vineri, 20 iulie 2018

Remember - Adrian Păunescu - Redactia ART-EMIS





Remember - Adrian Păunescu
Redactia ART-EMIS
Vineri, 20 Iulie 2018 19:50

~*~
„Aș vrea să fiu noroiul de pe bocancii soldatului român care a făcut Unirea". (Adrian Păunescu)

Greu de strâns în câteva rânduri o viaţă de om, dar mai cu seamă ceea ce Adrian Păunescu a realizat, înainte şi după 1989. Zicerile sale, „Flacăra" sa şi toţi cei pe care i-a ridicat din necunoscut spun mai mult decât ar putea cineva s-o facă. În pofida tuturor controverselor, patriotul Adrian Păunescu nu poate fi dat uitării. Astăzi ar fi împlinit 75 de ani. Vă invităm - pe cei născuţi în anii Cenaclului Flacăra („Generaţia în blugi") - la câteva aduceri aminte, iar pe adolescenţii de astăzi să conştientizeze ceea ce pot reedita pentru renaşterea României din propria-i cenuşă. Pe toţi îi invităm la câte clipe de trezire la realitate, la retrăirea acelor ani când românii îşi iubeau ţara, iar muzica şi versurile glăsuiau despre tineri şi visele lor, despre ceea ce astăzi au ajuns piese „musicale" fără muzică... aglomerări de zgomote, urlete, monosilabe maneliste şi sataniste, mai concret, anti-cultură. „Şi totusi, vine toamna... şi vai... suntem bătrâni". (Ion Măldărescu)


Cenaclul Flacăra

„Erau vremuri grele, în care o manifestaţie de genul «Cenaclului Flacara» însemna aer. Însemna gura de oxigen necesară vârstei şi fereastra deschisă spre frumos. Era mai mult decât discurile de vinil cu « Mondial », « Phoenix » sau « Roşu şi Negru ». Mergeam la Sala Sporturilor, iarna, sau pe stadionul «Petrolul», vara. Până când să avem voie să mergem la spectacole, ascultam. [...] Ani în şir am ascultat melodiile care au dat tonusul unei generaţii. În seara asta mi-am reamintit până şi drumul de la Sala Sporturilor până acasă, prin Parcul Copiilor. Băteam practic oraşul de la un capăt la celalalt. Un oraş cufundat în beznă în ultimii ani ai Cenaclului, dar în care nu existau câini vagabonzi ori vagabonzi bipezi care să-ţi facă vreun rău [...]". (Gabriel Tudosescu)[1].


Trăim din resturi aruncate în Istorie

„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrug cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă « Cultură », le inventeză o nouă « Istorie ». Între timp, poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost. [...] Limba nu va mai fi decât un simplu element de decor, care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală". (Adrian Păunescu n. 29 iulie1943, Copăceni, judeşul Bălţi - d. 5 noiembrie 2010, Bucureşti).


Rugă pentru părinți[2]

„Enigmatici și cuminți,/ Terminându-și rostul lor,/ Lângă noi se sting și mor,/ Dragii noștri, dragi părinți.// Chiamă-i Doamne înapoi/ Că și-așa au dus-o prost,/ Și fă-i tineri cum au fost,/ Fă-i mai tineri decât noi.// Pentru cei ce ne-au făcut/ Dă un ordin, dă ceva/ Să-i mai poți întârzia/ Să o ia de la început.// Au plătit cu viață lor/ Ale fiilor erori,/ Doamne fă-i nemuritori/ Pe părinții care mor.// Ia priviți-i cum se duc,/ Ia priviți-i cum se sting,/ Lumânari în cuib de cuc,/ Parcă tac, și parcă ning.// Plini de boli și suferind/ Ne întoarcem în pamânt,/ Cât mai suntem, cât mai sunt,/ Mângâiati-i pe părinți.// E pământul tot mai greu,/ Despărțirea-i tot mai grea,/ Sărut-mâna, tatăl meu,/ Sărut-mâna, mama mea.// Dar de ce priviți așa,/ Fata mea și fiul meu,/ Eu sunt cel ce va urma/ Dragii mei mă duc și eu.// Sărut-mâna, tatăl meu,/ Sărut-mâna, mama mea./ Rămas bun, băiatul meu,/ Rămas bun, fetiță mea,// Tatăl meu, băiatul meu,/ Mama mea, fetiță mea".


Adio, mamă patrie, adio![3]

„Probabil, mâine-aici va fi pustiu/ Şi toţi în pribegie vom porni-o./ Drum bun, popor pierdut la un pariu,/ Adio, mamă patrie, adio!/ În loc să fim o țară numai frați,/ Simțim, în noua epocă barbară,/ C-am fost, în viața noastră, blestemați/ S-ajungem chiriași la noi în țară./ Din tot ce facem, nu avem nimic,/ Ne macină străine interese,/ Făina noastră n-are spor nici pic,/ Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese./ Trăim același tragic simțământ,/ Sub politicieni şi sub contabili,/ Că noi, ca neam, avem destinul frânt/ Şi suntem de prisos şi nerentabili./ Umili, ne cerem scuze de la toţi,/ Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,/ Şi ne conduc nişte fanarioţi,/ Ce pe cei mici trădarea îi învaţă./ Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,/ De zici că eşti din neam ce nu se lasă,/ Când am ajuns în ţara noastră slugi/ Şi suntem cerşetori la noi acasă?/ Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,/ Dispuşi să emigreze se arată,/ Mormintele se pregătesc de drum,/ În România deromânizată./ Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,/ Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,/ Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,/ Vorbim şi limba noastră-n altă limbă./ Şi-acum se-aude clopotul fatal,/ Vin vremuri de urgie şi de grindeni/ Şi este seara ultimului bal,/ Din zori, vom fi români de pretutindeni./ Probabil, mâine-aici va fi pustiu/ Şi toţi în pribegie vom porni-o,/ Drum bun, popor pierdut la un pariu,/ Adio, mamă patrie, adio!".


Parastasul[4]

„Biată ţară în criză financiară,/ Din picior de plai şi gură de rai/ Ai ajuns maidan pentru fiecare golan/ Şi tomberon pentru fiecare avorton/ Şi desagă pentru fiecare iniţiativă beteagă,/ Şi coridor pentru fiecare infractor/ Şi casă de fier pentru fiecare premier/ Şi gazdă bună pentru fiecare minciună/ Şi muncă în zadar pentru fiecare gospodar/ Şi profit pentru fiecare neofit/ Şi dobândă mare pentru fiecare trădare/ Şi stingător numărul zero/ Pentru fiecare foc al lui Nero/ Şi suflet caritabil pentru fiecare contabil/ Şi pahar plin pentru fiecare vecin/ Şi tentaţia de la Apus pentru Imperiul Rus/ Şi lumânare de ceară/ Pentru fiecare provocare maghiară/ Şi avere care încotro pentru fiecare embargo/ Şi bordel nesătul/ Pentru fiecare şofer de la Istambul./ O, ţara ţăranului mort,/ Ai început să aduci grâu din import./ Vezi să nu cumva să te zbaţi/ Să cumperi ceva Munţi Carpaţi/ Să vină vreun prim-ministru dezinvolt,/ Ca să importe şi ceva Mureş şi ceva Olt./ O biată ţară, biată ţară,/ Mai mult te omoară cine zice că te repară/ Şi ţi-e greu, că-n faţa lui Dumnezeu/ Fiecare derbedeu vrea să te facă deşeu/ Şi ţi-e silă şi ţi-e milă/ Cuminţenia ta de prăsilă a devenit inutilă/ Biată ţară, biată ţară,/ Popor în poziţie reglementară/ Sub toată urgia planetară/ Care, când te repară te şi omoară/ De ai ajuns întrebare fără răspuns/ Şi devii maternitate fără copii/ Şi te-au transformat în femeie fără bărbat/ Şi vor văduvie să-ţi deie,/ De bărbat fără de femeie,/ Ca să fii legea fărădelege,/ Şi fărădelegea în plină lege/ Semănarea de moarte în cele toate cele şapte arte/ Şi semnul lipsei de trebuinţă/ Pentru fiecare ştiinţă/ Şi societate cu mâinile tăiate/ Şi târg cu vânzători fără sârg/ Şi fântână cu apa-ntr-o rână/ Şi răstignire în fiecare mânăstire/ Şi înviere amânată pentru altă dată./ Toate te încercară şi te subţiară, biată ţară,/ Vecinii te sfâşie, salvatorii tăi întârzie,/ Românie, Românie./ Şi din exces în exces socotelile nu-ţi ies,/ Oricine e mai bogat ca tine,/ Orice nevrednic îţi ajunge sfetnic,/ Nimenea şi cu nimica ne învaţă ce e frica./ La capătul de sus al cozii/ S-au îmbogăţit nerozii,/ Se ispăşesc păcatele,/ Se fură palatele,/ Mărşăluim de-a-ndăratelea,/ Dascălii de matematici sunt foarte apatici,/ Dascălii de taţiune nu mai au ce ne spune,/ Dascălii de fugă ne declină şi ne connjugă,/ Dascălii de geografie ne crucifică şi ne sfâşie,/ Dascălii de română abia te îngână./ Biată ţară, biată ţară, te repară şi te omoarăm/ Când trăieşti în capitalism/ Ţi-e dor de socialism,/ Când trăieşti în socialism,/ Ţi-e dor de capitalism,/ Dacă te-apuci de ceva, te gândeşti la altceva/ Şi, parcă, peste toate, suferi de ubicuitate,/ Suferi de preţuri mari/ Şi de plecare de cărturari,/ Suferi de un fel de transă/ Care te-a lăsat fără nicio şansă,/ Suferi de un fel de insolenţă N.A.T.O.,/ Seduso, prădato şi abandonato !/ Parcă ai braţele paralitice/ Şi suferi de partide politice,/ Şi nu-ţi mai revii, din niciun fel de maladii,/ Când te îmbolnăveşti de nervi,/ Iei nevroza şi o conservi,/ Te baţi pe tine când te vezi în oglindă/ Şi nu e boală să nu te cuprindă./ Îl omorâră cum îl omorâră/ De lăsa sângele din el dâră,/ De ăla de dărâma fără voia ta,/ Dar acuma dărâmă toţi,/ Ca sunt nepricepuţi şi sunt şi hoţi./ Cine pe cine să mai omoare/ Că ar trebui să tragă fiecare în fiecare ?/ Ţară tristă, ţară nefericită,/ Aia nu e coroană, aia e copită,/ Pe care ţi-au pus-o pe frunte,/ Ca să te umilească şi ca să te înfrunte,/ Că fiecare criminal/ Învaţă la seral, din fiecare serial,/ Cinismul, lichelismul şi oportunismul,/ Fanatismul, servilismul şi cameleonismul/ Şi mai ales pofta de crimă,/ Care ne urmăreşze şi ne animă./ O, ţară fără noi, ai pornit înapoi,/ Vremea ta a trecut,/ Tu te-ai întors la un fel de viitor din trecut./ La ora învierii, vin gunoierii,/ Întinde-le podul, să-ţi cânte prohodul,/ Întinde palma, să-ţi scuipe sudalma,/ Boală bolnavă de o nouă gâlceavă,/ Ţară-n tărână sub mână păgână,/ Măcar rădăcina să-ţi mai rămână./ Când o fi şi-o fi şi poate ne-om înzdrăveni,/ Să facem din noapte zi/ Şi din moarte nuntă,/ În patima cruntă/ Şi să se scoale Neamul/ Şi râul şi ramul/ Şi să se-audă, din fiecee sat,/ Ca un ecou fidel şi curat,/ Ca un parastas retehnologizat:/ Adevărat, ADEVĂRAT A ÎNVIAT !". (24 iunie 1992).

Aranjament grafic - I.M.


---------------------------------------------------------
[1] Gabriel Tudosescu - https://www.youtube.com/watch?v=8CEs3Udkvwk
[2] Rugă pentru părinţi - https://www.youtube.com/watch?v=dI4TZUvbWmU
[3] Adio, mamă patrie, adio! - https://www.youtube.com/watch?v=W_VK6eAdRp0
[4] Parastasul - https://www.youtube.com/watch?v=VJjpCDGZy1o
[5] Cenaclul „Flacăra" - Grupul „Ecou" - La o cană cu vin -https://www.youtube.com/watch?v=9dt-FZ8mJaY
[6] Cenaclul „Flacăra" - Tatiana Stepa - Şi totuşi, există iubire - https://www.youtube.com/watch?v=DaHyqX7gehw
[7] Cenaclul Flacăra - Odata am ucis o vrabie https://www.youtube.com/watch?v=8CEs3Udkvwk
[8] Cenaclul „Flacăra" (Grupul „Ecou") - Taina (Lumea de 20 de ani, înregistrare originala din 1983) - https://www.youtube.com/watch?v=CAh8okbXN4U
[9] Şi totusi,vine toamna... - Tatiana Stepa şi Adrian Paunescu - https://www.youtube.com/watch?v=I2QV6HF-Ng0
[10] Cenaclul „Flacăra" - Copaci fără pădure - Tatiana Stepa https://www.youtube.com/watch?v=r32ake0q9RE












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu