Scrisori de la cititori
Practici bisericești peste ocean
Cu doua luni
in urma, luasem legatura cu un preot ortodox din Montreal, oferindu-ma sa
realizez un recital din sonetele mele la biserica pe care o păstorește, fără
nicio pretenție din partea mea.
A fost
singurul preot din cei mulți cu care am vorbit, care a spus ca o asemenea
activitate nu se poate organiza decât cu aprobarea episcopiei Canadei, personal
a părintelui Cassian. Am scris episcopiei (contact@episcopia.ca) cu doua luni
in urma, prezentând toate datele despre mine și activitatea mea, precum și proiectul
meu de recitaluri. De atunci și pana acum nu s-a ostenit nimeni sa răspundă la
email-ul meu, deși, orice instituție care se respecta raspunde in termen de 30
de zile la orice mesaj primit, măcar cu un NU, in așa fel încât sa nu ignore
oamenii, iar aceștia sa nu aibă senzația ca vorbesc de unii singuri. Ciudat
comportament, o pata pe obrazul instituției care păstorește biserica ortodoxa
din Canada. Se vede ca metehnele nu s-au schimbat, sunt adânc înrădăcinate in
sângele nostru.
Personal nu
am mare nevoie de aceste birocratice aprobări din birou, dar am făcut cum a
cerut preotul. Numeroși preoți au înțeles ca sunt liberi și au dreptul de
decizie aspra locașului pe care il pastoresc. Anul trecut am susținut doua
recitaluri in biserici ortodoxe din Seattle, SUA, in trei biserici din
Vancouver, unul in biserica din Ottawa, doua la Montreal și unul in biserica
din Quebec. Voi continua sa am oricând recitaluri in lăcașe de cult, in urma
legăturilor mele cu preoți care păstrează coloana vertebrală și înțeleg ca
poezia se învecinează spiritual cu credința și nu pot fi despărțire din birou,
prin acest fel de manifestare bazat, in fond, pe Tăcere absoluta. Doamne, cât
de bine cunosc aceasta practica! Citiți Povestea Premiului NUX și veți afla
multe.
Am mers pana
la capăt și, dupa lipsa de raspuns a episcopiei, i-am trimis o misivă preotului
respectiv care m-a pus pe drumuri, mai mult ca sa-i prezint situația ingrata in
care se afla, de slujitor umil și fără capacitate de decizie, și ca sa deplâng
aceasta îngrădire a unor intenții luminoase de impartasire, prin mijloace
personale, a cuvântului ziditor, îngăduit in primul rând de SUS, de deasupra
micimii comportarilor noastre.
I-am urat
preotului care se tine strâns de practici invechite( ca sa nu zic comuniste) sa
se bucure de ceea ce va mai avea ca bucurie, după ce a închis porțile
cunoașterii unor enoriași care ar fi avut dreptul sa se împărtășească și in alt
mod din frumos, armonie și emotie.
Personal nu
ma deranjează coloana vertebrală cam îndoită a preotului respectiv, cât lipsa
de reacție a "mai marilor" bisericii. A nu raspunde cuiva care-ți
trimite o misivă, oricine ar fi acela, este descalificant. Nu-i vorba ca ar fi
trebuit sa răspundă episcopul in persoana, dar are acolo o armata de slujbași. Unii
dintre ei se ocupa chiar de corespondenta. Mai ales pentru biserica este
dezonorant sa nu aiba un dialog cu oamenii.
Nu duc lipsa
de activitate si nu stau la mana unui slujbas al bisericii care vede obtuz. Am
marcat incidentul, ca sa stie lumea ce se mai intampla si cum merg lucrurile pe
la noi si aiurea. Cam stramb peste tot.
Adrian Munteanu
~*~
Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, judeţul
Bălţi, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, Bucureşti) a
fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist,
textier, scriitor, traducător şi om politic român.
În loc să fim o țară
numai frați,
Simțim, în noua epocă
barbară,
C-am fost, în viața
noastră, blestemați
S-ajungem chiriași la
noi în țară.
Din tot ce facem, nu
avem nimic,
Ne macină străine
interese,
Făina noastră n-are
spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor
nu ne mai iese.
Trăim același tragic
simțământ,
Sub politicieni şi sub
contabili,
Că noi, ca neam, avem
destinul frânt
Şi suntem de prisos şi
nerentabili.
Umili, ne cerem scuze
de la toţi,
Că nu ne-au chinuit
destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea
îi învaţă.
Poet nebun, ce vorbe
mai îndrugi,
De zici că eşti din
neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara
noastră slugi
Şi suntem cerşetori la
noi acasă?
Şi vii, şi morţi,
amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se
arată,
Mormintele se pregătesc
de drum,
În România
deromânizată.
Sus-puşii nu mai au
nimica sfânt,
Ca pe cravate,
jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici
fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba
noastră-n altă limbă.
Şi-acum se-aude
clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi
de grindeni
Şi este seara ultimului
bal,
Din zori, vom fi români
de pretutindeni.
Probabil, mâine-aici va
fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom
porni-o,
Drum bun, popor pierdut
la un pariu,
Adio, mamă patrie,
adio!
~*~
Adrian Păunescu
***
Forumul
Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş împreună cu Asociația Calea
Neamului vă cheamă duminică, 29 iulie, ora 17 în Piața Constituției.
Nu pentru o pâine, ci pentru un
Ideal! Pentru Libertatea de a fi Român.
Românii din
Inima Țării alături de frații lor din întreaga Românie vor protesta împotriva
măsurilor antinaționale prevăzute în Codul Administrativ, prin care limba
maghiară devine a doua limbă oficială în stat.
Se surpă
temelia Statului National Unitar Român, se întorc străbunii noştri în morminte,
se calcă în picioare jertfa celor care şi-au dat viața pentru Neam.
Vă chemăm
alături de noi, oameni buni, să ținem Țara întreagă.
Frații
noştri din Covasna, Harghita şi Mureş sunt în linia întâi a bătăliei pentru
identitatea națională.
Este de datoria
noastră să fim umăr lângă umăr cu ei.
Cu Dumnezeu înainte pentru
"Libertatea de a fi Român"!
Thanas Medi
SOCRAT BUBA
Roman
Am anuntat “Premiului Mare National ti Literatură “ Dat
di Ministerul a Culturiei Albaniei, ca romanul ma bun a anului 2013
Transpuneari: Andon Kristo
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Dorul&optiune=Balcanii
***
Eugen Simion (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca,
Prahova) este critic şi istoric literar, editor, eseist, profesor universitar
român, membru titular al Academiei Române şi preşedinte al acestui for cultural
român din 1998 până în aprilie 2006.
„Putem face
agricultură bună, modernă, profitabilă. În loc să cultivăm pământul bun pe care
îl avem, noi, însă, îl vindem. Visez ca 10-20 de tineri agronomi români să se
unească între ei (să se jure, ca tinerii paşoptişti) şi să pregătească un
proiect de țară care să pună pe picioare agricultura românească, dând, astfel,
de lucru tinerilor țărani români şi, în genere, celor care trăiesc azi din
ajutorul social. Să prezinte acest proiect Academiei Române şi, împreună cu
specialiștii de aici, să atace inerțiile politicienilor români. Concluzia:
Trebuie să ne trezim odată şi odată, până ce țara aceasta nu piere în haos şi
descurajare”.
Acad. Eugen Simion
https://www.activenews.ro/stiri/Academicianul-Eugen-Simion
***
Eugen Simion (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca,
Prahova) este critic şi istoric literar, editor, eseist, profesor universitar
român, membru titular al Academiei Române şi preşedinte al acestui for cultural
român din 1998 până în aprilie 2006.
„Putem face
agricultură bună, modernă, profitabilă. În loc să cultivăm pământul bun pe care
îl avem, noi, însă, îl vindem. Visez ca 10-20 de tineri agronomi români să se
unească între ei (să se jure, ca tinerii paşoptişti) şi să pregătească un
proiect de țară care să pună pe picioare agricultura românească, dând, astfel,
de lucru tinerilor țărani români şi, în genere, celor care trăiesc azi din
ajutorul social. Să prezinte acest proiect Academiei Române şi, împreună cu
specialiștii de aici, să atace inerțiile politicienilor români. Concluzia:
Trebuie să ne trezim odată şi odată, până ce țara aceasta nu piere în haos şi
descurajare”.
Acad. Eugen
Simion
https://www.activenews.ro/stiri/Academicianul-Eugen-Simion.
***
9 iunie 1848
- Proclamaţia de la Islaz - programul adoptat de mişcarea revoluţionară din
Ţara Românească după citirea sa de către Ion Heliade Rădulescu. La 11 iunie,
sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit să accepte
termenii proclamaţiei şi să recunoască guvernul revoluţionar provizoriu.
“Este vremea
astăzi, când naţionalitatea şi existenţa politică ne sânt tăgăduite, când vedem
că dela 1848 mai cu seamă cuvintele unitate şi naţionalitate sânt în toate
gurile în Europa, simţimentul lor în toate inimile şi au armat toate braţele,
au vărsat atâta sânge în aceşti doi ani din urmă, sânge ce va curge mereu, până
când harta Europei se va preface, staturile întemeiate pe concuistă, pe
călcarea drepturilor naţiilor se vor zdrobi, naţiile se vor reîntregi în
libertatea lor şi sfânta alianţă a popoarelor se va întocmi, astăzi când toată
Europa vede că o nouă năvălire a barbarilor nordului o ameninţă, astăzi când în
faţa acestei primejdii, văzând că n’au a alege decât a fi toate libere sau
toate ruse, popoarele Europei îşi dau mâna ca să înceapă această cruciadă a
libertăţii şi civilizaţiei în contra barbariei, este vremea, zicem, ca şi naţia
română să ridice stindardul lui Mircea, Ştefan şi Mihai, stindardul de viaţă şi
mântuire.
Copleşiţi şi
ameninţaţi astăzi de panslavism, mâine poate şi de pangermanism, noi nu ne
putem mântui fără numai opuindu-le panromânismul.
Panromânismul
dar, trebue să fie astăzi ţinta noastră comună de activitate. Printr’nsul se
completează sinteza noastră revoluţionară.”
Paris, 16
Septemvrie 1850
MERSUL
REVOLUŢIEI IN ISTORIA ROMÂNILOR
NICOLAE
BĂLCESCU
“CARTEA ROMÂNEASCĂ”, BUCUREŞTI 1928
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Istoria&optiune=1850.09.16+-+Nicolae+Balcescu
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România
Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea
şi bogăţia sufletească a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea
valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi
credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
***
Sursa: Melania Rusu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu