Mere pădurețe 12

Mere pădurețe 12

Aproape consăteanului citindu-i eseurile, profesiuni de credință, în Tribuna Ardealului, mai să nu cred, c-acest om a fost omorât în închisoarele rebele şi criminale, comuniste, pentru forte mulți, chiar fatale, că exact asta a fost pentru fiul satului Ciubanca Protopop Prof. Univ.Floarea Mureşan, un uriaş de om între oameni şi pentru oameni, din fire om blajin, cumpătat, ca preot cu proveniență sănătoasă, un educator cum rar ni dat şi scriitor luminat de idealul un spirit larg național, eu admirându-l şi ca scriitor prin volumul adunat  de strălucitul Preot Lector Univ. Dorel Man, adunat sub titlul GRAI ŞI SUFLET ROMÂNESC. A fost sacrificat acest om sincer şi fără abateri de la morala şi etica, de la omenescul cu drept la înviere, cum rar oamenii pe pământ au ştiut să se comporte demn şi cinstit, că el sfătuia populația de bine, îndemnând la lucru, dar gurile rele interpetau intenționat, rău- voitor, că pe atunci era valabil: "fă bine şi aşteaptă rău". Nu se vroia nici pe scaunul, pe locul vreunui şef erarhic, dar şi aieştea suflet hain, coadă de topor, putea să-i facă figuri, fițe, fără să bănuiască, că indirect sunt complici la crimă şi la suferințele lui Protopop Prof. Univ. Floarea Mureşanu n. în 1907 în Cibanca, CJ.

     - Cronica la cartea Cautand dupa Mere va fi inclusa in Antologia ASCIOR, 2018, dedicată Marii Uniri.

     - Tu cu soarele-n suflet mă însoreşti cu veşti bune, că tu îmi eşti asul din mânecă.

A fost jertfit preotul acesta repartizat la Breaza, Suciu, deşi era de prestigiu sau pentru'că avea prestigiu, vorbe, sfaturi bune, că alături de el a dus țăranii să să secere holda de grâu, că se întindea pe câteva hectare şi veneau ploile şi se prăpădea bunătatea de pâine şi au reuşit ce n-au reuşit activiştii de partid, că nu erau convingători, ca acest popă, scos din Cluj. Tot cu oamenii satului au reparat podul de  peste vale, tot în binele gospodari. Toate au capuri de acuzare, deşi după rugciune ieşeau la lucru câmpului pentru a recupera întârzâierile şi pe deasupra, c-a zis oamenilor în predică să nu bea şi să nu fumeze, a fost acuzat acest om, c-ar sabota comerțul socialist, dar ce n-au făcut cățeii, hinderii, comandantului suprem, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu, că ei nu dădeau dispoziții criminale, nici nu condamnau la moarte, n-o înfăptuiau personal, totul făcându-se prin Marea Adunare Națională (eu pot zice orice cu dreptul de a zice necenzurat).

Daria: -" am cerut lui Dumnezeu binecuvântarea".

- "Io-s binecuvântarea, că pe mine Domnul m-a trimis, "mințeşte pocăitul Petrovici Popescu, din Jichişu de jos, cu frate-su preot, dar răspopit, deci el, pețitorul, lui Daria, e Petru, dar nu cel care era Sf.Petru, că nu era Sfânt Apostol Petru, ci un amărât de om păcătos, ca mine, dar el zicându-şi, că-i Penticostal. După două vizite în Ciubăncuța, că Daria nu lasă după el, nu mai vine şi de până acole vizitele lui sunt urmate de mesaje, care-i fac cinste, însă pe urmă e un ciuli-buli, că nu mai poate ține legătura, că s-o mutat cu serviciu la Cluj, dar ce făcea dacă serviciul i-ar fi în America sau tu-n Australia l-ai fi plasat într-un serviciu nemaipomenit de bun, viața, oferindu-ți surprize, surprize...! ?

Fiecare e după cum îl duce capul, se ceartă de domnie şi prostie, că-s cu ochii pe aceeaşi gagică, drăguță, că eu sunt eu şi tu eşti mine, ca mine, dă de-a trânta (cu cine ? Cu sine şi pentru ce ? Cum să ne simțim mai bine?)

Trump şi Putin ne strică vorbitorul, Ben. E un motiv real, dezgustul ? Nu mai am nici o părere: dumnealor îşi mână rândul, că le mere şanta, că ei n-au musca pe căciuă sau nu-i doare buba, că nu la ei e buba, nu la ei va fi şandramaua războiului, durerea sărăciei, că ei se scarpin pe teritoriu şi cu mâna altora, cum ar zice Caragiale viceversa, convenabil, că se modifică ici pe colo pe dincolo pe dincoace şi pe dincoace pe dincolo prin parțile esențiale.

Aieşte doi imperialişti, care n-au avut loc la casa şi-n ocolul lor pentru întâlnire nu ştiu dacă-s asemeni gospodarurului care-şi face sania vara şi-şi meşteresc carul iarna, dar vorbele lor pot zice sunt urmărite şi îngrijorează o lume întreagă şi mi înclar, c-au domniile lor ceva de ascuns, ce, de unde să ştiu, iar mincinos, ca ei nu sunt, ca să îndrug verzi şi uscate, cum se întâmplă după cum vedeți şi la case mari domneşti cu ruji în fereşti. Ce-au găsit în Filanda ? De ce-au ales Filanda, Ben, cu destinația de cuib de vespi, tăuni, găuni ...?

     - Ca sa fie pe un teritoriu neutru care poate fi bombardat cu usurinta si in mod egal daca nu se inteleg. Ca vanzatorii de droguri care isi impart marfa in wc.

     - Nu-n căminul lor va fi buboiul, războiul, dandanaua, aşă, că: de ce i-ar durea-n cot? Nici în cot nu-i doare şi de ce i-ar durea, mă rog pe Putin şi Trump, două găini care vor jumulii cloşca cu puii de aur, doar ei şi capcul ştiindu-se ce se fierbe-n oală ?

Dacă ştii un lucru îți descarci nervii,

modelezi fierul la cald,

Călindu-l în mrea de smarald.

Ceva se speculează ruso-american stânjenitor trăindu-se în van Şi de ce anume în Filanda scriu legenda după proprii criterii Cu principii de sau nu de Biblii. -"Dau aşa pe şmechereală," cum se zice pe la televizor.

Pur şi simplu Mureşan Floarea fără titluri academice, titluri, că datorită lor a fost condamnat, în cele din urmă condamnarea lui s-a soldat cu moartea, de ce ? Pentru' că lângă acest om se crea o atmosferă caldă, plăcută, cu soarele ce-ți da bucurie, oful dispărând cât stăteai în preajma acestui uriaş, blajin, sincer, că era precum mototolul Creangă om de caracter şi Creangă pus să scrie poezie tot, ca acest sensibil şi simțitor din Ciubanca, ar fi scris relaxant, confortant, excelent, inteligent, ca un Eminescu popular, cu diferența de umor şi aciditate, ironie, care ar sfida ca prozatorul de pe lângă Turda, că visa la o societate mai bună, mai convenabilă, mai comunicabilă.

Sinceritatea e ceva fabulos şi fără a ne complexa prin complicație, o ciudățenie şi-n propria-mi ecuație. Ceva se simte, ca-n romanele convingătoare a lui Liviu Rebreanu. Dar eu nu ştiu să scriu, doar cum ştiu şi cum scriu sprinten ori îmbolnăvit de propria-mi pasiune, care mă pistonează, ca Ben:

-"Pavele, frate, scrie..."

"Şi mi-s grăbit, că mi vatra nelipită

Şi mi-s rufele la vânt, la soare,

Iar copiii obraznici plâng şi cer mâncare".

Prin noi se face o zi reuşită sau nu ştiai, Ben ?

Dacă nu e sănătate, nimic nu e;

Unde sănătate e, Dumnezeu, nădejde, e.

Nu este chiar linişte şi pace

Cu toată liturghia, vecernie de omenie,

de o veşnicie-n spice.

Tu eşti pregătit cu secera-n brâu

La holdă de grâu, rochie creață,

Să te faci cel mai iubit, dorit şi citit.

Ştiința te scoate la liman şi pe acest om de valoare, mi s-a relevat prin ce a scris, că el bonus de viață ne explică instanteneu cu Dumnezeu, cu talent absolut creativ şi nativ, cu bună-cuvință, bogat în cunoştințe generale mustind de viață, de conştiință națională, o şcoală de dincolo de şcoală care te armonizează întru adevăr, ca principial să ne învețe într-ale Bibliei vieții, prin ce-i calitatea de a fi oameni, c-a fi om e lucru mare, un efort necesitând un om, ca Protopopul Dr.Prof. Univ. Mureşan Floarea fiul satului Ciubanca, Cj. -România. Prin el țineai pasul cu viața, cu esența: lucru bine făcut şi era un răsfăț, o rază de soare în sufletul tău, o strălucire şi un impecabil pentru a candida cu iubire, în forță, energic, la fericire. Nu mai zic vorbe, opera sa scriitoriceasca îl prezintă punând suflet, ca om preot, poet (la el în casa parohială se ținea cenaclul literar la care participa: Valeriu Anania, cunoscut cu multe provocări Bartolomeu scriitor, traducător excepțional a Biblie, ca Pr. Vasile Vasilache  (unul cu care am corespondat în America şi care mă trimitea la Bartolomeu, dar preotul  secretar gorilă nu mi-a admis să-l cunosc pe prea-înaltul, aşă, că am avut o altă şansă să pierd), aici la cenaclu participa Lucian Blaga, Victor Papilian, Valentin Raus (pe acest Raus l-am cunoscut la Bistrița pe când eram elev al liceului agricol). Alături de Floarea Mureşan era soția sa Eugenia Adam, scriitoare, arestată şi ea la prima arestare a parintelui originar din Ciubanca, arestat din cauza răutăților omeneşti, în ciudă că soțul ei era un om blajin, drept, harnic, iscusit şi cult... (vezi ROTINDA PLOPILOR APRINŞI, Valeriu Anania).

Sangvinic precum un copil

Strengar , fraier,

Ca un hoher după câini rebeli.

Cei doi ne-au spus unor griji, emoții, un ambalaj fără de care paradoxal puteam trăi mai omenesc, mai bine, că ce ne-a oferit Putin şi Trump e un artificial, un ambalaj, cu toate, că altceva ar fi elegant şi digerabil. De fapt ce au făcut aieştea ? Unde ni setea pentru adevăr şi pentru viață ? Ei n-au făcut o "cacofonie", o explozie de frică implantând-o în cei slabi de îngeri, manipulându-ne emoțional , deşi Dumnezeu ni salvarea, singura salvare. Ce putem face, ca să ne însănătoşim moral, etic ? Cei doi sunt sunt un pericol, o catrastofă, apocalipsă, socio-umană. Până când vom fi prost informați ? Până când vom accepta răul, neadevărul ? Până când focul de artificii ? De ce n-avem cinste pentru adevăr, pentru adevărată cale către viață?

Informația ne formează. Adevărul ne dă viață, ne departează de fals, de preconcepții, îşi zice plin de sinceritate Dragomir, care căuta să se lămurească ce se întâmplase cu Veronica, de ce-i este dragă, ca femeie. (Nu mă lămuream nici eu ce-i cu tăierea salcâmului în Moromeții lui Marin Preda, ce taină ascunde, în ce constă taina, lumina care ne lumină ?)

Nu vezi doi obsedați: rusu şi americanu, care-şi tot dau mâna prostesc, bolund, prostănac. Tu zi ce vrei, Ben, că nu te opreşte nimeni şi nici nu te împinge din spate să zici da sau nu, tăind frunze la câini, că eu aşa i-am văzut pe cei doi spiriduşi a lumii (nu-i obligator să mă aprobi, imiți, ca o maimuță şi dacă eu îți arunc cu pietre, tu din lămâi să-mi arunci cu lămâi, cu pâine, că aieşti doi dirijori de orchestră cu sau fără obiectivul muncii, fără obiectivul păcii, dar să nu ne descurajăm, c-om trăi şi vom vedea care e substnța întâlnirii lor, că eu țin să-ți spun:

-"Nu-i foc, fără fum.

Ce mai pot adăuga, despre Protopop Dr. Prof.Univ. Mureşan Floarea, după monografia satului Ciubanca scrisă de Prof. de biologie Augustin Mureşan tot din Ciubanca, dar profesând pe la Reteag:

-Mureşan Floarea după absolvirea de 8 clase la Liceul "Andrei Mureşanu" -Dej, a urmat Academia Teologică de la Cluj, ajungând preot al Catedralei Ortodoxe şi profesor al Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj şi în 1947 protopop al Protopopiatul Cluj şi-n anul1956 a fost un erudit şi doctor în teologie. (prin 1943 scrie cartea "Cazania lui Varlam", iar în1953 cartea "Bisericuța din deal" şi în 1957 "Monografia Protopopiatului Cluj"; publică în Tribuna Ardealului, între anii1940-1944, chiar conducând pagina "Grai şi suflet românesc" şi ține legătura cu satul natal Ciubanca. Vădit e patriot, un excepțional, o excelență, un ajutor real pentru consăteni şi pentru românii din Transilvania. Avea un suflu aparte, era omenos având un drag pentru Patria Limba Română, ca un Eminescu al Transilvania, o altfel de şcolă, că ne surpridea prin tot ce făcea scoțând la iveală frumusețea sufletului omenesc, românesc.

Cei doi ne-au supus unor griji şi temeri...

Rodica din Şard nu-l înşalase pe Viorel colegul veterinar din Sumurduc, deşi isteața era vânzătoare la cooperativă, la magazinul sătesc mixt din Sumurduc, şi colegul Tonea consăteanul lui Vladău viclean, ca roşcata vulpe, puicărise, insista, şi vroia să caute fundu mării cu degetul, să-i puie mâna pe acele poale cu dantelă, cipcă lată de o palmă, să puie mâna pe la pală de poale ieşite puțin de sub rochie şi zadia, şorțul, brodat cu motive populare, ca atare n-avea nici un motiv s-o bănuiască nici când lucrase la ceape Sâmpaul, că nici de la Tonea n-aveai la ce surprize te aştepta, deşi Tonea, care într-o vreme a fost însămânțător, taur pe bicicletă cu sula în servetă, cu vițeii din eprubetă absorbiți cu suzeta în pipetă  pentru a fi introduşi prin floarea involtă în vagin, uter, ca spermatoizii să întâlnească ovulul fecundând ovulul pentru a forma zigotul, dar după un oarecare timp Tonea care vroia să schimbe pâinea de grâu pe cea de secară, cum zise şi activistul Mureşan Vasile despre "Gusti Geaca", despre Mânzat Augustin care lăsase meseria de tractorist, de mmecanic, la Secția de tractoare şi a început să lucre însămânțător şi nu ştiu de ce deranja pe activistul de partid de la Cuasc Panticeu, care închidea ochii la absența inginerului zootehnic din ferma zootehnică, de la Ciubăncuța; era cumva inudulgent cu consăteanul lui, Vlaicu Aurel de-a Brânzii?! Tonea şoptise ceva încurcat colegului nostru Lar din Mihăieşti, pe mine ocolindu-m de necazurile lui Vlădău, c-apoi să aflu, că Viorel Vlădău urându-i--se cu biața îşi puse capăt zilelor, aflu la manastirea din Floreşti de la fostul şef, c-aici l-am întânit pe doctorul veterinar nădăşanuToşa Liviu, aflu la un praznic al mănăstirii Floreşti, fără a dezlega murgul de la portiță cu Cleopatra Sratan şi Ghiță care venea grăbit, cu paşi mari, la ea, a la o mândră garofiță, venea auzind-o horind, venea pe uliță. Motive afli şi când aluneci într-o prăpastie disperat să te prinzi de un moț, ciup, de iarbă, de acele răzlețe fire rebele de iarbă parcă anume crescute acoale, ca să-ți mai dea o iluzorie speranță, că te salvezi într-al doisprezecelea ceas, deşi era doar fata morgana, care nu-ți era călăuză către oază, către ochiul de apă şi verdeață, că ceva îl împedicase şi pe Viorel să mai trăiască, dar cuibul de vespi, găuni, îi încurcase ițele şi-i rupse firele de pe sulu dinainte şi dinapoi chiar dacă erau trecute prin spată şi războiul de țesut putea rămâne funcțional să se țeasă urzeala, c-ar mai fi avut tort, lână, şi viața ar fi avut ce țese încă, deşi căra apa-n casă cu ciurul, soarele-l băga cu covățaua-n casă şi arunca nucile cu furca-n pod, Viorel aiesta din Sumurduc, aşa cum şi tehnicianul veterinar din Dăbâca după ce încurcase vaccinare banii rezultați coborâse mai la vale cu maşina prin cucuruzii înalți cât un stat de om bând şi aiesta din stricnina din dotare, stricnină destinată otrăvirii şi stârpirii câinilor fără stăpâni, vagabonzi, pasibili să muşte oameni, un eminent pericol pentru populație. L-au dat a-i familiei dispărut cu propria-i maşină şi doar criminalişti cu câini lup de urmărire l-au găsit mort în propria-i maşină de lux, într-un piesaj luxuriant cu porumb la care sătenii isprăviseră cu săpătura de-adoua şi aveau să vină-n hotar doar la recolat de ştiuleți, cucuruzi, toamna după ce cade bruma. Viorel Vlădău n-avea motive serioase, însă tot cu puşca şi iar cu puşca după iepuri bătea câmpii: nu-şi mai purta sumanul, dar nici căciula  pe cap şi capu-i era mai mult damigeană, ca să nu-l ploie-n gât natural, cu apă de izvor în loc de horincă, palincă, tulburându-i şi mai rau apele (o tulea, trăgea chiul şi de la serviciu, deşi nu era la fără frecvență, ci obligatoriu).

-"Domnia şi prostia  se plăteşte", zicea un alt coleg de-al nostru, Tamaş Virgil, doctoraşul din Pâglişa.

Amu ar trebui să lamuresc povestea cu pe dincolo-i pe dincoace şi pe dincoace-i pe dincolo. În Sâmpetru Dragomir devenise de pomină, că era naş, nănaş, la un fecior de țigan, de-a lui Lunga, pe care cu sufletul lui larg de om îl dăruise cu o meală, dacă vrea finu-su țigan s-o țină de sămânță şi să-i fete sporindu-i casa. Țiganul Trăian o ținuse şi nu trecu mulți ani, că miala de prasilă-i din notin devenise mioara năzdrăvană şi-ntr-o dimineață în cap de iarnă după anul nou să tot fie prin "fe-martie" o găseşte fătată, cu o minune de miel pe care drăgostoasă îl tot lingea. El, Trăian, grăbit să-şi împărtăşască bucuria cu piranda şi puradăi într-o suflare intra pe uşă:

-"Tu, ne-o fatat oița."

-"Cum îi mo, mielul, cum arată?"

El negândindu-se, zice nepregătit, zăpăcit:

-"Cum să fie, mo, cum să fie ? Mişto, pe dincolo-i pe dincoace şi pe dincoace-i pe dincolo..., te-ai lămurit, ha ?"

Profesorul Augustin Mureşan din Ciubanca, era frate cu Jenu, Eugen, din Pomi, unul care urcându-se-n nuc, ca să scuture nucile, alunecase şi picase şi a murit făcându-şi datoria, ca Ferghete Petru de-a lui Rătundeanu din Sâmpetru-Almaşului, căzut eroic apărându-şi patria, nu predând la clasă şi după legea Apony din 1907, care-i interzicea în graiul românesc, graiul mamei Maria şi a lui Ion, s-o facă, ci luptând pe front acuma o 100 ani, înainte de Marea Unire şi sfințându-se om potrivit la loc potrivit, la moment potrivit.

Dezlanțuie şi înlănțuie vorbele în context, ca verigile, purcelaşii care zghițuie când umblii cu lanțu să împedici carul plin cu lemne sau nutreț, fân, care altfel carul gol sau mai degrabă plin, carul plin, dându-tihnă şi odihnă, deci fără omul care să conducă, dirijeze vitele, carul ar lua-o la vale pe povârniş, cararul ar  fugi de pe deal la vale în jos pe râpă înghesuind vitele putând, chiar să le şi nenorocească şi ce mai la deal şi vale, îți traieşti c poți traiul, ca să-ți mânci mălaiul pentru'ca să trăiască 1mai şi exact aista s-ar întâmplat de n-ar fi țaranul gospodar cu socoteala şi priceperea lui să conducă atelajul, ca un preşedinte de țară, țara.

La carte prezentă COROBEȚE, MERE PĂDUREȚE, că rădăcinile amare ale desculțului Pavel, sunt altfel până a nu încălța opincile croite şi cusute de Ionu Petrii sau a lui Ionu Țanghi, ce mai aâta snovă-turavura, aventura, că şi la şcoală umblasem desculț vara, umbletul prelung desculț mă făcea mai sănătos, după voia lui mama natură, făcându-mă prin preso-puncura din laba, talpă piciorului, făcută prin călcare țanțosă, nepăsătoare, brav şi sprinten, prin mers desculț peste tot: pe țarină, pe brujii de pe mălăină, că şi eu eram luat la munca câmpului de mama care mă lua pe mine, cel mai mare copil a ei de ajutor, ca să mă educe şi instruiască în spiritul muncii şi omeniei dragostei de glie, învățând din pruncie tot se poate învăța, că nu bătaia-i ruptă din rai, ci priceperea, ştiința de a şti face cu vorbă bună lucru bun, ispravă, deşi după ce ajunsem la bloc mama luase mătura, ca înlocuitor de botă suficientă la un car de oale şi aiasta: de ce m-am dus la țiganii Buni acasă să mă joc sau s-ascult poveştile, mamei al acestor prieteni de joacă, că Ana aiasta, a lui Buni Nicolae-tatăl, citea nenchipuit de multe cărți şi ce alt folos avea acestă mamă mândră, mai grasă, dar nu exagerat, c-avea însă trăsături pitoresti frumoase şi pentru'că era veşnic bine dispusă, deşi citea nopți întregi, nopți de a rândul, ca să ne desfete pe urmă pe noi nişte neştiutori, să ne povestească emoțional, atrăgător, cu entuziasm mândrindu-se cu ceea ce citise mâncându-şi nopțile, care erau destinate odihnei, somnului, dar ea parcă era în tura de noapte, ca Dragomir sau soțul ei care lucra pe la"Caulină" aflată tocmai dincolo de gară şi Sotelecan Vasile, colegul de clasă, premiantul generos, deci dincolo de gara din Gara-Mare, Aghireş-Fabrici, dincolo şi de "Şut", mai cum dai de-acoale în sectctorul agricol: Băgara, Dorolț, mai încolo de gara Macău înfundându-ne în satul Macău după mai mult teren viran, hotar cu roadele de ceriale a sătenilor şi ceapeului unde aveam şi eu să lucru, ca economist, magazioner şi ajutor şef fermă la zootehnie, la animale făcând-o şi pe doctorul veterinar, se mai îmbolnăveau şi ele bietele, că nu stăteau omeneşte în banca lor ori cei care le îngrijeau nu erau mai băgători de seamă, mai grijulii, mai serioşi în munca ce o efectuau, ca văcari, porcari, oieri, pe lângă cai căruțaşi, cărăuşi, unora plăcându-le să treacă ziua cu hai lic, câte o țâră, câte-on pic..., ca să se trezească-n ziua cu salarul, ca Burdeosu cu pensia, că el îşi consumase, păpase, zilele roz ale vieții.

Deci, ho Benoni, ce faci ? Ai boii pe limbă ?, că nu prea semeni mirabila sămânță în arătură, ca să grapi mai mult de cât ai arat cu vagonetu-n mină. Tocmai vroiam să-mi descoperi ce nu ştiu din Puieşti, iezersau din Ciudanovița, din Banat, din Australia vorbindu-mi de Trump şi America şi pe de altă parte de Putin şi Rusia, URSS-eul lui, c-aici cloceşte puii de aur, zestrea de nuntă, de la truda şi ostenala românilor îndătinați în datini, obiceiuri cu tradiții specifice, național-universale inedite, civilizate prin moralitate şi bunătatea lor fără egal al românilor şi fără nevoia de a fi globalizați pentru aş pierde indentitatea națională şi unicatul de port național românesc, din grai mioritic, pragmatic utilizabil pe mapamond, pe terra şi suflet omenesc de România tainică şi profundă, fără pereche deschis prin pâine şi pace, ca nimeni alții către şi pentru ceilalți oameni oameni în raze de soare luminați ?

     - Tin pasul cu tine!

     - Înseamnă, că eu înaintez, ca melcul sau, ca racul înapoi ?

     - Ai ajuns la 11 pagini, dai inainte.

     - Eu mă necăjesc să depăşesc, deşi uneori prin ce scriu, mi se pare fară legătură, fără sinapse la neuronii narațiunii, deşi scriind cum scriu pe apucate şi pe telefon într-o nerăbdare a timpului, lup la uşa turmii mele de gânduri care mai de care, că mie mi se pare, c-aş fi lapidar şi farămițat, fragmentar, deşi firimiturile de pe masa lui Iisus îndestulează până şi câinii vrăşmaşilor, a celorlalți, că tu te ții încă țapân de capul meu râios şi prăpădit, căaltfel cum să-mi explic accidentele vasculare, ca păcate, suferințe, ca pierderile lui Iov, cel mult încercat cu suferințe, ca probe de foc, în concursul de împrejurări şi după ce a reuşit să se adăpostească pe Arca lui Noe, după Noe..., pus la încercări de Dumnezeu pentru ai vedea multa credință, aşa şi tu, pe picioare, ca brav român ce eşti pentru a continua să fiu şi eu, în ciudă, că tu vorbeşti puțin, concret, la obiect, cu subiect şi predicat, în timp ce eu fierb ca mămăliga la foc pentru a-ți spune şi mai multe dezlânat, herogrific, ,cât mai multe, să-ți spun veşti-poveşti cu noi şi despre noi cei cu aripile-ntinse către zbor cu zbor România Marii Uniri către viitorul de pace, şi de Mesie a Iubirii, a omenirii noastre devotate omenirii întru duh de adevăr şi duh de viață cu biblic şi simetrie care-şi caută liniştea, vecuirea între semeni indiferent de culoare, sex, rasă...

     - Dumnezeu are grija sa tranforme totul in poezie. Asa fac si eu lucrurile fara sens insa cand ma gandesc la tata totul se limpezeste. E rationalul din om care e mic si neputincios draga Pavele.

     - Tu ştiu, că nu rămâi cu flerul, sufletul şi harul, tău, nu rămâi de căruța timpului tău şi dacă nu te împoponezi, chiar dacă nu îmbreci armura altuia, atribuții, care nu le-ai merita. Mie mi dat să scriu şi ție ți dat să publici, că fără a da şi altora din harul tău ce rost, ce haznă ar mai fi ?

     - Eu nu sunt pe faza cu tine pe moment asa ca nu te grabi sa spui lucruri la care nu pot raspunde. Toti ne complementam unii pe altii precum spicele de grau din coronita fecioarei.

     - În tot, dar, chiar în tot e un efort fără aseamăn, un travaliu de care şti mai bine cel care face susținut, cu dragoste, munca sa.

-"Ruja îmi zicea să nu stau de vorbă cu oamenii din lume, dar ea ieşea de la vecinu-su Burdeosu şi după plecarea mea înjos iara şi iară la Burdeosu..., dar eu să fiu mută, ca o sfântă în sihăstrie să fiu şi să nu vorbesc cu oamenii", zice Daria vădit necăjită, de cum punea problema o soră pocăită penticostala din Osoi măritată în Ciubăncuța în locul numelui de Duma luând numele de Ciupe Rozalia, aşa-mi spune Daria ofticată de te miri ce, îmi zice la întoarcerea ei din sat, că ea nu putea şi nici n-avea, ca mine de ce să stea închisă între 4 pareți şi doar în largul ogradei şi grădinii de lângă casă, grădină nu prea mare, ținând, ca mal de vale deoparte apa Escului între maluri. Scriind nici să beau apă uneori n-am răgaz. Doar Vica îmi purta de grijă urmărindu-mă pas cu pas ce fac (ce-i drept nu şi cum fac) şi, chiar mă atenționa grijulie:

-"Nici apă n-ai băut azi. Nu te-am vazut, iar să mergi afară nici vorbă, deşi ți-aş fi zis să aduci şi nişte lemne să găt mâncarea, că tu parcă nu ştii dacă nu-ți zice omul". Acuma pe unde-i şi ce isprăveşte ?

     - Ia o mica pauza. Odihneste-te! Te accelerezi prea tare si nu e bun pentru inima. Nu uita ca venim singuri pe lume si singuri plecam. Moftul e cu doua fete ca si moneda. Cand o ai n-o vrei iar cand n-o mai ai o cauti.Implinirea e atunci cand impartasesti ce a ramas in tine din ea si tu o faci dumnezeieste.

     - Lasă politețurile, ca să nu batem câmpii şi să gătăm cu discuțiile care ne duc spre altundeva aiurea în tranvai, deşi caii putere ară ogorul uşă de biserică, că-i o încredere, ca pământul să se frământe şi să dospească aluat pentru pâinea cea de toate zilele, că omul care-i sigur de el, face bine pentru celalalt: străin sau frate.

     - Un nochaut: ce-i iubirea ? Ori nu ştii, că dacă n-ai grijă de tine, cum poți avea de celalt sau plângi de mila lor, deşi doar iubind e bine şi lor ? Dacă nu iubeşti până şi trandafirii mor.

Pr.Florea Mureşan învățat de-acasă era harnic şi nu se ruşina omul aiesta din Ciubanca să pună mâna, umerii şi spatele, chiar dacă fiarăle  nu-s pe cugetul omului de ispravă, că răul te săpă fără milă şi cui îi pasă de povara care te poate şi omorâ, că unde nu-i dragoste între oameni nici Dumnezeu nu e, păcatele mele !

Florea, ca om, semăna, ca două picături de apă cu țăranii din Ciubanca şi crăciunaşii din Ciubăncuța, că toți cu toții sunt de nota zec cu bine pentru bine după cum se aborfează şi brodează înflorat pune problemele pe pânză şi pe itamină, că mâinile şi-acest sens îşi aveau rostul şi sensul. Înainte de a se naşte acest Floarea Mureşan, că drumul către inimă trece prin stomac, preot a fost harnicul şi înteresantul a Grigore Crăciunaş, care spune de o femeie goală intrată culmea într-un restaurant şi comandă să mânce, dar chelnerul se uite mirat la  femeie.

-"Ce te uiți la mine lung, ca un prost ? N-ai mai văzut femeie în pielea goală? Chelnerul calm:

-"Mă întreb: de unde-i scoate banii să achiți comanda."

"-Cuvântul lui Dumnezeu rămâne aceeaşi azi şi mâine şi întodeauna: izvor de viață, stâncă de razim, balsm răcoritor, vindecător de boli, în dogorareala suferințelor şi e singurul care dă rost mântuitor şi folositor, şi cuvântul, e un câştig pentru om, "glasuieşte popa Floarea Mureşan originar din Ciubanca, în grai şi suflet românesc, glăsuieşte rasunator, proverbial, ca slujitor al bisericii. Bartolomeu Anania s-aude şi-acuma glăsuind rugător şi cu înțelepciune:

-"Pe cei ce au murit în închisori să-i ştim pe toți şi de ei va trebui să ne aducem aminte !"

Pe cel plămădit de Dragomir pe păduri cu fata pădurii, cu Veronica, o fata cu aspect de căprioară sălbatică, se nascu cu greu, Veronica, pe care cele două moaşe o purta prin casă făcând-o să lovească cu piciorul uşa (se recurgea la diverse descântece şi ritualuri, se afuma femeia betegită pentru naştere cu coji de ceapă, chimin, cu tămâie, era stropită cu apă sfințită şi uşa era lovita cu piciorul de trei ori şi să faca tot trei mătănii pe năframa din cap şi se ziceau rugăciuni, iar după ce-l nascuse pe cel pecare Veronica şi Dragomir îl botezase cu numele de Ion, dar născându-se prea slăbuț, îmi povesti bunica Nastasia, cele două muieri-moaşe din lume, laice, s-au canonit, s-au chinuit, să sape o gaură ca să poată fi trecut noul născut pe sub prag de nouă ori  din cameră în tindă, în timp ce i se descânta :

-"Dumnezeu să-l trăiască

Şi de are zile să-l crească!"

-"De-i să moară i-a pământului,

De-i să trăiască mare să crească !"

Mama şi moaşa când se spălau pe mâini şi îmbăiau copilul ziceau ritualic de trei ori:

-"Eu te spal să fii spalată

Şi-n astă lume şi-n cealaltă!"

Despre ce-i vorba ? C-oi fi intuit ştii ceva, dar ce anume, c-am uitat de la mână până la gura, Ben, fir-ar să fie !

Ben zici, că aşa au procedat Trump şi Putin, ce adică, să lămurim popoarele lumii pentru a nu vorbi-n vânt: despre ce anume e vorba: -"ce înseamnă: aşa au procedat Trump şi Putin"? Hai, Ben, cască-ți gura şi zi-mi, sileşte-te şi-mi scrie auzind cu urechile şi văzând cu ochii.

Scriu, dar uneori mi se pare că am abateri serioase, că-mi scapă accesorii importante, că uneori nu ne bucură soarele vieții neavând cu ce domoli valurile durerii şi-i naşpa, nu tocmai pregătit pentru viața care-şi desfăşoara "OSPĂȚUL DEAVOLUI" mire avându-l pe "SOLDATUL ŞCHIOP" (Dacă vrei ceva află, că e un aranjament, ca la case mai mari, Ben).

Cum s-avem parte de mai multă ridicându-ne pe alt palier în linişte, pace şi pâine destinată cu dragoste fericire pentru ceilalți, având răbdarea ncesară pentru fi împliniți neratând, cum n-a ratat nici candida de SIMONA HALEP, că ea cu zâmbetul ne-a cucerit, ne-a dat un mod de viață-România cu-n intens şi existență cu rezistență şi cu excelență.

Noi, ce facem, Ben, ca să ne bucurăm bucurând şi pe ceilalți şi aiasta, ca români adevărați sau tu ce zici zeule, zău ? p.s. Alex. Ştefănescu şi boerul Sadovianu; apoi tot el şi Grigore Vieru.

C-am cum arată lucrurile  ?

Dar eu despre ce nou val vorbesc la aniversare centenarului unde sânt cu prezența de spirit, prgătit pregnant, ca o vreme bună la centenar, deşi nendoienic datorită nouă corect, perfect, nu va fi război, prăpăd, că-i doar păpălaie, foc de paie cu bobotaie mare nedăunătoare, că totu-i ca o stare, care nu-i normală, că bobota-i mare, de scurtă durată şi nedăunătoare, că democrație, democrație, cum zice Putin, dar brânza-i pe bani şi nu-i prost el, dar nici Trump, c-amândoi sunt buni numai de gură şi încă ceva: "câinii care latră, nu muşcă şi ei sunt lungi la vorbă, ca o vară toridă cu căldură clopeşitoare, globalizatoare, împotriva voinței noastre, dar de ce te îndoieşti, că vorba multă-i sărăcia omului şi atunci ce ne pipărează, sarează, aromează şi colorează viața distrugându-ne pshiologic viața. Asta-starea de lucuri, ca un mobil zburător..., care şi el o-n bulineaza sau dă o şansă, semn bun pentru mai mult sens, că nici Halep nu ratează nimic, că nu calcă strâmb (Halep întrece pe politicienii noştri, politicieni care se cred sexy, dar buni de nimic, că-s dezinteresați, nepăsători față de bunătate de popor fan, ca electorat a lor.

Ce facem pur şi simlu pentru o viață mai bună, că şi părinții cum ți-i creşti, aşa ți-i ai, zice un puşti, un puradău de a lui Olaru Ioan din Jurca, zice învățătura de la televizor. Şi aiasta e o învățătură, că puiul învață pe cioară. Şi toți suntem cum suntem spirituali şi naționali, dar nu fără speranță şi ce poate fi glorie, victorie, de fapt ce contează, optimismul, care ne îndreaptă către bine, pregătiți ca pentru un eveniment tradițional, cum ne place, ca să scăpăm de grijile cotidiene, care pot duce la incidete nedorite.

Suntem ca la munte când plouă pe toți versanții cu povârnişuri: coame şi şei cu scene pitireşti, dramatice, că ceva ne contrazice prin firea contradictorie, drastică cu nemulțumirile, că nu se respectă nişte reguli, legi a pământului, c-am accelerat viteza, zice şi Dragomir fascinat deVeronica, de căprioara lui, o cătălin de-a lui Cătălin nebunul, un zburător cu obiectiv turistic în podişul Someşan, care include Sâmpetru-Almaşului, că atunci când îți place excluzi zona de confort şi dai din tine tot ce ai mai bun cu istețime şi un bine, că preferi picantul, adrenalina, iubirea bătând prin aparte neuronii, cum se tot zice. Dragomir avea mare potențial, ca bărbat viril şi cânta tare de râsuna până-n depărtare, că era îndrăgostit lulea de Veronica (o neatinsă de alt om) pe Dragomir, cu tot dificilul situației, chiar neânteresându-l părerile lui mamă-sa, Nastsia, care era contra cu ce-şi alese crăiasă a inimii (-"Nu vezi ce ochi migdalați ca cepele, ochii boului are, îi zice bunica, fătoaia burzulită mai reproşându-i, că n-o fost cine o învăța pe această sălbatică orfană de mamă, dar Dragomir cu-n calm nebişnuit, neltulburat puse punct:

-"Dumnezeu cu pâine şi sare a întâmpinat-o şi a şi învățat şi mai bun învățător află măicuță dumneata"), că la el era un fabulos, un mitic, Veronica, că era abundent în generozitate, compet relaxat de dragostea lui intensă dragoste care-l înghesuia şi îndesa cu omenie, sumnțindu-se, ca om mare era mulțumit, ca o vreme cu averse mai multe, el arătând bine şi având un "acuşica" pentru Veronica lui Dumnezeu şi reuşitele lui erau o reuşită voinicească, o necesitate fiziologică, sănătate bio, ca de la țară credea în bine şi binele lui nu-l păstra doar pentru sine, ca om din oameni harnici, acea capacitate de adevăr opțional său nu, el având de cucerit o lume colosală, dar nu-n stilul fără speranță, ca ingrații: Trump şi Putin, ei vorba lui Eminescu feştind ouă cu beşini preciptând retrograd, utopic, nişte lucruri neinsperate, care nu sunt prin pericolul lor de durată, academicii sper complotându-i pe cei doi neisprăviți, că-s academicii activi, pozitivi şi major de caracter şi importanți, ca o briză, vânticel, care dă rod grădinii, edenului pământesc.

Substanțial cântă Florin Vasilică şi grupul popular Teleormanul pentru Crina care cântă iluminat "Coşarul", că ea-i invitata la Corina Chiriac, în plin sezon cu record: "Opriți timpul", dar după ce ne-o oferit Florin Vasilică gălăgios parafrrazez generos pentru o atmosferă plăcută şi răcoroasă, cu mult aer, cu propria oză inspirată, chit, că unii vor zice interogativ ce-i şi aiesta, un trăsnit transpirat, deşi-şi respectă riguros medicația considerabilă, că ce-i mult şi tu ştii, că-i obositor, otravitor, ca o noapte de vară cu surâs de mândră cu patul tocmai scos afară, ca s-asculte senzuală, perfect, infinit apropiat cu obiectul apropiat cu efect, apripiat minunat de obiect, că nu poți refuza canicularu ființei care te arde, ca un cuptor în plin sezon în luna lui cuptor, cu savoare şi la înalt covenient eficient, că:

" Foe verde de spanac,

Toată boala are leac,

Dar eu cu dragostea,

dragă, ce să fac?"

Dragomir mai venea de-acasă.

Zaharia Stancu a scris şi Ce mult te-am iubit şi Jocul cu moartea şi care a fost ținta lui ? Marin Preda a scris şi Cel mai iubit între pământeni, a scris în viața prea scurtă şi s-a jucat cu moartea, a murit, că timpul i-a fost nerăbdător, i-a suprimat supremația vieții, l-au suprimat din ola, ola, cu finalti natural ! Îmi pare rău, că pentru gafa asta criminală nu pot să mă bucur brav.

De unde ne luăm energia, ca să n-avem dureri de cap, porniți încrezători către departe ?

Veronica în acele clipe infernale, neverosimile, deochete şi tulburate, de război, când ea incredibil bâjbăia, ținându-se în neştire de coada văcuței  şi înainta abruptul dealului împădurit sălbăticir şi zapăcită de noapte şi tufişuri încurcă- lume, într-un alai, ca de îmormântare, lăsând tot mai drparte în întunerecul nopții satul străluminat cu bubituri, pe care copila Veronica nu ştia de unde vin, în inconştiența ei: de ce să facă rău şi ce ştia ea cum se vorbise la Todoru lui Horlău în odaie, în casă, că între tată-su şi Florica se vorbea aprins, Florica lui Lazăr, a Măcarioii deabia poftită de fătucă să le facă scoverzi sau plăcinte, că de când murise mama-sa, Maria Păhuțoii, nici ea nici tată-su cu toate că le stase firea, nu mâncaseră şi ce înțelese ea, Veronica, din discuția lor, că frontul, războiul, e pe aproape şi, c-ar fi bine să-şi adăpostească vaca undeva pe pâraie şi pe păduri, unde doar fata şi cucu să ştie, dar fata mută, nu că era mută, fără vorbă, înaintând hățâtă forțat de vacă, peste puterile ei, habar n-avea cu ce tună şi trăsnesc după gura satului izbând ițit cu moarte, ca de trăsnet, care te loveşte, ca din senin, ca din puşcă (vazuse casa la mătuşă-sa Supărata cum arse şi praf, scrum se alese din ea), dar acuma tot aşa prăpăd şi omor, tot aşa pacoste era ? De unde să ştie sărăcuța ? Pe unde era crărăruie, în miez de noapte mai să nu-ți vezi degetele mâinilor, ba fiind supra- solicitată, cu dureri, ca de om mare, chiar şi-n sufletul, Veronica împetrită înainta silită de vacă pe unde da Dumnezeu, că prinde orbul şi-i scoate ochii, deşi era stană de sare ca Sara parăsind Sodoma şi Gomora inconştientă se uitase cu jind după ce lasă înapoi şi tot aşa şi Veronica cu voință peste puteri de copil care era în carne şi oase (că dă, Doamne, omului cât nu poate răbda, că te va mira cât rabdă!), dar Veronica chereuțită, că trebuie să meri, înainta în necunoscut condusă de vaca care păşea icnit şi vaca coborând în pâraie şi urcând din pâraie printre tufe ce-i zgârâiau ca nişte mâțe cu ghere ascuțite: fața, mânuțele, trupuşorul fragil, ca o sticlă de lampă pusă desupra burtucii plină cu fotoghin din care ieşea umezită în făcător de lumină feştila pe care o aprise cu chibritul leliucă-sa, mama maştihă, vitrega, dar acuma nici licurici nu licăreau pe unde era murculită, nimurugită şi hățâta, nu erau licurici pentru a le lumina cât decât calea pribegiei şi paşii erau greoi şi picioarele de plumb şi dacă se scapa de coda vacii, care parcă i se lipise de mânuța ei şi chiar părea crescută într-una din codă, dar de se scapă şi vaca se pierde vai, de capul ei, ce i se va întâmpla, deşi n-a făcut moarte de om, dar ea, că a fost atenționată:

-"Vezi, tu Veronică, ai grijă să nu cumva, să pierzi vaca, că fără vacă n-ai ce cota acasă, ai înțeles ?" Şi nu cuva s-o piardă, mâna îi amorțise ținând coada vacii să nu cumva speriată să bâzdărească cum bâzdărâse din cauza muştelor când o duse într-o zi la adăpat la vale şi o luase pe ulița maicii bătrâne din sus intrând în curte la uchiu Simion tata lui Costan şi Persida şi urcase pe tarnaț răsturnând de pe pragul casei la intrarea-n tindă cu scăunel pe mama lui unchiu Păhuța Simion, rasturnând-o pe mama bătrână a lui Costan şi Persida, răsturnând-o cu cu scaunel cu tot şi intrând la umbră-n casă, intrând şi vaca unde era răcuoare şi nici muştele bâza nu bâzăiau, intrând unde n-a fost niciodată, că n -a fost în casă de om, de când o fatase mamă-sa, în Sâmpetu-Almaşului nefiind obiceiul, ca-n Ciubăncuța: la fatarea vacii să duci vițelul după ce l-ai bătut de pragul uşii la ieşirea din poiată şi-n casă să-l loveşti de sobă ca să fie bun şi blând precum cuptorul (în casă era ținut până se usca şi se înzdrevenea, umbla pe picioarele lui dițălu şi asta era o rânduială a casei de care nimeni nu se jenea, scârbea cu toată duhoarea grea de vită).

Asta-i o discuție mioritică la firul ierbii în genul nostru de laudă de zestre, că-i sordid cine mişcă-n țara aiasta penal, corupt, uns cu toate unsorile, cu fel de fel de vazeline puturoase, insipide, luându-ne cu surprindere, ca să ne transforme şi pe noi în non-valori, cu toate, că suntem  unici şi prin aerul respirat ozonat de iubirea la înălțime: inspirat şi expirat cu bio-sănătate cu personalitate în cultură românească. Noi suntem un caz clasic vitală, că suntem un gen de oameni nu pretențioşi, ci prețioşi, că nu urcăm prețuri şi nici coborâm valori autentice, ci le promovăm şi le conservăm cum sunt de la mama lor, deşi nu putem creşte şi nici ignora nivelul de trai, ci moderăm stresul, asta-i clar, logic şi natural, ca să ne mergă, ca la Siimona Halep, să ne mearga bine cu starea de bine, fără să ni se taie respirația trăindu-ne viețile creativ fără să ignorăm cei cinci mii de paşi zilnici alegând esențial forte... şi pentru fericirea celorlalți, avându-ne strălucirea genială.

Dragomir îşi zicea înainte de orice avantajul te maturizează, te responsabilizează, ca să fii o mână întinsă pentru cel căzut şi probabil prinse el învățături şi de la popa Roşca Pavel, socrul lui Nicola Petru ori mai ştii şi de ce n-am zice amintindu-l pe Floarea Mureşan ?

-"Ştiu, că te iubesc, asta-ți pot spune în mod sigur arătare sălbatică, da frumoasă, vorbi Dragomir domnos, adresându-i-se lui Veronica convingător. Nu erau vorbe ieşite din comun, tocite de uz, ci cota să fie sincer şi drept cu sine neforțând nota, chiar dacă ar fi cântat bisericesc din octoiv ori citea din Apostol, că îi curse vorbele de la sine, spontan, deşi, chiar şi de şcoală fugise, că nu se va face popă..., dar acuma ceva-i redase liniştea, o uşorare, o împăcare şi parcă plutea şi vedea totul în roz, i se părea a fi alt om nu-l mai enerva nimic şi i se părea căderea lui în ispită, în păcat, i se părea, pentru el onoare şi Veronica era pentru el sufletul de încredere, sufletul care nu-l va părăsi niciodată, ca Vica, care doar, că murise mă părăsise pentru Dumnezeu, dar nu pentru un alt om, că i-a fost mai dragă lui Dumnezeu, după cum circulă vorba şi despre un animal care-i luat de la om:

-"I-a fost mai drag lui Dumnezeu şi-i o împăcare şi cu soarta, că dragostea cu sila, nu mai e dragoste. Vica nu mai e, că nu mai e Vica, a început să mă supere, dar cine mai şti, ca Stan-Pățitul cât de rău m-am supărat ? Cine nu se întoarce de unde pleacă ? Vica, dar nu şi Vica, se întoarce. La ce trebuie să mă gândesc nimeni nu-mi pate spune şi nici o încercare nu-mi va scoate vorbele nici cu cleştele, chiar dacă am cleşte să nu bag mâna-n foc, vorba hazosului Creangă, că lasă-mă-ncet, că-mi voi bate eu capul să spun tot, chiar şi țâța care am supt-o, dragilor, că nu voi spune doar dacă mi se va opri timpul indiferent în ce lume trăiesc, cum mi-am croit-o în minte prin soartă şi cum soarta mi-am cusut-o cu mnâna mea. Dragomir are un popă şi-n familie pe fratele lui tată-su Ferghete Vasile în povestea de viață pentru o viață fiind preot în Dâncu din 1903 conform monografiei, aici născându-se fiul său Ferghete Sabin, văr cu Dragomir, Sabin devenit şi el preot pentru Poiana-Blenchi, Ciubanca, Moigrad,Tur-Negreşti..., ca atare n-avea lipsă de învățători şi aici îl pot include pe unchi'su Ferghete Petru, alt frate de a lui bunicu Viorel... fecior şi el de-a vrednicului învățător Ion Rătundeanu...

Peste tot sunt împinşi americanii, deşi eu preferam pe românii fecioraşi ostaşi şi la Deveselu şi la Kogălniceanu, ca să nu fim suspectați ori sa suspectăm de tot ce-i mai rău, de înteres, că ne stau în capc făcând pe stăpânii americanii şi ce hazna că-şi bagă nasul şi unde nu le fierbe oala, îşi bagă nasul, câ nu mai departe ieri nu erau mulțumiți cu cât le dăm din bip, că le întingi, ca stupar degetul, dar ei îți apucă mâna nemulțumind pe ruşi, care ne-ar fi vrut pradă pentru ei, c-au m-ai supt la vaca noastra şi nu  le-o fost rău, n-au avut de ce se plângă, c-a fost haraşo, cu acuma-i O.K. penru cei aşteptați prin 1944, dar n-au venit şi aşa zişii comunişti, nişte rămăşițe boiereşti  şi reziduri burgheze, comunişti îmburgheziți şi-au făcut de cap, au asuprit 50 de ani poporul... şi în cazul aiesta derutant cum să fie mulțumit Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Paul Goma...?!

     - Şi acuma se umblă cu şireticluri, nu cu schimbarea la față a României în bine.

     - Descoperiți dedesupturile şi curaj găină, că te tai şi unde nu-i cap, vai de popare cum zice şi Dragoş Pătraru... Adevarurile lui Dragoş Pătraru nu-s înghițite, aşa că Dragnea Liviu cu tagma lui şi cu statul paralel (un paravan, colb în ochii poporulu, că nu ne pun la punct, ci ne batjicoresc curat-murdar cu diversele lor preocupări cu înteres personal cu mâna până-n cot în miere, că gaşca lui Liviu Dragnea nu-i cu o stare de bine şi pentu'că a spus necruțător i s-a interzis la televizini emisiunea STAREA NAȚIUNII. Tu nu eşti acasă să vezi ce fac baieții deştepți, nu vezi cum sunt de uriaşi, de reali, cum şmanglesc fagurii din stupul țării. În tagma jefuitorilor sunt nişte câcați şi'-n țară e cum e, nemulțumitor, în legea lui Cioran, un măgălău filozof, măgălău, că-i cotă de păduchi, îi perie acru, îi piaptănă de păduchi, Dragoş, însă lucrurile nu stau bine, că Doamne sfinte, de ce să facă garagație punând mâna pe rana adevărului şi arătând ce ne doare, cui convine ?.

     - Să vezi şi să nu crezi, e o mascar, masacradă, fără hai eliberare !

     - Şi Dragoş Corlățanu lider de sindicat liber al veterinarilor, zice oamenii nu-s, ca-ntr-o horă pentru toți pe un calapod a binelui, clocea el puii binelui pentru noi gândind tradițional de nuntă cum ne-o descrie şi Dumitraşcu Cantamir în descripțio Maldave, că mirele-şi trece mireasa peste masă în brață, c-aşa-i tradiția casei şi mireasa îşi ia iertşciuni de la părinți şi tineret: de la fete şi feciori şi peste tot merge treaba, ca pe roate, că nunta-i, ca-n poveşti, Doamne ajută, să ne meargă bine, că dragostea-i poamă rară când se cântă pe aceeaşi strună o virtuozitate şi, chiar şi în viața curvă romànii -s de ispravă, oameni pregătiți să rostuiască llucrurile şi să pună țara la cale, ca Ilie Moromete la țintă la căuăcia fierarului Ionucan, că dacă nu înțelegi noi te-ajutăm să pricepi formula îmbunătățită în reportajul curent al zilei, că nu ne cântă pe aceeaşi strună, ne zice liderul de sindicat la Universitatea de Medicina Veterinară din Cluj, c-aici în această instituție, la Agronomie era spațiu şi un mod de viață şi noi ne-am adunat cu excepție, noi toți vetearinarii de pe teritoriul țării, şi incredibil ne simțeam bine, ca să ne spunem coferențiiind despre  oful nostru, că şi animalele aveau sentimente şi jale, jele, că se făceau de toate, dar nu toată lumea era pentru toată lumea, deşi după revoluție se aspira la o viață mai bună luptându-se după priceperea fiecăruia, se lupta pentru o viață mai bună bătându-ne capul şi fierul până era cald, ca mândruța din ieşită-n ulicioară cu surâs de plină vară, că pentru asta era prezent cu noi cu plăcere: Ioan Precup şi Ioan Fritea şi aici trăgeau sforile, ca prieteni adevărați, dar a  fost ce a fost cu-n dar de la Dumnezeu trăgând fiecare capacul pe oala lui, corb la corb nescoțându-şi ochii, că nimeni nu vroia să te oprească din drum, transformându-te în frumoase clipe, dar nu ştiu dacă-'şi mai aminteşte despre mine, Dragoş Corlățan pe  care eu după chip şi voce îl puteam sincer confunda cu neântrecutul Ioan Creangă, că eram natural şi de încredere, deşi el mă lua peste picipr şugubăț, plin de umor, ca un Creangă, că nu era excesiv vedeam şi era cinstea lui, s-avem sănătate şi s-avem de toate, ca să ni se ducă pomina jucând în hora mirilor făcându-le bine pe toate !).

În România hei şi -aşa toți, cu toții ne-aveam locul nostru, ca să dăm sau să scăpăm de greu cu drgoste colorata de paza bună care trece peste piza rea. Binele ne-ajută cu starea de bine care vecuieşte-n noi, Ben, că-n rest raul e un rahat şi când îi dăm o palmă.

     - Ne improscam!

     - Nu sunt în spital,dar tu?De ce mă întrbi nobile Ben ?

     - Nobile frate te intreb pentru ca nu recunosc fereastra din spate.

     - Luni mă duc după rețete la medicul de familie în Recea-Cristur şi de-aici îmi continui drumul către Cluj să cumpar medicamentele ieşind din amorțirea mea, mâine vin cu flori şi lumânări, că-n 21 iulie e ziua de naştere a celei ce-a fost Vica, vin scumpii de copii în afară de Teodor-Flaviu, deşi Spania e doar la o răsuflare, popas de avion, o călcare de 3 zile a accelerației autocarului.  In Egipt DESCOPERIRE a unui SICRIU căutat de DOUĂ MILENII. Detaliile care SCHIMBĂ tot ce se ȘTIA

     - Sa cerut inainte de a se desface sicriul sa fie desfacut televizat in direct. Golanii nu au facut asta si acum ne arata ce vor ei. Au furat adevaratul corp si au bagat inauntru trei schelete cu pisat dintr-o latrina si ne arata noua ca nu au gasit mare branza in el. Adica romanii au ridicat un capac de 30 de tone de granit negru care nu se gaseste in zona. ca sa bage in el trei soldati si sa-i ingroape cand soldatii mor cu sutele in razboaie si sunt arsi sau ingropati la groapa comuna in anul 330 inaintea erei noastre. Nimeni nu ii crede pentru ca seful arheologiei din egipt a fost prins vanzand comori faraonice la straini asa ca nu-i mai crede nimeni.

Tu ce tot vorbeşti, Ben ? Omul doar trăind e talisman uman viu şi-şi are cu siguranță conştința, măsura lucrurilor, sfințenia prin ştiință, în drept de a fi dragoste pentru semeni, că-n rest, apă de ploaie, interpretare a Bibliei, înlocuirea adevărului cu răstălmăciri, chipurile, că ledicatorii predică, istoricii scriu istorie, dar e punctul lor de vedere, însă nu un geniu, sfințirea printr-o măsură a lucrurilor. (Dacă omul nu-i bolnav, chiar dacă te mai doare, chinuie una şi alta, la ce bun să stai în spital ? Omul e om în largul căminului şi veşniciei lui, că dacă mai are zile se târeşte ca şarpele către bota cu măciucă a călatorului, care văzându'-l ieşit la drum îi zdrobeşte capul, chiar dacă şarpele moare numai după apusul soarelui, între timp în grădina edenului mai ademenind o Evă cu măr din pomul oprit, că omul ca omul se mai chinuieşte dacă are zile de canon, se zbuciumă pe drumul calvarului ducându-şi pe umeri, cu grijă, atent, cu sillință şi inteligent, îşi duce pe abruptul şi stâcosul povârniş, pe Golgota, pe platoul de Arcă în Orizont atingând cerul cu mâna şi cu crucea vieții dovedind, că doar dragostea-i dragoste, e salvatoare social-uman, doar având dragoste netrăind în van şuhan, ca oltean-valah, moldovean-basarabean şi transilvănean-ardelean, cu toții suflet de români din România de Romània cu inimă de mamă-mumă, mămăligă, coleşe cu lapte, mujdei şi brânză, cu sarmale, piroşte, simboluri de cartea recordurilor mondiale.

Multe au imperfect, un infect, dar ce zici Ben, tu şi numai tu, Dumnezeu Eminescu, infinit apropiat de obiect cu respect pentru Patria Limba Română ?

Te surprinde, dragule, ce scrie însuşi Noica, un filozof-apostol a neamului:

-..."îmi dau seama ce puțin însemnăm în lume şi cum ne-am chiar surpa cu totul, dacă nu facem o ispravă deosebită.

Dar singura ispravă a unui stat care nu mai înteresează nici geografic, nici economic, nici politic, este cultura.

Unui învățat ca Dumneavoastră, domnule Ion Ianoşi, îi revine mai puțin lauda a ce a făcut în trecut, cât favorizarea a ce poate face. Cum sunteți şi un mare dascăl, mi-aş îngădui să vă cer a face ca tinerii să învețe carte... " CONSTANTIN NOICA; (Citesc pe coperta a patra, a cărții O FILOZIOFIE A ISTORIEI FILOZOFIEI ROMÂNEŞTI, ION IANOŞI, PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI, -ÎN RELAȚIA EI CU LITERATURA - apărută la Biblioteica Apostrof, Cluj, 1996; am câştigat-o de la Radio-Cluj, de la emisiunea lui Dora Pavel: "ROTONDA LITERARĂ, la data de 03.12.1998).

Iată ce scrie, ca mesaje pețitirul Popescu Petrascu din Jichişu de jos, lui Daria:

-Noapte bună, somn usor! Dragă te pup."

-"Fii binecuvântată de Domnul Iisus !"

Apoi gândindu-se sa se despartă,să întrerupă vizitele la Ciubăncuța:

-"Daria îmi pare rău, dar nu mai putem ține legătura, m-am mutat cu serviciu la Cluj.

Chiar îmi pare rău."

-"Te rog înțeleve, nu mai pot ține legătura cu tine."

     - Figură apocaliptică, stil quijhotesc de Jenucu din Ciubăncuța sau Jenucu din Escu.

Nu-mi spui ora la care sunându-te nu v-aş deranja domnule profesor. Trăiesc la maxim scriind, c-altceva ce-aş putea face prietene, ca să nu mă plictisesc, să nu mă stresez obosind de moarte. Numărul tel. 0745856208;Cu bine, Doamne ajută !

Luni sunt la Cluj după ce la prima oră mă opresc la Recea-Cristur pe la medicul de familie (în Cluj, prima oprire va fi la Centru de diagnostic şi tratament, la cabinetul medical, că nu-s o icoană la medicul Şandru Mihaela psihatru, că insomnia rebelă îşi face de cap şi fără rețetă nu mi se eliberează medicamentul, ca ce-i mult să nu cumva să nu fie sătnătos şi să dea complicații, otrăvire, intoxicație şi halucinații... şi complicații care te face inconştient şi poți să priveşti de sus lumea afectat, c-ai perdut-o, ca un rău platnic, care-şi pierde din prostie casa, că ăsta-i riscul).

Doamne, ajuta!

     - Va rog sa ma sunati zilele astea ca mi-am pierdut telefonul si nu mai am nr. dumneavoastra. Va multumesc!

     - Potențialul mi bun pentru scris, că prin scris  sunt romantic, am bună dispoziție şi văd optimist partea plină a paharului, ca atunci când domină vremea bună, când plouă mohorându-mă, devenind melancolic, că nu înving perioada critică, că devin tolomac, greoi şi tuieşit, ca o scroafă după mai multe fătări, năravită, reticentă față de propriile progenituri, purcei, ca o nevastă mamă, care-şi duce şi aruncă fetusul, copilul, la container sau în budă, closet, weceu, ca o pierdută-n spațiu, cu o doagă lipsă, bolundă (fară dragoste, fără simțul de mamă).

Mai bine ca tine nu'i om să mă cunoască ca tine, şi Vasilica Grigoraş, un om simțit, între oameni, pentru oameni, cu  bun gust, un artist minunat adevărat desăvârşit, nemaipomenit de sinceră, cu exprimare cursivă, expresivă, în plinătate de înțelegere făimoasă, celebră şi ideială prin propria-i şcoală de perlă nțională.

Ziua bună se cunoaşte de dimineață, bună dimineața, Ben, floare a soarelui, că eşti convins, că am sens, că voi dura şi voi dura, ca Cocolino, cu parfum intens cu soluție potrivită, deşi nimic atât de simplu, pur şi simplu şi dacă pentru o viață sănătoasă consumăm multe fructe sărutate de soare şi multe legume, că-s bogate-n vitamine, mai consumând cu grijă şi răbdare cel puțin trei litri de apă şi mă întrec cu mine îmsumi, ca la un frstival-concurs care-şi impune reguli, principii, contra zapuşlii ori contra instabilității social-umane sufocante, cu disconfort, incapacității de-a fi oameni între oameni, pentru oameni, ca să nu se ajungă la drmatic şi tragic, că doar bucuria îți dă față umană şi face să te bucuri, ca om potrivit la loc potrivit sfințit. Pe unde-mi umbli, Ben ? Faci emisiunea radio ?

Am zacut in pat toata ziua si noaptea de durere si deznadejde fizica. Acum ma simt mai bine. Trec prin fazele astea de dureri de cap, picioare inghetate, respiratie greoaie si insomnii,

Incerc sa-mi intru in normal. Asta e, astea sunt urmarile medicamentului Lirica.

FĂRĂ  ASEMĂNARE SUB SOARE

PRECUM MĂMĂLIGA CARE FIERBE LA FOC, POTNIT FLĂMÂND ÎN PROFUND DE DRAGOSTE

Mulțam, că-mi urezi să fiu mai corso,

în România rai cu adevărat ce-l am

cu eficiență, mai fără perdea,

de după perdea urmărind pe ulița satului pe ea,

pe o ea, că ea într'o joi de dimineață cu rochia creață

la holdă de grâu cu secerea-n brâu,

cu atâtea lucruri de de făcut bucurându-se în sfințenia, în măsura şi aventura lucrului bine făcut:

ce s-a semănat să fie secerat,sdunat,

zâmbind grandios, gurmand

luminos, în surâs de România,

auzind în mine un glas de bine,

pas cu pas-compas de cumințenie,

cu lumina de început,

în lucru bine făcut,

cu treaba mult mai bine,

mai bine ca acuma, dar favorit forcotind precum mămăliga ce fiebe

la crud verde de iarbă Bacovia:

extra şi foe verde busuioc,

fierbe întru nooc, fierbe la foc,

fierbe cu transparență şi efect,

infinit apropiat de obiect

cu consecință, cu predictibilitate

de crudă relitate,

cu viața, ca o pradă la festivă paradă

de bună transparență de conştiință

şi ştiința de bună'cuvință,

nemurită cântec în baladă-legendă,

dar în ciudă vociferându-se mai aprins,

hrănit cu sens şi demers, cu inspirație în univers, cu bonus  Iisus cu personalitate

şi un mai presus Eminescu de cuvinte

pentru a se savura şi sătura de pace

şi pâine-liturghie în spice trasă-n mâine, ca să luăm aminte, să ținem minte,

că-i iubit omul potrivit,

că-i iubit, cel mai iubit sub soare,

cel mai binecuvântare şi bună-intenție,

distins prin compatibilitate şi sens în ecuații,

cu inspirație, în materie,

şi, cu materie primă cenuşie pentru combustie,

pentru util şi durabil, în nobil traind în oaza unică, România,

trăind profund fiecare moment aparte,

trăind profund, cu emoție,

chiar şi când sunt pornit flămând de dragoste

sunt pornit contra sitemului prost orânduit

şi prost gospodărit pe altarul soarelui.

Vara mi dată peste cap ca fenomenul filozofic a lui Hegel,

care prin sistem n-are pragmatic

şi produce vijelii, în principii morale de Biblii,

că nu prinde soare

şi, nici n-are ca mine n-are binecuvântare, n-are bine,

că România mă duce lapte şi miere la iubire,

la stare de urgență: la stare de bine, de la mic la mai mare,

la fericire prin unire,

România fiind în creşere prin iubire,

cu fericre: între propiile hotare, întru răsărit de soare,

că doar printr-un gest frățesc ajungem dumnezăiesc la fieresc

ca un om cu picioarele pe pământ

osana-odă şi cânt,

de la om mic, să cresc om mare, fără asemănare sub soare.

Pavel Ferghete

Pornit e cuvânul corect. Succes, Ben, drum bun în artă !

CUVÂNTUL STARE DE BINE

Scrisul nu mi microb, ci virus neghiob în sânge,

mi arta succesului mi lege,

din legea de şcoală-perlă de dincolo de şcoală,

iubire  de pe orizontală la înălțime,

iubire cu profunzime pe vericală de cer care se vede limpede

patrie limba română,

în fântână cu îndemână,

că nu mai contează pentru mine banul, duşmanul-vrajmaşul,

ci să-ți scriu, Doamne, CUVÂNTUL,

stare de bine, bio-Dumnezeul vieții

şi tinereții din ecuații cu responsabilități- rezoluții.

Pavel Ferghete

Pentru'că scriu patria-mi va fi recunoscătoare cu dulcele glonț de foe verde şi Făt-Frumos.

Aflăm vorbă din vorbă omenească, ca să valorificăm, promovăm şi conservăm vorbele  de duh, adevărate minuni, înțelepciunile şi minunățiile româneşti de poveşti, care ne răsfață cu vindecare social-uman.

Pavel Ferghete

Hai Vica de ziua ta cum cântă Alexandru Brădățan: "hai în ospeție, c-au venit şi copiii din Cluj cu flori şi-s la cimitir, unde, dragii de ei au aprins şi lumânări, au venit, cum veneau ei şi când te bucurai trăind artistic, emoțional, ca oameni de suflet şi etici asemeni păstorului blând ori a Marelui Pescar Petru.

Băimărenu Paul Ananie cântă de picioare moi,

picioare cu care o venit la noi

cu Maria-n păpuşoi.

Auzi ce-i autenic şi ne aseamană (muzica populară ne reprezintă ca popor activ, cu inițiativă cu esență spirituală, un nucleu de tradiție).

CA NOI ŞI, CA LA NOI

Domnul alduit şi bun a tăcut

Şi lucru bun l-a făcut ,

Ca să nu ne întreacă alții,

Că câți ştiu de noi,

Cum e la joc cu picioare moi,

Când nu  ne mişcăm artistic deloc greoi,

Că ori cât îi trăi, ca noi şi, ca la noi, nu-i găsi,

Că nu-i cine-s alții, ceilalții, să ne întreacă

Bonus de viață demonstându-ne binele, abilitățile şi calitățile.

~*~

Pavel Ferghete

Ce-ai zice Ben de faptul să aduni poeziile trimise după publicarea Nădejdea Phonexului pentru a le publica tot la editura Sitech Craiova. Te rog mai întâi trimite-le la corectat şi deabia apoi la editură, dar şi la cineva să-i facă prefața, cuvântul înainte. Ştiu, e mult de lucru, dar tu ştii ce trebuie făcut pentru a fi o cinste pentru România şi Cemtenarul Marii uniri, o mare iubire a ceea ce-s iubire de Eminescu românii noştri, cunună pe fruntea lui Iisus. Cu bine,

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

Eu nu mă feresc, nu fug, nu dau bir cu fugiții de trecutul meu, o şansă, o lecție fe viață pentru cei care vor veni, ca urmaşi a urmaşilor noştri.

În controlez emoțiile, mi le țin sub control ? ori fac spectacol cool ?

-"CĂUTÂND DUPĂ MERE" E CARTEA PROFUNDĂ, CARE FACE UNIREA.

CARTA "CĂUTÂND DUPĂ MERE" - ROMÂNIA PROFUNDĂ, Iezer-ul care dă emoții, e un echilibru pefect, e ecuația din ecuații, emoții, care mă țin sub control, dar ma şi dă cool în spectacol.

Floarea Mureşean era din de a buşilea ridicat pe picioare lui, încă nesigur în paşi, dar ager de minte şi gesturi copilareşti, care-l purta hopa hopa, clătinându'se şi împedicându-se, chiar şi-n datul cu sania şi îmbrujit, ca un râs nevinovat de copil, care-n turma pruncilor nu era decât asemeni celorlalți, dar încă clătinindu-se pe picioarele lui părea ca vranița de la drum pe verticală ținându-se bine-n țâțâni, chiar dacă pe aceasta pe portiță de anul nou, careva din tineret, din feciorii holtei căuta s-o smulgă şi ascundă undeva-n sat, după obiceiul de vili, vili, a satului, urmat de joc şi petrecere cu vin adus de la mătuşa Raveica şi unchiu Alexandru Itu, dăscăliți cu bun exemplu de Pr.Grigore Craciunaş, un harnic folclorist, care va răspunde la Chestionarul lui Ovidiu Densuşianu pentru a rămâne de pomină, prin ce făcuse de pomină culegând folclorul satului, cu notări, imformații etnografice de esență şi istorică vitală, că se ținea cu dinții la tradiția noastră de viață , care ne venea din dragul moşilor şi strămoşilor, din tăria şi legea pământului.

Azi mai sunt acasă, dar mâine sunt pe drum către Cluj, deşi ție nu-ți vine să crezi, nu că te-ar surprindă, ca un accident grav, o pe zebră a surprins o maşină, care l-a măturat luat luându-l în bot, că n-a respectat ca la carte nişte reguli, ca inundație care trece peste baraj făcând-o groasă... o catratosfă pentru singuranța națională (am scris un citat din "Autografia" lui Pr.Floarea Mureşan, dar n-am finisat, însă acuma diminiața l-am pierdut în ițele telefon, deşi vroiam să-l termin şi deabia apoi cu bateriile încărcate vroiam să-ți trimit aceste informații frumos, meşterit, scrise de acest om din Ciubanca.

În tot e cu ritmul de festival, cu delir.

Tu eşti un drăguț, electrizant.

Ceva ne dă culoarea, personalitate inedită, disticntă, deşi viața te ține, ca pe un papagal închis, ferecat, în galiscă, în colivie, deşi ziua echiar frumoasă, ca să nu i se poate reproşa nimeni nimic, că auspiciile-s cu vino-ncoa.

Cine mai pune umarul în lipsa lui Vica ?

Ploi multe şi culturile sunt afectate.

O vară foarte ciudată, cu căldură, dar şi vijelii, cu averse consistente şi călduri insistente dogoritoare cu arşițe copleşitoare. N-aş fi vru să rescriu autobiografia scrise chiar de părintele din Ciubanca. Noi am pus în proictul nostru curaj, concret şi înteres.

Scriu, dar doar dacă voi avea dreptate, reuşită, ca să nu te dezamăgesc greşind, nu se şti cum, atunci numai tu ai să mă îmbrățişezi şi iubeşti cum nu te vezi, că doar lucru bine facut îți aduce glorie, victorie, performanță acasă.

Tu aştepți să rezolv eu problemele, dar cum mă mobilizez fără improvizații (cum fac asta? cum renunț la ce nu-i novator şi propria experență ?) în ecuații naturale dovedit cu emoții dulci garantate, care ne spală de toate grijile mai natural național în Marea cea Mare, ştiind ce facem în mereu, în mişcare, cu marea provocare, că marea are măsura timpului, dar eu nu-mi scriu, depăn, delicios, cu buna-disoziție, cu armonie, copilăria cu / în detalii, ca să nu mă pierd ca un măgar în ceață şi ziua să nu-mi aibă plinătate şi abilitate, învățătură incredibilă pentru mâine.

Trăiesc oare tot ce se poate trăi ?

N-aş spune ce spun de fiecare dată, că tu nu spui nimic, tu nu scrii de ieri, să depăşim pragul critic. Fiecare în felul lor încearcă să se exprime cumva, uneori metafora vieții dându-le lecția de viață (gândesc cu voce tare?). Aş vrea, ca toată lumea să fii sănătos. Nu văd partea plină a păharului decât cu apă de ploaie şi totul ni sever.

Cu aer greu de respirat reiau citatul cu "Autobiografia" scrisă de Floarea Mureşan, că-n primul rând, când vine vorba, acest om făcea să te simți bine prospăt, deşi răi din lumea rea, i-au făcut rău, l-au omorât pur şi simplu în închisorile comuniste (şi eu sunt necăjit, că nu voi reuşi să scriu memorialul durerii). În cartea RAI ŞI SUFLET ROMÂNESC, Pr. Dorel Man redă ce a scris şi cum a scris cu mâna lui fără să se îmbete cu apă rece, ci emoționa fără egalare, că el nu recurgea asemeni lui Ion creangă la metaforele, el încercându-şi norocu scriind clar pur şi simplu natural, dar a scris tentant, a scris cu performanță, ca un om studios, om tobă de carte, un om cu renume şi era un universal, chiar dacă unii nu ştiu cine este acest modest ciubăncan: La 7 martie 1949 (anul în care m-am născut, ca uriaş a lui Dragomir şi Veronica, în Sâmpetru-Almaşului, ca un mare campion urmând lui Ion, fiul fetii pădurii, care trăise doar câteva săptămâni şi l-au îngropat din cauza sarăciei doar pe jiluituri si rumeguş luat de la domnişorul Karoi, dar fiind vorba  şi despre mine Pavel Ferghete, eu, însă m-am născut la 1 octombrie 1949). Floarea Mureşan scria sincer, corect, pur şi simplu pe înțelesul tuturor, desluşindu-ne sufletul lui larg în bunătate şi înțelepciune, a scris bucurându-ne de frumosul şi cheful lui de visță, a scris cu rară energie, ca să ne prindă bine, învățându-ne cum să punem umărul, că omul-om nu stă cu mâinile-n sân, dar prin suplețe Pr.Floarea Mureşan ne surprinde plăcut, ca o vrema bună:

Cuvântul "Lirica" sună  poetic,

Dar nu-mi place când vieții pune piedica,

Nu-mi sună arminios,sinfonic.

M-am gândit, că-i ceva, dar cum ghicitor nu sunt, m-am lăsat păgubaş, n-am presupus, însă trebuir să avem în vedere puct şi linie... Ştirea nu m-a surprins, c-ai dezlegat vaca de la iesle, ai dat sens... trimțând-o cu ciurda la păşune mai ales că-i vară şi după multele ploi este iarbă pe izlaz, dar pe Câmpia Libertății de la Blaj se cântă: Numai una..

Mlădie ca un spic de grâu

Pe umeri pletele-i curg râu

(că şi Gerge Coşbuc cu lacrimi în ochi e prezent având şi fluturând cu mâinele tricolorul).

Viața-i scurtă, comoră rară, nemule, n-o lăsa să-ți scape, ca aerul printre degete şi apa prin ciur, treci peste supărari, care sunt după cum s-aude şi se bate toba, sunt Ben, se găseşte şi la case mai mari, şi la popa la poartă, unde mai este şi o mâță moartă, dar tu aminteşte-ți cât de grozav e să râzi din inimă şi ține minte, că un zâmbet face cât un milion de Pavel ! Ce altceva să-ți spun: viața-i scurtă trăieşte-i iubirea rară şi n-o trage de barbă, pe barba mea crudă de iarbă !.

Dacă nu poți, totu-i,

ca şi cum ai alerga

antrenându-te boni-bon

cu Simona Halep pe stadion.

-"ORIGINEA SOCIALĂ: din parinți țărani săraci. Născut în 1907, iulie 8, în satul Ciubanca, județul Someş, din părinți țarani: Gheorghe şi Maria năsscută Marchiş, de religie ortodoxă, amândoi neştiutori de carte, fiind al doilea din cei 4 frați, dintre fratele mai mare şi sora mai mică sunt țărani, iar o soră a murit în copilărie. În tot decursul copilăriei nu-mi amintesc ca avutul din ograda noastrâ să fi fost mai mult de o bivoliță şi 2-4 oi. Pricina deabia mai târziu am înțeles-o: de cele 4 jughere (2ha şi 30 ari) din care o treime rămânea izlaz în fiecare an, nu puteam creşte mai mult. Mai târziu, ținând în arendă pământ de-al fiscului, din economiile încorpite, au reuşit să cumpere câteva bucățele de pământ sălbatec, care totuşi n-a reuşit să-i salte din viața de robi şi de pe ogoarele altora.

Amândoi părinții au murit la vârsta de 64 ani; tata în 1934, iar mama în 1943.

PREGĂTIREA ŞCOLARĂ. Şcoala primară (sistem şase clase) am urmat-o în sat: 1919 (Certificat Nr.32/1918-1919). În toamna anului 1919, la îndemnul învățătorului din sat, Augustin Mircea, părinții mei s-au lăsat ademeniți şi m-au dus la liceul din Dej "Andrei Mureşanu".  Aici, în primul an de liceu am locuit în atelierul cismarului Bolog, strada N.Iorga Nr.52, contra unui plăți suportabile şi a micilor servicii casnice: adusul apei de la"Hideg-Kut", curățirea atelierului căpatul lemnelor şi facerea focului. După Crăciun am ajuns să-mi însuşesc dibăcia de a coase la "tureci", la care treabă mă luam la întrecere cu"Bolog neni". Hrana mi-o aduceau de acasă. Tot la două săptămâni tata venea cu deseaga în spinare cale de 27 Km. De un lucru țin minte, că m-am săturat în anul acela de lapte acru, care  la sfârşitul săptămânii adoua era iute ca spirtul. Terminând clasa întâia de liceu cu "foarte bine", în clasa adoua am obținut bursă şi loc în internat, pe care l-am păstrat până la absolvirea liceului. Banii de cheltuială, de cărți şi de haine mi i-am agonisit din lecții. Examenul de Bacalauriat l-am ttrecut la Cluj, în iunie 1926 (Diploma nr. 252/10 septembrie 1926). STUDII. În anii 1926-1930 am urmat Academia Teologică Ortodoxă din Cluj, obținând Diploma de absolire cu "Mana Cum Laude" (Certificat Nr.51/1929-1930).

Paralel cu studiile teologice am urmat şi Facultatea de Filozofie şi Litere la Universitatea din Cluj. Din noembrie 1930 , până la 31 iulie 1931 am urmat studii în Franța, la Universitatea din Strasburg, ca bursier al Patriarhiei Române. În 1935 m-am înscris la Facultatea de Teologie din Cernauți, unde în 4 aprilie 1938 am obținut Diploma de licență cu"Distincție", susținând teza: "Obligațiunea morală" (cf. Diploma nr. 4244/ 1938,  20 septembrie). Din 1 noembrie 1948 până în iulie 1939 am studiat la universitatea din Berlin, ca bursier al Fundației "Humboldt" unde mi-am pregătit teza de doctorat în teologie despre: "Responsabilitatea morală". (urmează).

Dumnezeu mi mărturia

a tot ce-am scris

despre România,

propriu-mi paradis,

care cu pasiune pentru viață

m-a proscris.

PR-F&B.T.