Singura noastră salvare este să ne
întoarcem la simplitatea noastră
Dumnezeu a
dat mare har dumnezeiesc omului. Libertatea de a alege. Dumnezeu nu-l forţează
să se mântuiască, nu i-a luat libertatea. Din această cauză, noi, folosind
libertatea de a alege spre patimi, alungăm harul lui Dumnezeu de la noi, asta
mai ales prin egoism şi mândrie.
Cum văd eu
lucrurile, astăzi omenirea s-a schimbat. Înainte era foarte greu de trăit,
osteneală multă, nevoie, sărăcie, dar multă bucurie duhovnicească, simplitate,
prostime sfântă. Astăzi sunt multe înlesniri, dar pentru că nu ştim să le
folosim după Dumnezeu, ne depărtează de El. E multă tulburare sufletească şi nu
mai este bucuria aceea simplă. Nu ştiu, dar aşa văd eu lucrurile, s-a
slăbănogit omenirea.
„Stinsu-s-au
iscodind iscodiri”. Adică a pierit toată credinţa, toată simplitatea atunci
când iscodeşti toate şi toate pricinile.
Singura
noastră salvare este să ne întoarcem la simplitatea noastră, la prostimea
noastră, ca să nu mai iscodim cu mintea toate şi să ne pierdem credinţa.
Din Stareţul Dionisie – Duhovnicul de
la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 282-283
Iisus vrea
ca fapta buna sa izvorasca natural dintr-o natura buna în chip dezinteresat,
cum creste bobul de grâu si cum izvoraste apa din stânci, fara sa se preocupe
de bunatatea lor.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 88.
ARTA DESAVARSITA - Sfantul Ioan din
Kronstadt
Liturghia este reprezentarea
plastica, intuitiva prin diferite persoane, obiecte, cuvinte si acte liturgice
a nasterii, vietii, învataturii, poruncilor, minunilor, proorocirilor,
patimilor, rastignirii pe Cruce, mortii, Învierii si înaltarii la Ceruri a
Începatorului credintei noastre, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Unul-Nascut. În timpul Liturghiei, El Însusi participa nevazut,
Însusi lucreaza, savârseste totul prin preot si diacon, care nu sunt decât
instrumentele Sale.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 362
Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu