Remember - Adrian Păunescu
Redactia ART-EMIS
Vineri, 20 Iulie 2018
19:50
~*~
„Aș vrea să fiu noroiul de pe
bocancii soldatului român care a făcut Unirea". (Adrian Păunescu)
Greu de
strâns în câteva rânduri o viaţă de om, dar mai cu seamă ceea ce Adrian
Păunescu a realizat, înainte şi după 1989. Zicerile sale, „Flacăra" sa şi
toţi cei pe care i-a ridicat din necunoscut spun mai mult decât ar putea cineva
s-o facă. În pofida tuturor controverselor, patriotul Adrian Păunescu nu poate
fi dat uitării. Astăzi ar fi împlinit 75 de ani. Vă invităm - pe cei născuţi în
anii Cenaclului Flacăra („Generaţia în blugi") - la câteva aduceri aminte,
iar pe adolescenţii de astăzi să conştientizeze ceea ce pot reedita pentru
renaşterea României din propria-i cenuşă. Pe toţi îi invităm la câte clipe de
trezire la realitate, la retrăirea acelor ani când românii îşi iubeau ţara, iar
muzica şi versurile glăsuiau despre tineri şi visele lor, despre ceea ce astăzi
au ajuns piese „musicale" fără muzică... aglomerări de zgomote, urlete,
monosilabe maneliste şi sataniste, mai concret, anti-cultură. „Şi totusi, vine
toamna... şi vai... suntem bătrâni". (Ion Măldărescu)
Cenaclul Flacăra
„Erau
vremuri grele, în care o manifestaţie de genul «Cenaclului Flacara» însemna
aer. Însemna gura de oxigen necesară vârstei şi fereastra deschisă spre frumos.
Era mai mult decât discurile de vinil cu « Mondial », « Phoenix » sau « Roşu şi
Negru ». Mergeam la Sala Sporturilor, iarna, sau pe stadionul «Petrolul», vara.
Până când să avem voie să mergem la spectacole, ascultam. [...] Ani în şir am
ascultat melodiile care au dat tonusul unei generaţii. În seara asta mi-am
reamintit până şi drumul de la Sala Sporturilor până acasă, prin Parcul
Copiilor. Băteam practic oraşul de la un capăt la celalalt. Un oraş cufundat în
beznă în ultimii ani ai Cenaclului, dar în care nu existau câini vagabonzi ori
vagabonzi bipezi care să-ţi facă vreun rău [...]". (Gabriel Tudosescu)[1].
Trăim din resturi aruncate în Istorie
„Pentru a
lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le
distrug cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o
altă « Cultură », le inventeză o nouă « Istorie ». Între timp, poporul începe
să uite ceea ce este şi ceea ce a fost. [...] Limba nu va mai fi decât un
simplu element de decor, care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte
naturală". (Adrian Păunescu n. 29 iulie1943, Copăceni, judeşul Bălţi - d.
5 noiembrie 2010, Bucureşti).
Rugă pentru părinți[2]
„Enigmatici
și cuminți,/ Terminându-și rostul lor,/ Lângă noi se sting și mor,/ Dragii
noștri, dragi părinți.// Chiamă-i Doamne înapoi/ Că și-așa au dus-o prost,/ Și
fă-i tineri cum au fost,/ Fă-i mai tineri decât noi.// Pentru cei ce ne-au
făcut/ Dă un ordin, dă ceva/ Să-i mai poți întârzia/ Să o ia de la început.//
Au plătit cu viață lor/ Ale fiilor erori,/ Doamne fă-i nemuritori/ Pe părinții
care mor.// Ia priviți-i cum se duc,/ Ia priviți-i cum se sting,/ Lumânari în
cuib de cuc,/ Parcă tac, și parcă ning.// Plini de boli și suferind/ Ne
întoarcem în pamânt,/ Cât mai suntem, cât mai sunt,/ Mângâiati-i pe părinți.//
E pământul tot mai greu,/ Despărțirea-i tot mai grea,/ Sărut-mâna, tatăl meu,/
Sărut-mâna, mama mea.// Dar de ce priviți așa,/ Fata mea și fiul meu,/ Eu sunt
cel ce va urma/ Dragii mei mă duc și eu.// Sărut-mâna, tatăl meu,/ Sărut-mâna,
mama mea./ Rămas bun, băiatul meu,/ Rămas bun, fetiță mea,// Tatăl meu, băiatul
meu,/ Mama mea, fetiță mea".
Adio, mamă patrie, adio![3]
„Probabil,
mâine-aici va fi pustiu/ Şi toţi în pribegie vom porni-o./ Drum bun, popor
pierdut la un pariu,/ Adio, mamă patrie, adio!/ În loc să fim o țară numai
frați,/ Simțim, în noua epocă barbară,/ C-am fost, în viața noastră, blestemați/
S-ajungem chiriași la noi în țară./ Din tot ce facem, nu avem nimic,/ Ne macină
străine interese,/ Făina noastră n-are spor nici pic,/ Nici pâinea în cuptor nu
ne mai iese./ Trăim același tragic simțământ,/ Sub politicieni şi sub
contabili,/ Că noi, ca neam, avem destinul frânt/ Şi suntem de prisos şi
nerentabili./ Umili, ne cerem scuze de la toţi,/ Că nu ne-au chinuit destul în
viaţă,/ Şi ne conduc nişte fanarioţi,/ Ce pe cei mici trădarea îi învaţă./ Poet
nebun, ce vorbe mai îndrugi,/ De zici că eşti din neam ce nu se lasă,/ Când am
ajuns în ţara noastră slugi/ Şi suntem cerşetori la noi acasă?/ Şi vii, şi
morţi, amestecaţi, acum,/ Dispuşi să emigreze se arată,/ Mormintele se
pregătesc de drum,/ În România deromânizată./ Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,/
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,/ Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,/
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă./ Şi-acum se-aude clopotul fatal,/ Vin
vremuri de urgie şi de grindeni/ Şi este seara ultimului bal,/ Din zori, vom fi
români de pretutindeni./ Probabil, mâine-aici va fi pustiu/ Şi toţi în pribegie
vom porni-o,/ Drum bun, popor pierdut la un pariu,/ Adio, mamă patrie,
adio!".
Parastasul[4]
„Biată ţară
în criză financiară,/ Din picior de plai şi gură de rai/ Ai ajuns maidan pentru
fiecare golan/ Şi tomberon pentru fiecare avorton/ Şi desagă pentru fiecare
iniţiativă beteagă,/ Şi coridor pentru fiecare infractor/ Şi casă de fier
pentru fiecare premier/ Şi gazdă bună pentru fiecare minciună/ Şi muncă în
zadar pentru fiecare gospodar/ Şi profit pentru fiecare neofit/ Şi dobândă mare
pentru fiecare trădare/ Şi stingător numărul zero/ Pentru fiecare foc al lui
Nero/ Şi suflet caritabil pentru fiecare contabil/ Şi pahar plin pentru fiecare
vecin/ Şi tentaţia de la Apus pentru Imperiul Rus/ Şi lumânare de ceară/ Pentru
fiecare provocare maghiară/ Şi avere care încotro pentru fiecare embargo/ Şi
bordel nesătul/ Pentru fiecare şofer de la Istambul./ O, ţara ţăranului mort,/
Ai început să aduci grâu din import./ Vezi să nu cumva să te zbaţi/ Să cumperi
ceva Munţi Carpaţi/ Să vină vreun prim-ministru dezinvolt,/ Ca să importe şi
ceva Mureş şi ceva Olt./ O biată ţară, biată ţară,/ Mai mult te omoară cine
zice că te repară/ Şi ţi-e greu, că-n faţa lui Dumnezeu/ Fiecare derbedeu vrea
să te facă deşeu/ Şi ţi-e silă şi ţi-e milă/ Cuminţenia ta de prăsilă a devenit
inutilă/ Biată ţară, biată ţară,/ Popor în poziţie reglementară/ Sub toată
urgia planetară/ Care, când te repară te şi omoară/ De ai ajuns întrebare fără
răspuns/ Şi devii maternitate fără copii/ Şi te-au transformat în femeie fără
bărbat/ Şi vor văduvie să-ţi deie,/ De bărbat fără de femeie,/ Ca să fii legea
fărădelege,/ Şi fărădelegea în plină lege/ Semănarea de moarte în cele toate
cele şapte arte/ Şi semnul lipsei de trebuinţă/ Pentru fiecare ştiinţă/ Şi
societate cu mâinile tăiate/ Şi târg cu vânzători fără sârg/ Şi fântână cu
apa-ntr-o rână/ Şi răstignire în fiecare mânăstire/ Şi înviere amânată pentru
altă dată./ Toate te încercară şi te subţiară, biată ţară,/ Vecinii te sfâşie,
salvatorii tăi întârzie,/ Românie, Românie./ Şi din exces în exces socotelile
nu-ţi ies,/ Oricine e mai bogat ca tine,/ Orice nevrednic îţi ajunge sfetnic,/
Nimenea şi cu nimica ne învaţă ce e frica./ La capătul de sus al cozii/ S-au
îmbogăţit nerozii,/ Se ispăşesc păcatele,/ Se fură palatele,/ Mărşăluim
de-a-ndăratelea,/ Dascălii de matematici sunt foarte apatici,/ Dascălii de
taţiune nu mai au ce ne spune,/ Dascălii de fugă ne declină şi ne connjugă,/
Dascălii de geografie ne crucifică şi ne sfâşie,/ Dascălii de română abia te
îngână./ Biată ţară, biată ţară, te repară şi te omoarăm/ Când trăieşti în
capitalism/ Ţi-e dor de socialism,/ Când trăieşti în socialism,/ Ţi-e dor de
capitalism,/ Dacă te-apuci de ceva, te gândeşti la altceva/ Şi, parcă, peste
toate, suferi de ubicuitate,/ Suferi de preţuri mari/ Şi de plecare de
cărturari,/ Suferi de un fel de transă/ Care te-a lăsat fără nicio şansă,/
Suferi de un fel de insolenţă N.A.T.O.,/ Seduso, prădato şi abandonato !/ Parcă
ai braţele paralitice/ Şi suferi de partide politice,/ Şi nu-ţi mai revii, din
niciun fel de maladii,/ Când te îmbolnăveşti de nervi,/ Iei nevroza şi o
conservi,/ Te baţi pe tine când te vezi în oglindă/ Şi nu e boală să nu te
cuprindă./ Îl omorâră cum îl omorâră/ De lăsa sângele din el dâră,/ De ăla de
dărâma fără voia ta,/ Dar acuma dărâmă toţi,/ Ca sunt nepricepuţi şi sunt şi
hoţi./ Cine pe cine să mai omoare/ Că ar trebui să tragă fiecare în fiecare ?/
Ţară tristă, ţară nefericită,/ Aia nu e coroană, aia e copită,/ Pe care ţi-au
pus-o pe frunte,/ Ca să te umilească şi ca să te înfrunte,/ Că fiecare
criminal/ Învaţă la seral, din fiecare serial,/ Cinismul, lichelismul şi
oportunismul,/ Fanatismul, servilismul şi cameleonismul/ Şi mai ales pofta de
crimă,/ Care ne urmăreşze şi ne animă./ O, ţară fără noi, ai pornit înapoi,/
Vremea ta a trecut,/ Tu te-ai întors la un fel de viitor din trecut./ La ora
învierii, vin gunoierii,/ Întinde-le podul, să-ţi cânte prohodul,/ Întinde
palma, să-ţi scuipe sudalma,/ Boală bolnavă de o nouă gâlceavă,/ Ţară-n tărână
sub mână păgână,/ Măcar rădăcina să-ţi mai rămână./ Când o fi şi-o fi şi poate
ne-om înzdrăveni,/ Să facem din noapte zi/ Şi din moarte nuntă,/ În patima
cruntă/ Şi să se scoale Neamul/ Şi râul şi ramul/ Şi să se-audă, din fiecee
sat,/ Ca un ecou fidel şi curat,/ Ca un parastas retehnologizat:/ Adevărat,
ADEVĂRAT A ÎNVIAT !". (24 iunie 1992).
Aranjament grafic - I.M.
---------------------------------------------------------
[1] Gabriel Tudosescu -
https://www.youtube.com/watch?v=8CEs3Udkvwk
[2] Rugă pentru părinţi -
https://www.youtube.com/watch?v=dI4TZUvbWmU
[3] Adio, mamă patrie, adio! -
https://www.youtube.com/watch?v=W_VK6eAdRp0
[4] Parastasul -
https://www.youtube.com/watch?v=VJjpCDGZy1o
[5] Cenaclul „Flacăra" - Grupul
„Ecou" - La o cană cu vin -https://www.youtube.com/watch?v=9dt-FZ8mJaY
[6] Cenaclul „Flacăra" - Tatiana
Stepa - Şi totuşi, există iubire - https://www.youtube.com/watch?v=DaHyqX7gehw
[7] Cenaclul Flacăra - Odata am ucis
o vrabie https://www.youtube.com/watch?v=8CEs3Udkvwk
[8] Cenaclul „Flacăra" (Grupul
„Ecou") - Taina (Lumea de 20 de ani, înregistrare originala din 1983) -
https://www.youtube.com/watch?v=CAh8okbXN4U
[9] Şi totusi,vine toamna... -
Tatiana Stepa şi Adrian Paunescu - https://www.youtube.com/watch?v=I2QV6HF-Ng0
[10] Cenaclul „Flacăra" - Copaci
fără pădure - Tatiana Stepa https://www.youtube.com/watch?v=r32ake0q9RE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu