Disoluția societății post-comuniste și degene­rarea (iremediabilă?) a Neamului Românesc

Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor.” (Ps. 33, 14)

1918-2018: Centenar sau parastas?

Disoluția societății post-comuniste și degene­rarea (iremediabilă?) a Neamului Românesc sunt fenomene psiho-socio-politice mai mult decât vizi­bile.

Sunt fenomene TRAGICE, adică premergătoa­re sucombării noastre ca națiune, în secolul XXI. Mai precis, sunt avertizări asupra dispariției biolo­gice a Poporului Român din spațiul carpato- danu­biano-pontic.

Românii cu mental comunist dau vina pe „de­mocraţii” epocii postdecembriste (1990-2018) şi viceversa, pentru starea actuală a societăţii româ­neşti.

Cauzele acestei cutremurătoare degenerări sociale şi biologice sunt anterioare celor trei dic­taturi succesive, aplicate românilor în secolul XX (carlistă: 1938-1940; antonesciană: 1941-1944; comunistă: 1945-1989).

Mult lăudata epocă interbelică (1918-1938) – cu doar 19 ani de libertate şi independenţă pen­tru statul naţional „România Întregită” – prezenta multe simptome ale disoluţiei şi degenerării, potri­vit juristului, filosofului şi sociologului NICU POR­SENNA (1892-1971).

Mult apreciata societate interbelică a ascuns o gravă degradare morală şi o subtilă diluare de ethos creştin. Procesul de descreştinare a intelec­tualităţii interbelice a fost cauzat de apariţia stilu­lui de viaţă burghez (semi-ateu, a-moral, a-metafi­zic).

A ne scuza, ca români (iresponsabili în isto­rie?) ai secolului XXI, pentru degenerarea rasei noastre dând vina numai pe comunism şi pe „de­mocraţii securişti post-comunişti” (1990-2018) înseamnă o ruşinoasă ignoranţă, o condamnabilă orbire sufletească.

http://revistaconstiinta.ro/files/images/gallery/photo/focus%201.jpg

Cartea „REGENERAREA NEAMULUI ROMÂNESC” (prigonită, interzisă, distrusă etc.), publicată la Edi­tura Cugetarea în 1937 de genialul analist Nicu Por­senna, ne demonstrează că germenii dezastrului co­munist şi postcomunist se dezvoltau în voie, chiar în mult admirata epocă interbelică.

-Observaţiile psiho-sociologice şi analizele isto­rico-politice şi juridice ale genialului gânditor în do­meniul dificil al filosofiei sociale, Nicu Porsenna, for­mulate în 1937 şi spicuite, în stil jurnalistic, în acest documentar „Conştiinţa”, ne vor ajuta acum, în 2018, să înţelegem dezastrul naţional în care ne zbatem.

-Lucrarea fostului deţinut politic Nicu Porsen­na (1948-1964) ne va face să acceptăm realitatea dureroasă că dictatura comunistă de ieri şi regimul postcomunist de azi sunt consecinţele (logice şi bio­logice!) ale pasivităţii, iresponsabilităţilor şi laşită­ţilor de tot felul, manifestate de o aşa-zisă elită (in­telectuală) interbelică.

-Ne referim la acea „elită” combătută de savan­tul Mircea Eliade în profeticul său articol din 1935, intitulat „Piloţii orbi”. O „elită” incapabilă să dea con­ţinut statal (biologic, moral, politic) acelui conţinător statal numit „România Întregită” (în formularea Pă­rintelui Patriei Ionel I.C. Brătianu) sau „România Uni­tă” (în formularea Părintelui Patriei Iuliu Maniu).

-Întrebări, chinuitoare azi, pentru teologii, istoricii, politicienii şi jurnaliştii români : DE CE inte­lectualitatea zis „creştină” a epocii interbelice a uitat de făuritorii României Unite (Regele Ferdinand I, Re­gina Maria, Ionel I.C.Brătianu şi Iuliu Maniu)?

-DE CE elita intelectuală zis creştină a „României Întregite” a uitat că Rusia este duşmanul ereditar al Neamului Românesc, aşa cum ne-au prevenit Domni­torul Ştefan cel Mare şi Sfânt şi, mai târziu, vârful de lance al gândirii politice româneşti Mihail Eminescu?

Iată degenerarea neamului nostru!

„Corupţia-sistem”

„Pe ruinele interesului obştesc creşte tare, ca mărăcinele, interesul per­sonal, egoismul omului întors la natu­ra primitivă. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publi­că devenită sistem [...]. Am impresia că românii şi-au împlinit rolul istoric: după ce au apărat Europa de huni, de tătari şi de turci, de bolşevismul rusesc şi de megalomania maghiară, se retrag de pe scena lumii, nemaiputând crea oameni. Scriu aceste rânduri şi-mi pare că aştern rămasul bun al unui român de la poporul său, care nu va mai fi”.

N.B. Nicu Porsenna, în 1937, sem­nala „corupţia publică devenită sis­tem”! Din 2010 încoace, toţi românii se plâng la unison că... „sistemul e de vină”.

„Slăbiciunea morală”

REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Lipsa de energie şi de perseverenţă”): „Regula în viaţa publi­că e resemnarea, slăbiciunea morală. Din această pasivitate,din iertarea pe toată linia, a rămas în psihologia ro­mânească pomana şi gratuitatea. [...] Iertarea de datorii şi nicio răspundere [...]. De aceea, spre deosebire de morala aspră şi neîndurătoare a Occidentului, mentalitatea românului este Protecţia şi Norocul; iar nu efortul, nu iniţiativa. «Românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar» (cf. P.P.Carp)”. [...] Idealul rasei noastre a de­venit câştigul fără muncă (M. Eminescu), superficialitatea, spoiala. Într-un cuvânt, lipsa de efort. Nu e de mirare că dacă îţi trebuie un lucrător care să-ţi strice in­talaţiile, un secretar care să-ţi încurce treburile, un avocat care să-ţi piardă ter­menele proceselor, se impune să-l alegi român. Îl vrei serios şi capabil? E nevoie să-l iei străin [...]. În neamul nostru, în orice ramură de muncă, omul stăruitor, corect, înzestrat cu conştiinţă profesio­nală – este excepţia; leneşul înfumurat, deşteptul superficial – este regula”.

N.B. Se mai poate adăuga/comen­ta ceva după 81 de ani, in caracterizarea mentalului romanesc?

„Schimbare sau pieire”

REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Lipsa concepţiei mo­rale”): „Românul este complet lipsit de mândrie omenească, cetăţenească şi na­ţională. Polonezul şi maghiarul împing orgoliul până la trufie; bulgarul, sârbul şi grecul duc mâna la cuţit, fac revoluţii.

Singur românul rabdă, rabdă ca o piatră să fie călcat în picioare, pălmu­it, scuipat, jefuit de oamenii politici, strivit de impozite, insultat în gândul şi simţirea lui. Şi toate aces­tea fără nicio tresărire de mânie mântuitoare. [...] Nu. Românul rămâne pururi cu fruntea în ţărână, el nu are îndrăzneala să ţină pieptul înainte şi capul sus. E un sclav! [...] În prima ţară din Europa, noi suntem ultimul popor din Europa! Concluzia se impune de la sine: dacă nu ne schimbăm, vom pieri!”

N.B. Şi după 81 de ani, ro­mânii comentează între ei fap­tul că „am ajuns un popor de sclavi”, că „suntem un popor de laşi” şi fac comparaţii cu popoarele din jur şi din Oc­cident unde migraţia defi­nitiva a forţei de muncă din România a atins locul unu în Europa!

„Reforma caracterului”

REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Reforma carac­terului”): „Este prea cunoscută lamentabila lipsă de pregătire in­telectuală şi morală a tineretului de azi. Majoritatea acestor tineri nu ştiu, în afară de regulile teore­tice ale sportului, NIMIC. Dezas­trul examenelor de bacalaureat e elocvent: 60% din candidaţi – cad! Rămâne întrebarea: cum li s-a în­găduit să ajungă până la bacala­ureat? ... Licenţiaţi universitari scriu „v-ă ve-ţi duce”, „lam zărit” etc. Toţi tinerii citesc avizi Gazeta Sporturilor, nici vorbă de reviste literare, ca acum 20 de ani. Iar cei ce mai citesc, înghit fără niciun discernământ aşa-zisele romane moderne, peltele literare, fără ni­ciun conţinut. În loc de cenacluri literare sau conferinţe culturale,

filosofice, cu dezbateri pe ches­tiuni de idei, se discută pasionat performanţele fotbaliştilor, boxe­rilor [...]. Piesele de teatru pe gus­tul acestei generaţii sunt comedii de o dezolantă nulitate. Muzica lor preferată este jazz-ul barbar, însăşi negaţia ideii de muzică. Şi pe deasupra acestei absenţe ulu­itoare de efort cerebral, o feroce sete de bani. Panem et circenses, ca în epoca lui Nero”.

N.B. Dacă mai adăugăm zeul INTERNET, telefonul mobil „ifone” şi manelele de factură țigănească avem tabloul aproape apoca­liptic al degenerării tinerilor anului 2018. Tineri a-culturali, a-religioși, gratulaţi cu un exa­men de BAC formal (dar şi acela picat în procente similare celor din 1936-1937) şi cu admiteri la Universităţi de stat fără examen/ concurs!!!

„Ineficacitatea pedagogică”

REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Ineficacitatea peda­gogică”): „În România, tineretul de după Război n-a fost lipsit numai de o educaţie specială de energie, ci lăsat să decadă şi din bruma de educaţie ce o primeau generaţiile înaintate [...]. Copiii de azi, şi oamenii care ies din ei, sunt o grozăvie. Desigur, nu din vina lor, ci din a acelora care i-au crescut. Părinţii au lăsat şi lasă libertate absolută ambelor sexe. Spectacolul corupţiei politice dezvoltă în sufletul copiilor o adevărată floră putrescentă de idei şi moravuri. La şcoală, profesori ignoranţi şi lipsiţi de interes îşi bat joc de cursuri; cărţile de şcoală ieşite din oficinele «democratice» sunt o ruşine şi un pericol; notele se dau pe hatâr şi nepăsare. Astfel, ajung la bacalaureat elevi agramaţi, necunoscând nici orto­grafia română [...].Tineretul nostru de­cade «în progresie geometrică», alu­necând accelerat spre o nulitate abso­lută, spre descompunere şi pierzare!”

N.B. Constatări faptice, fenome­ne sociale consemnate în 1937, dar parcă citite în presa anilor 2017-2018! Poate vreun dascăl sau părinte să mai comenteze ceva?

„Tembelism oriental”

REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Bazele materiale ale refor­mei”): „O vorbă veche românească, ce-şi păstrează şi azi tot tâlcul, zice despre ţara noastră «Bună ţară, rea tocmeală». TOCMEALA avea atunci înţelesul de ad­ministraţie, întocmire, organizare. Nu se putea spune mai bine despre ţara aceas­ta binecuvântată de natură, oropsită de oameni”.

„Cu scopul de a găsi o soluţie aces­tei crize de oameni, acestei slăbiciuni, acestui tembelism oriental şi corupţiei omului românesc, am gândit ani şi ani, am studiat, am cules datele Ştiinţei, am aşternut rândurile cărţii de faţă. Scopul nostru este să ve­dem cum se poate schimba TOCMEALA ţării, îndreptarea omului”.

„Pentru aceasta am pro­pus un sistem de educaţie, care nu ţinteşte numai la difuzarea de cunoştinţe; acestea singure creează, ca astăzi, un proleta­riat pseudo-intelectual care, pe temeiul diplomelor obţinute, solicită slujbe, de preferat la Stat. Noi ţintim mai ales să for­măm caractere, cu scopul de a reconstrui rasa românească şi a ne înainta civilizaţia. Trebuie să înlocuim plebea diplomată sau nediplomată, de azi – cu OA­MENI.”

N.B. Armata de tineri ab­solvenţi de licee şi de universi­tăţi, care invadează societatea noastră anual cu sute de mii de pretenţii de job-uri bine plătite este o realitate zgudui­toare şi în 2018. Deşi comunismul a că­zut, proletariatul pseudo-intelectual se înmulţeşte aberant în detrimentul clasei de mijloc, al antreprenorilor/întreprin­ zătorilor, al meseriaşilor şi muncitorilor calificaţi. Totul seamănă cu o... demenţă socială veche de 81 de ani?

„Un român moale, superficial, uşuratic”

REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Rasa reeducată, regene­rată”): „Astăzi avem un român moale, tembel, superficial, uşuratic, in­diferent la progres, egoist, incorect: un semi-barbar, numai cu aparen­ţele civilizaţiei. Acest om locuieşte şi conduce o ţară cu aspect general primitiv (de «ŢIGĂNIE»), o patrie ale cărei bogăţii nu ştie a le pune în valoare. Iar puţinele bogăţii valorificate îngraşă o oligarhie de condu­cători hrăpăreţi [...], care duc o existenţă de lux în mizeria generală”.

„Lux şi mizerie: iată aspectul civilizaţiei româneşti. În ţara cea mai bo­gată din Europa, noi suntem cel mai înapoiat popor, din pricina lipsei de adevăraţi oameni[...]”.

„REGENERAREA noastră nu e un lux, nici o ambiţie, cu atât mai puţin un capriciu. Este o necesitate de neînlăturat, în mijlocul unor PRIMEJDII DE MOARTE [...]”.

„Povaţa de căpetenie a Regelui Carol I către sfetnicii săi era: FORMAŢI CARACTERE. Personal, acest suveran a dat cel dintâi pilda caracterului, împingând virtutea până la ascetism [...]”.

„Pentru ca somnul de azi să nu devină în adevăr somnul morţii, e po­runcitor să luăm hotărârea de a scutura negurile vieţii primitive, a ne freca pleoapele de amorţeala orientului, a ne încorda pentru marele efort al Civilizaţiei, al Puterii!"

SILVIU ALUPEI,

http://revistaconstiinta.ro/focus/1918-2018-centenar-sau-parastas/

COMENTARII

E teribilă această carte a lui N.Porsena, Centenar sau Parastas-1937.

Un cutremur sufletesc m-a cuprins citind cele relatate; și e atâta adevăr acolo, încât e nevoie de regăsire, și din acest moment. Dar așa cum trebuie să recunoaștem, nu fără Dumnezeu, ci cu Dumnezeu și Bisericile Fondate de Fiul său HRISTOS!

  Deci nu e nouă zbaterea noastră spre lumină și adevăr, suntem vinovați de nepăsare, și delăsare. Dar, speranța să nu ne-o pierdem tot în Dumnezeul Neamurilor!

  Și eu, sunt de aceeași bună părere și încredere ca a dumitale: ”Optez pentru Centenar!

Cred că încă mai avem rezerve de regenerare!”

    Dar, trebuie să acceptăm adevărul și să fie educat în adevăr norodul nu manipulat și prostit de acești neoameni ce istoricește răsar precum buruienile; și trebuie știut că buruienile sunt foarte viguroase lăsate să crească și să se înmulțească fac și semințe asemănătoare!

    Mi-a venit acum în minte și acea carte a lui Ion Budai-Deleanu, ”Țiganiada”, dovadă ca avea totuși derptate autorul N.Parsena că boala nu e nouă, iar eu văd acum, azi, cum ceea ce ar fi sarcina intelectualității noastre, are macazul schimbat spre interesele politicii care la rândul ei, are izvor înafara intereselor poporului nostru credul și manipulat, tot timpul așteaptă ca Dumnezeu să-i bage pita in gură, fără să miște și să asculte din CUVÂNT, cum, ”cu sudoarea frunții tale să-ți câștigi pâinea ta”; sub frunte trebuie să avem și mintea salvării noastre naționale! Și să încetăm a ne batjocori român cu român!

Nu ne vorbesc atât de rău străinii, cât ne hulim noi singuri. Și există o vorbă veche  ce zice: ”Nimeni nu te povestește în lume, dacă nu te povestești tu singur!” Atunci să ne Iubim și ne vom ridica!

  Doamne Ajută! Deșteaptă-te Române!

Ioan Miclău-Gepianul

2018