa ca întâlnirea
întâmplătoare cu un înfrânat(….).
Înfrânarea, după cum ştim, este mama castităţii dătătore de sănătate.
Ea înlătură piedicile ce stau în calea săvârşirii faptelor bune în Hristos”(SF.
VASILE CEL MARE).
*
Cu mâine
zilele-ți adaugi. Redăm mai jos o poezie cu acest titlu a lui Mihai
Eminescu. Iat-o:
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.
Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.
Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.
Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.
Din orice clipă trecătoare
íst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.
Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern
*
Profesorul
Gheorghe Bulgăr. Nu l-am întâlnit niciodată faţă către faţă. Nu am
vorbit cu dânsul, dar i-am auzit glasul de nenumărate ori la radio, l-am văzut
la televizor. Zeci de ani am corespondat cu dânsul. Poate că scrisorile noastre
au depăşit demult numărul de o sută. Eram pe aceeaşi lungime de undă şi aveam
ce să ne spunem. Nu se ruşina să corespondeze cu un preot, cu un popă de ţară.
Fie că se afla în Bucureşti, profesor titular la Universitate, fie că preda la
Sorbona, scria la Bârda. Uneori scrisorile sale aveau multe pagini, alteori ele
erau însemnări pe colţuri de ziare în care se aflau articole ale sale. Îmi
trimitea ilustrate de pe unde îl duceau paşii, parcă ar fi vrut să
împărtăşească şi altuia bucuria de a admira un peisaj, o operă de artă.
Îi trimiteam întotdeauna câte ceva din ceea ce publicam, îmi trimitea de
ale sale. Vorbea foarte respectuos, fără infatuare, fără pic de orgoliu.
Scrisorile mă încurajau să scriu, să public. Pomenea mereu citate din Eminescu
şi din alţi corifei ai spiritului românesc şi universal privitoare la
importanţa culturii în viaţa unui popor, a unui om. Numai profesorul I.C.
Chiţimia mai era atât de generos, ori profesorul preot Petru Rezuş. Numai
dânşii ştiau să îndemne, să încurajeze, să orienteze. Catedra pentru ei nu era
numai la facultate, ci şi acasă la masa de scris. Sala de curs nu era numai
acolo, ci toată naţia românească putea participa la cursurile lor. Prin
scrisori, prin orice mijloace, ei propovăduiau cultura, îndemnau spre
orizonturi înalte pe oricine avea vreme şi plăcere să-i asculte.
Făcea parte din generaţia marilor dascăli ai Şcolii româneşti, dintre
dascălii aceia, care şi-au înţeles profesia ca pe o misiune, ca pe un
apostolat, ci nu doar ca pe o sursă de câştig. Fără îndoială că mai sunt şi
alţi asemenea dascăli ai Şcolii româneşti, dar prea puţini mai cunosc!
Profesorul Gheorghe Bulgăr ştia să se bucure de realizările cât de
modeste ale celui mai umil dinte prietenii săi. Ştia să-şi prezinte lucrările
savante cu modestie, fără să umilească, fără să-l facă pe interlocutor să se
simtă rău. Era un veritabil om de cultură!
De nenumărate ori mi-a scris să-l vizitez, când ajung în Bucureşti, dar,
din păcate, niciodată n-am făcut-o! Am avut impresia de fiecare dată că mai
este vreme pentru aceasta, că altele sunt urgenţele de rezolvat în puţinul timp
ce-l aveam la dispoziţie. În ultima scrisoare mi-a scris că merge la operaţie
şi că-i este frică. Mă ruga să mă rog pentru el şi pentru familia lui! Îmi
trimitea şi un pomelnic! Scrisoarea a fost ca un testament, căci a fost ultima.
I-am mai scris, dar răspunsul a fost tăcerea…
Şcoala românească a pierdut un mare slujitor. A pierdut un profesor, care
a socotit catedra ca un prestol, iar lecţia ca pe o adevărată Liturghie, un
slujitor care şi-a făcut cu cinste şi dăruire misiunea, şi-a înmulţit talantul
ce i-a fost dat de Părintele Luminilor.
Dumnezeu să te odihnească în pace, Domnule Profesor!
*
File de jurnal
– 12 ian. 1984(II). ,, Protopopul mi-a spus ca să fiu
ferm pe poziție, că am dreptate și n-au ce să-mi facă.
Azi, vineri, 13 ianuarie, zi cu ghinion. Anul trecut am avut discuție cu
patriarhul, acum cu alții. La 10.40 eram cu mașina la gară. Acceleratul cu care
trebuiau să vină a avut întârziere 50 minute. M-am dus la protoierie.
Protopopul lipsea. I-am dat telefon acasă. A spus că de dimineață nu s-a putut
scula din pat, că e anchilozat și nu poate merge la Malovăț. Lașul! Părintele
Stelică Zoican, contabilul protoieriei, avea întâlnire cu un securist la
biserica de la Schela, unde fuseseră găsite niște biblii în limba maghiară.
M-am dus din nou la gară. Tocmai atunci pleca de acolo o mașină cu
reprezentanții comisiei de expertiză. Erau: Pr. Prof. Nicolae Necula,
vicepreședintele Comisiei de Pictură, Pr. Virgil Preda, inspectorul
mitropolitan, pictorul Mociulschi, membru în Comisia de Pictură Bisericească și
pictorul Vasile Ivănescu. De la protoierie m-au luat în primire. Toți erau pe
capul meu, căutând să mă intimideze în fel și chip.
Am ajuns la Malovăț. A venit și Părintele Pr. Nicolae Jinga, secretarul
protoieriei. Înainte de-a vedea actele, delegații au început să spună că
lucrarea, într-adevăr, trebuie terminată, dar că pictorul trebuie plătit pentru
asta. Au acceptat să vadă actele, după care au început să caute portițe de
scăpare pentru Ivănescu. Toți au dat dreptate parohiei, dar mi-au cerut să fiu
mai ,,maleabil”, să nu mă cramponez de câteva mii de lei, că ei pot face o
reevaluare a lucrării și să-mi dea posibilitatea legală să plătesc, că pot să-i
dau cât cere și fără să mai gestionez banii, ci să țin câteva predici, prin
care să conving oamenii să mai dea fiecare câte ceva direct pictorului, fără ca
să mai intru în acte.
Propuneau să încheiem o minută, prin care să prevăd că cer stingerea
litigiului de la Judecătorie. I-am felicitat pentru că, în calitate de avocați
ai lui Ivănescu, i-au apărat excepțional de bine interesele. Le-am spus că
actele pentru mine sunt sfinte și nu accept să plătesc un leu mai mult, că dacă
ei se consideră îndreptățiți, ca organe superioare, n-au decât să preia
gestiunea parohiei și să-i plătească. Le-am spus că nu am cuvinte și nici
capacitate să țin o asemenea predică, că nu renunț la proces, cu riscul de a fi
pedepsit pentru că nu am cerut aprobarea mitropoliei. I-am asigurat că sunt
hotărât să ajung până la Tribunalul Suprem și Procuratura Generală, că dacă voi
fi nevoit voi face un memoriu cu o mie de semnături către Miliția Economică
pentru elucidarea cazului, că, indiferent dacă voi fi în calitate de preot sau
de simplu cetățean al comunei, în cazul în care voi fi caterisit, voi face
totul ca dreptatea să se restabilească și oamenii satului să nu fie jecmăniți
la drumul mare.
Nu s-a putut ajunge la o înțelegere. Preda a spus că nu trebuie să fac
apel numai la acte, ci, în calitate de preot, trebuie să țin seamă de factorul
psihologic, de faptul că pictorul Ivănescu este un om în vârstă, care trebuie
menajat. Au încercat să încheie o minută, dar, fiindcă un punct din ea prevedea
că această comisie va redacta ulterior un raport detaliat al situației, am
refuzat și eu și oamenii din sat prezenți acolo să o semnăm. Își luaseră date
eronate din actele noastre. Le-am reținut hârtiile respective. Am refuzat să-i
mai duc la gară. Au plecat cu Ivănescu.
Mi-e scârbă de toată această mascaradă. Sunt fericit însă, că prin ființa
mea am reușit să-L apăr pe Hristos de a I se da încă o palmă.
Ajută, Doamne, neputinței mele, că sunt singur și mă strivesc bandiții!”
*
Ajutoare și
donații. ►În această perioadă parohia noastră a primit câteva
ajutoare și donații, astfel: O familie din parohie, care nu vrea să i se
știe numele a achitat 1.000 lei, reprezentând costul mesei de la Centrul
de Psihiatrie de la Gura Văii; Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina de la
Curtea de Argeș(AG): 500 lei; Doamna Popovici-Cătăuță Milena din Tr.
Severin: 250 lei; Doamna Leferenz Elisabeta din Nȕrnberg(Germania): 243
lei; Domnul Muntean Camil din Întorsura Buzăului(CV): 135 lei; Doamna
Iordache Sevastița din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț și Domnul
Nistor Vasile din Franța, fiu al satului Malovăț, Domnul Cristea din
Tr. Severin și Doamna Maria Bașulescu din Tr. Severin : câte 100 lei;
Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin: câte 50 lei;
Domnul Anghel
Nicolae din Bârda a achitat 150 lei pentru contribuția de cult, iar Domnul
Ciolacu Claudiu din Malovăț a achitat 100 lei pentru contribuția de cult; Doamna
Haidamac Miroana din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 110 lei;
Pentru sinistrații din Turcia și Siria au donat: Domnul Stănciulescu
Tănase din Bârda, Doamna Cola Emilia din Bârda, Doamna Oprișan Elena din Malovăț, Doamna
Bazavan Constantina din Malovăț, Doamna Popescu Elena din Malovăț și
Doamna Haidamac Miroana din Malovăț, Domnul Voican Petre din
Malovăț, Domnul Dima Vasile din Malovăț și Pr. Stănciulescu
Alexandru: câte 100 lei; Doamna
Borugă Norica din Malovăț, Doamna Popescu Alexandra din Malovăț și Domnul
Pau Dumitru din Malovăț: câte 50 lei;
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În ziua de Joi, 23 Februarie am efectuat o vizită la Centrul de
Psihiatrie de la Gura Văii. Am dus 50 porții de mâncare(ciorbă de
perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, prăjituri,
suc și apă minerală), 50 perechi șosete, 50 perechi indispensabili, 50
flanele plușate noi. Am dus, de asemenea, cca. 150 kg îmbrăcăminte
pentru adulți, donată de enoriași ai parohiei noastre. Am dus, de asemenea,
10 icoane. Preotul a fost însoțit de Domnul Dima Vasile, consilier
parohial și de reprezentantul firmei de Catering ,,Costea” din Izvorul Bârzii.
Dumnezeu să le răsplătească jertfa celor ce au contribuit la aceste
donații!
*
La sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie vom face o vizită
la Azilul de bătrâni de la Gura Văii. Vom duce masa de prânz și ceea ce va
spune conducerea instituției respective că este necesar. Doamna Ing. Doina Teșilă
din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, s-a oferit să suporte costul
mesei. Vom reveni în numărul viitor cu amănunte.
*
Ca în fiecare an, cu prilejul începutului Postului Sfintelor Paști,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a inițiat și anul acesta colecta
pentru Fondul Central Misionar. Sunt poftiți toți membrii Bisericii
Ortodoxe Române să participe la el. Din sumele colectate vor fi subvenționate
instituțiile de binefacere ale Bisericii, vor fi ajutate parohiile sărace, se
vor construi biserici noi.
*
În cursul lunii februarie am donat pâine credincioșilor care au venit la
biserică, astfel: 2 Feb.(Bârda): 42 pâini; 5 Febr.(Bârda): 95 pâini; 12
Febr.(Malovăț): 153 pâini; 19 Febr.(Bârda): 119 pâini; 26
Febr.(Malovăț): 153 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 562
pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30
lei/buc., astfel: 2 Feb.(Bârda): 358 pâini; 5 Febr.(Bârda): 655
pâini; 12 Febr.(Malovăț): 347 pâini; 19 Febr.(Bârda): 681 pâini; 26
Febr.(Malovăț): 347 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 2.388
pâini. Copiilor li s-au dăruit și ciocolate.
*
Plăți. În luna februarie am
efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 3.835 pentru cele 2.950 pâini
donate și vândute în luna februarie; 2.200 lei protoieriei pentru
icoane; 2.200 lei tipografiei pentru cărți; 2.000 lei pentru
indispensabilii, flanelele și ciorapii
donați Centrului de la Gura Văii; 1.000 lei cele 50 porții
de mâncare pentru Centrul de la Gura Văii; 760 lei impozit; 564 lei hârtie
de scris; 500 lei protoieriei pentru sinistrații din Turcia și Siria; 420
lei poștei pentru timbre; 392 lei poștei pentru colete; 200 lei transport
cărți de la Craiova; 133 lei pentru internet; 50 lei curentul
electric și altele,
*
Publicații. ●În această perioadă
preotul Dvs. a reușit să mai publice
câteva materiale, astfel:In memoriam: Pr. Gh. Dumitrescu-Bistrița, în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 2 febr. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); O nouă scrisoare către Eminescu(XV), în
,,Națiunea”, București, 9 febr. 2023, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 486, în
,,Observatorul”, Toronto (Canada), 9 febr., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare
pastorală” – 487, în
,,Armonii culturale”, Adjud, 20 febr. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); In memoriam: Arhim. Vasile Prescure, în
,,Obiectiv cultural”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1168(23 febr.), p.
12; Mama, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 26 febr. 2023, ediție
on-line (https://armoniiculturale.ro); Sinuciderea omului alb, în
,,Europa creștină”, Tg. Jiu, an. II(2023), nr. 2(febr.), pp. 5-6, ediție
și on-line(https://europaortodoxa.blogspot.com); Politica de cadre, în ,,Obiectiv mehedințean”,
Tr. Severin, an. XV(2023), nr. 1169(2 mart.), p. 12;
Parohia noastră a republicat următoarele cărți: Șiragul
mărgăritarului; D. Bălașa, Țara Soarelui; D. Bălașa, Marele
atentat papal; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Dicționarul proverbelor
religioase românești, vol. III.
Cartea Pr. Al. Stănciulescu-Bârda,
Inima mamei, a fost recenzată de Domnul Ion N. Oprea în lucrarea sa Istorii, comentarii, miscelanea, Adjud, Editura
Armonii Culturale, 2018, vol. LXIII, p. 55, iar cartea lui Cristian Stănciulescu-Bârda,
Primește-mi inima! este recenzată de același în lucrarea Istorii, comentarii, miscelanea, Adjud, Editura
Armonii Culturale, 2023, vol. LXIV, pp. 288-289.
Revista ,,Armonii Culturale” de la Adjud a trimis și anul acesta
preotului Dvs. o diplomă pentru activitatea publicistică desfășurată în timpul
anului trecut.
Domnul Alin Titi Călin de la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iași, în
articolul său ASPECTS OF ROMANIAN PAREMIOLOGY, publicat în revista ,,JOURNAL OF
ROMANIAN LITERARY STUDIES”, No. 8/2016, la pag. 330, spune că ,, În cultura
română, teologul și paremiologul Alexandru Stănciulescu-Bârda abordează această
problematică a proverbelor biblice în studii precum Povestea vorbelor de
duh: articole și studii de paremiologie”…..
*
Zâmbete. ☺Preotul:,,Dragi
enoriaşi, am pentru voi două veşti. Cea proastă: acoperişul
bisericii trebuie schimbat! Şi
cea bună: avem banii necesari! Vestea şi mai proastă:
avem bani, dar sunt încă în buzunarul vostru!” ☺Nu te îngrijora în legătură cu
bătrânețea. Nu ține mult!! ☺Când a ajuns la 60 de ani bunicul a
început sa meargă cam 5 km pe zi. Acum are 97 și... nu știm unde este!
☺Cât ar fi de perfecte, computerele nu vor putea niciodată
înlocui prostia umană... ☺După 40 de ani viaţa devine roză: artroză,
scleroză, nevroză, osteoporoză,...
*
Excursii-pelerinaje.
Joi, 23 martie, vom organiza o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Motru - Tg.
Jiu - Mănăstirea Vișina – Mănăstirea Lainici –Petroșani – Hațeg - Mănăstirea
Prislop - Mormântul Părintelui Arsenie Boca –Sarmisagetuza -
Caransebeș(catedrala) - Mănăstirea Teiș - Mănăstirea Piatra Scrisă –Orșova -
Tr. Severin – Malovăț - Bârda. Costul: 60 lei/persoană.
*
Anunțuri. ►Primim pomelnice
pentru Paresimi; ► Facem înscrieri pentru făclii de Paști. Costă 25 lei/buc. și
35 lei/buc.
*
Înmormântări. În ziua de 27
februarie am oficiat slujba înmormântării pentru Bobiț Gh. Gheorghe(67
ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!
*
Program. În cursul lunii
Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(sfințirea
apei/semințelor și pomenirea morților la Bârda, la ora 8.30; sfințirea
apei/semințelor și pomenirea morților la Malovăț, la ora 10; slujbă de seară la
Bârda, la ora 17); 2 Mart.(spovediri și împărtășiri la biserică și în
sat la Bârda, dimineața; slujbă de seară la Malovăț, la ora 17); 3 Mart.(spovediri
și împărtășiri la biserică și în sat la Malovăț, dimineața; slujbă de seară la
Bârda, la ora 17); 4 Mart.(Malovăț-Bârda); 5 Mart.(Bârda); 11
Mart.(Malovăț-Bârda); 12 Mart.(Malovăț); 18 Mart.(Malovăț-Bârda);
19 Mart.(Bârda); 25 Mart. (pomeniri dimineața, la Bârda; slujbă
la Malovăț); 26 Mart.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86,
ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și
bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu