FĂRĂ
ASEMĂNARE SUB SOARE
PRECUM MĂMĂLIGA CARE FIERBE LA FOC,
POTNIT FLĂMÂND ÎN PROFUND DE DRAGOSTE
Mulțam, că-mi urezi să fiu mai corso,
în România rai cu adevărat ce-l am
cu eficiență, mai fără perdea,
de după perdea urmărind pe ulița
satului pe ea,
pe o ea, că ea într'o joi de dimineață
cu rochia creață
la holdă de grâu cu secerea-n brâu,
cu atâtea lucruri de de făcut
bucurându-se în sfințenia, în măsura şi aventura lucrului bine făcut:
ce s-a semănat să fie secerat,sdunat,
zâmbind grandios, gurmand
luminos, în surâs de România,
auzind în mine un glas de bine,
pas cu pas-compas de cumințenie,
cu lumina de început,
în lucru bine făcut,
cu treaba mult mai bine,
mai bine ca acuma, dar favorit
forcotind precum mămăliga ce fiebe
la crud verde de iarbă Bacovia:
extra şi foe verde busuioc,
fierbe întru nooc, fierbe la foc,
fierbe cu transparență şi efect,
infinit apropiat de obiect
cu consecință, cu predictibilitate
de crudă relitate,
cu viața, ca o pradă la festivă
paradă
de bună transparență de conştiință
şi ştiința de bună'cuvință,
nemurită cântec în baladă-legendă,
dar în ciudă vociferându-se mai
aprins,
hrănit cu sens şi demers, cu
inspirație în univers, cu bonus Iisus cu
personalitate
şi un mai presus Eminescu de cuvinte
pentru a se savura şi sătura de pace
şi pâine-liturghie în spice trasă-n
mâine, ca să luăm aminte, să ținem minte,
că-i iubit omul potrivit,
că-i iubit, cel mai iubit sub soare,
cel mai binecuvântare şi
bună-intenție,
distins prin compatibilitate şi sens
în ecuații,
cu inspirație, în materie,
şi, cu materie primă cenuşie pentru
combustie,
pentru util şi durabil, în nobil
traind în oaza unică, România,
trăind profund fiecare moment aparte,
trăind profund, cu emoție,
chiar şi când sunt pornit flămând de
dragoste
sunt pornit contra sitemului prost
orânduit
şi prost gospodărit pe altarul
soarelui.
Vara mi dată peste cap ca fenomenul
filozofic a lui Hegel,
care prin sistem n-are pragmatic
şi produce vijelii, în principii
morale de Biblii,
că nu prinde soare
şi, nici n-are ca mine n-are binecuvântare,
n-are bine,
că România mă duce lapte şi miere la
iubire,
la stare de urgență: la stare de
bine, de la mic la mai mare,
la fericire prin unire,
România fiind în creşere prin iubire,
cu fericre: între propiile hotare, întru
răsărit de soare,
că doar printr-un gest frățesc
ajungem dumnezăiesc la fieresc
ca un om cu picioarele pe pământ
osana-odă şi cânt,
de la om mic, să cresc om mare, fără
asemănare sub soare.
Pavel Ferghete
Pornit e cuvânul corect. Succes, Ben,
drum bun în artă !
***
CUVÂNTUL STARE DE BINE
Scrisul nu mi microb, ci virus
neghiob în sânge,
mi arta succesului mi lege,
din legea de şcoală-perlă de dincolo
de şcoală,
iubire de pe orizontală la înălțime,
iubire cu profunzime pe vericală de
cer care se vede limpede
patrie limba română,
în fântână cu îndemână,
că nu mai contează pentru mine banul,
duşmanul-vrajmaşul,
ci să-ți scriu, Doamne, CUVÂNTUL,
stare de bine, bio-Dumnezeul vieții
şi tinereții din ecuații cu
responsabilități- rezoluții.
Pavel Ferghete
Pentru'că scriu patria-mi va fi
recunoscătoare cu dulcele glonț de foe verde şi Făt-Frumos.
Aflăm vorbă din vorbă omenească, ca
să valorificăm, promovăm şi conservăm vorbele
de duh, adevărate minuni, înțelepciunile şi minunățiile româneşti de
poveşti, care ne răsfață cu vindecare social-uman.
Pavel Ferghete
Hai Vica de ziua ta cum cântă
Alexandru Brădățan: "hai în ospeție, c-au venit şi copiii din Cluj cu
flori şi-s la cimitir, unde, dragii de ei au aprins şi lumânări, au venit, cum
veneau ei şi când te bucurai trăind artistic, emoțional, ca oameni de suflet şi
etici asemeni păstorului blând ori a Marelui Pescar Petru.
Băimărenu Paul Ananie cântă de
picioare moi,
picioare cu care o venit la noi
cu Maria-n păpuşoi.
Auzi ce-i autenic şi ne aseamană (muzica
populară ne reprezintă ca popor activ, cu inițiativă cu esență spirituală, un
nucleu de tradiție).
CA NOI ŞI, CA LA NOI
Domnul alduit şi bun a tăcut
Şi lucru bun l-a făcut ,
Ca să nu ne întreacă alții,
Că câți ştiu de noi,
Cum e la joc cu picioare moi,
Când nu ne mişcăm artistic deloc greoi,
Că ori cât îi trăi, ca noi şi, ca la
noi, nu-i găsi,
Că nu-i cine-s alții, ceilalții, să
ne întreacă
Bonus de viață demonstându-ne binele,
abilitățile şi calitățile.
~*~
Pavel Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu