Mi-e dor de Mama!
de Cristina-Marina Murgea
~*~
Picură-n gând, încet, fără furtună,
Dar aminitiri mai fulgeră, ici când.
Norii se duc.. și iarăși se adună..,
Ai mei, cei dragi, pe rând, cu ei luând.
Departe de mormântul mamei sfinte,
De mult săpat și-acoperit de dor,
Visez la vorba ei, care știa s-alinte,
Că tot ce era greu, părea foarte ușor !
O strig încet, în suflet, și-mi răspunde
Un înger drag și pus pe șotii chiar.
Aș vrea să-l văd ! De ce mi se ascunde?!
L-aud râzând, spunând că n-am habar..
Flăcări de gând prin inimă îmi trec..
Învăluită
toată-n fierbintele mister,
Vreau să îmi fac bagajul !vreau să plec
cu îngerul de vis și cu căldura-i, în eter !
Mi-e dor de bunătate, mi-e dor de bucurie !
Mi-e dor de ochii mamei, curaţii ochi, senini !
Pierdută este veșnic, întreaga feerie..
E crunt să nu-ţi rămână, decât să i te-nchini!
~*~
Vă pup cu inima, cu care trimit Lumina, Iubire!
Cristina-Marina Murgea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu