miercuri, 18 iulie 2018

MIRARE ???





MIRARE ???

Merg prin parc de trei ori pe zi. E frig şi mă trezesc vorbind cu Dumnezeu de unul singur. Ceea ce e adevărat  e sigur albastrul cerului, un albastru cum nu există în Europa. Nu suntem aşa poluaţi şi nici ascunşi printre dealuri. La colţul parcului e un pârâu şi peste, e o ridicătură cu iarbă şi copaci. Acolo e un cort albastru şi lângă el o bicicletă rezemată de o tufă. Nu am văzut pe nimeni să locuiască acolo, însă româncuţa cu doi câini Pudels pe care o întâlnesc zilnic îmi spune misterioasă ca ar locui un român în cort. Un bărbat sătul de civilizaţie, de democraţie şi de ordine sanitară saxonă. Mă miră, pentru că noaptea sunt trei grade afară. Cică ar avea sac de dormit. O să urmăresc cu atenţie de acum încolo cortul.
Taximetristul care mă duce la fizioterapie e din Etiopia, ţara unde se află Chivotul legământului şi într-o zi, mai mulţi domni au venit în acel loc curioşi ca să-l întâlnească pe Dumnezeu. E ca un fel de templu/turn vechi de mii de ani, îngropat în pământ. Afară ploua şi alergau cu toţii, păşind prin bălţi şi noroi ca să intre în clădire. Afară era un cerşetor orb, care era şi olog şi insista la trecători să-l care şi pe el ca să-l vadă pe Dumnezeu, şi să-L roage, să-l vindece. Acum toţi domnii aştia sosiţi acolo în jepuri luxoase nu se îndurau să se murdarească de noroiul în care se bălăcea sărmanul plângând. Chivotul e păzit de un om bătrân care e jurat pe viaţă pentru această sarcină. Nimeni nu se poate apropia de Chivot. Roagă-l pe Dumnezeu să ne primească, stăruiau domnii. Bătrânul s-a întors din turn cu răspunsul: voi nu sunteţi pregătiţi îndeajuns ca să vă primească. Oamenii instruiţi şi înstăriţi s-au întors la jepuri ca să plece, când unul dintre ei a observat că cerşetorul dispăruse. M-am gândit la românul din cort. Sigur Dumnezeu vorbeşte prin noi. Am privit din nou cerul albastru şi m-am minunat.

BEN TODICA























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu