FERGHETE - FĂRĂ ASEMĂNARE SUB SOARE - CUVÂNTUL

FĂRĂ  ASEMĂNARE SUB SOARE

PRECUM MĂMĂLIGA CARE FIERBE LA FOC, POTNIT FLĂMÂND ÎN PROFUND DE DRAGOSTE

Mulțam, că-mi urezi să fiu mai corso,

în România rai cu adevărat ce-l am

cu eficiență, mai fără perdea,

de după perdea urmărind pe ulița satului pe ea,

pe o ea, că ea într'o joi de dimineață cu rochia creață

la holdă de grâu cu secerea-n brâu,

cu atâtea lucruri de de făcut bucurându-se în sfințenia, în măsura şi aventura lucrului bine făcut:

ce s-a semănat să fie secerat,sdunat,

zâmbind grandios, gurmand

luminos, în surâs de România,

auzind în mine un glas de bine,

pas cu pas-compas de cumințenie,

cu lumina de început,

în lucru bine făcut,

cu treaba mult mai bine,

mai bine ca acuma, dar favorit forcotind precum mămăliga ce fiebe

la crud verde de iarbă Bacovia:

extra şi foe verde busuioc,

fierbe întru nooc, fierbe la foc,

fierbe cu transparență şi efect,

infinit apropiat de obiect

cu consecință, cu predictibilitate

de crudă relitate,

cu viața, ca o pradă la festivă paradă

de bună transparență de conştiință

şi ştiința de bună'cuvință,

nemurită cântec în baladă-legendă,

dar în ciudă vociferându-se mai aprins,

hrănit cu sens şi demers, cu inspirație în univers, cu bonus  Iisus cu personalitate

şi un mai presus Eminescu de cuvinte

pentru a se savura şi sătura de pace

şi pâine-liturghie în spice trasă-n mâine, ca să luăm aminte, să ținem minte,

că-i iubit omul potrivit,

că-i iubit, cel mai iubit sub soare,

cel mai binecuvântare şi bună-intenție,

distins prin compatibilitate şi sens în ecuații,

cu inspirație, în materie,

şi, cu materie primă cenuşie pentru combustie,

pentru util şi durabil, în nobil traind în oaza unică, România,

trăind profund fiecare moment aparte,

trăind profund, cu emoție,

chiar şi când sunt pornit flămând de dragoste

sunt pornit contra sitemului prost orânduit

şi prost gospodărit pe altarul soarelui.

Vara mi dată peste cap ca fenomenul filozofic a lui Hegel,

care prin sistem n-are pragmatic

şi produce vijelii, în principii morale de Biblii,

că nu prinde soare

şi, nici n-are ca mine n-are binecuvântare, n-are bine,

că România mă duce lapte şi miere la iubire,

la stare de urgență: la stare de bine, de la mic la mai mare,

la fericire prin unire,

România fiind în creşere prin iubire,

cu fericre: între propiile hotare, întru răsărit de soare,

că doar printr-un gest frățesc ajungem dumnezăiesc la fieresc

ca un om cu picioarele pe pământ

osana-odă şi cânt,

de la om mic, să cresc om mare, fără asemănare sub soare.

Pavel Ferghete

Pornit e cuvânul corect. Succes, Ben, drum bun în artă !

***

CUVÂNTUL STARE DE BINE

Scrisul nu mi microb, ci virus neghiob în sânge,

mi arta succesului mi lege,

din legea de şcoală-perlă de dincolo de şcoală,

iubire  de pe orizontală la înălțime,

iubire cu profunzime pe vericală de cer care se vede limpede

patrie limba română,

în fântână cu îndemână,

că nu mai contează pentru mine banul, duşmanul-vrajmaşul,

ci să-ți scriu, Doamne, CUVÂNTUL,

stare de bine, bio-Dumnezeul vieții

şi tinereții din ecuații cu responsabilități- rezoluții.

Pavel Ferghete

Pentru'că scriu patria-mi va fi recunoscătoare cu dulcele glonț de foe verde şi Făt-Frumos.

Aflăm vorbă din vorbă omenească, ca să valorificăm, promovăm şi conservăm vorbele  de duh, adevărate minuni, înțelepciunile şi minunățiile româneşti de poveşti, care ne răsfață cu vindecare social-uman.

Pavel Ferghete

Hai Vica de ziua ta cum cântă Alexandru Brădățan: "hai în ospeție, c-au venit şi copiii din Cluj cu flori şi-s la cimitir, unde, dragii de ei au aprins şi lumânări, au venit, cum veneau ei şi când te bucurai trăind artistic, emoțional, ca oameni de suflet şi etici asemeni păstorului blând ori a Marelui Pescar Petru.

Băimărenu Paul Ananie cântă de picioare moi,

picioare cu care o venit la noi

cu Maria-n păpuşoi.

Auzi ce-i autenic şi ne aseamană (muzica populară ne reprezintă ca popor activ, cu inițiativă cu esență spirituală, un nucleu de tradiție).

CA NOI ŞI, CA LA NOI

Domnul alduit şi bun a tăcut

Şi lucru bun l-a făcut ,

Ca să nu ne întreacă alții,

Că câți ştiu de noi,

Cum e la joc cu picioare moi,

Când nu  ne mişcăm artistic deloc greoi,

Că ori cât îi trăi, ca noi şi, ca la noi, nu-i găsi,

Că nu-i cine-s alții, ceilalții, să ne întreacă

Bonus de viață demonstându-ne binele, abilitățile şi calitățile.

~*~

Pavel Ferghete