FERGHETE - CĂ NU TRAIM ŞUHAN DEBUSOLAT, ÎN VAN

CĂ NU TRAIM ŞUHAN DEBUSOLAT, ÎN VAN

~*~

Ne mai chinuim cu pace, pâine de tote zilele

fiecare aparte avându'ne fără moarte: crucea noastră pe piele de cer? albastră,

pentu a înhăma zilele cu binele,

liturghie de nobil şi sublim ,

în holadă dându-ne-n vânt cu soarele-n spice,

că noi ne spălăm  cânt prin ce avem decent rai

pe picior şi gură de plai - Dan căpitan şi plaieş de plai

inteligent,ca academicianul Harab Alb, care ne caută şi dacă ne caută ne află,

ne află independent, dependent de armonia

cu verde nobil de albastru de România,

talisman viu al nostru de adevăr şi viață,

însemnând România conştiința națională, cam trăit şi ostenit nechipuit de mult fără să-mi fac vredată cult la rău şi bine vreodată,

nici acuma la bătrânețe, conştiința lui Simona Halep până mâine, tras bine-n mâine

fiindu-mi mândrie şi frumusețe, model de tandrețe

şi ținând-o aşa națională pur şi simplu şi mâine

de la inimă până la vârfuri bun exemplu

cu cimci mii de paşi şi cu Lucian Gruia exemplu de ochi frumoşi,

templu cu vitralii colorate de cruda realitate,

că peste pod de Someş eminescian este un/cu-n:  "SERVUS",

Iisus mai Iisus

dându-mă de grindă, pentru'ca să cresc mare,

România mare, în lunca cu maci,

că ne traim nobil şi sublim prosper,

cu caracter sub cer, cu mândra sub...

dragostea de stea,de mândra, iubirea mea:de țara mea, de Romània mea,

că  năzdrăvan nu trăim în van şuhan.

~*~

PAVEL RATUNDEANU - FERGHETE