MANGAIEREA SOARELUI - Sfantul Ioan
din Kronstadt -
Asa cum soarele, desi ramâne
întotdeauna pe cer, atinge pamântul pe toata suprafata sa cu razele sale, ca si
când l-ar mângâia cu mii de mâini, transmitându-se tuturor organismelor vii,
patrunzându-le (soarele patrunde în corpuri cu razele sale), încalzindu-le,
însufletindu-le, împrumutându-le caldura sa, trecând prin corpurile
transparente, penetrabile sau reflectându-si stralucirea în transparenta lor,
iar celor impenetrabile, solide, opace dându-le doar caldura, întocmai si
Soarele ratiunii – Dumnezeu, desi ramâne mai cu seama în cer, îsi transmite
razele întregii fapturi rationale, îngerilor si oamenilor, patrunzând în fiinta
lor spirituala, sfintindu-i, întarindu-i, facându-i sa creasca asa cum patrund
razele soarelui organismele animale si ve getale, dându-le viata, facându-le sa
se dezvolte. Dupa cum soarele, aflat într-un singur loc pe cer, lumineaza
întreg pamântul, facându-i sa primeasca lumina si pe cei buni, si pe cei rai,
fiintele si lucrurile, tot asa si Domnul, lumineaza pe toti oamenii cu lumina
Sa ipostatica, El fiind Lumina cea adevarata „care lumineaza pe tot omul care
vine în lume” (Ioan 1, 9).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 79.
Ioan Aurel Pop explică de unde vine
numele de România şi cât este de vechi
11 iulie 2018 | Articol
scris in EVENIMENT
Rectorul
Universităţii ‘’Babeş-Bolyai’’, Ioan Aurel Pop, preşedinte al Academiei Române,
a vorbit în deschiderea celei de a XIV-a ediţii a Şcolii de vară cu tema
„Provocările istoriei ca ştiinţă şi disciplină de învăţământ la începutul
mileniului trei” despre numele de România, de unde vine acesta şi cât este de
vechi. Reputatul istoric clujean a arătat că numele de Ţară Românească şi
România sunt perfect sinonime, precizând faptul că pe la 1100 sau 1200 este
pomenit numele de Ţară Românească demonstrează vechimea formelor de organizare
politică la acest popor numit poporul român.
Academicianul
Ioan Aurel Pop a afirmat că numele oficial al ţării noastre, acela de România,
e un nume modern dar că acest nume, ‘’cu înfăţişări uşor diferite, cu câte o
vocală schimbată’’, are o vechime considerabilă.
‘’În acest
an al Centenarului m-am gândit să abordez la conferinţa inaugurală tot un
subiect mai general, unul legat de numele ţării noastre. Pe de o parte în acest
an al Centenarului foarte multă lume se interesează de trecut, ceea ce
reprezintă o mare bucurie pentru istorici. Interesul legat de trecut este de
fapt interesul pentru viaţă pentru că trecutul este viaţa pe care noi o numim
trecut. Pe de altă parte, acest interes face ca în spaţiul public să apară
opinii foarte diferite pentru că trăim într-o ţară liberă, însă multe dintre
ele exotice, exagerate, ciudate şi neadevărate. Pe sigla Centenarului apare
„100’’ şi „România”. Multă lume înţelege din acest lucru că România are o
vechime de 100 de ani. Ba alţii au spus că ei sunt de 1000, 1200 de ani şi că
noi suntem de 100 de ani şi ca ne lăudăm cu asta. Pe de altă parte, multă lume
se întreabă de unde vine acest nume. Răspunsul general este că vine de la Roma.
Filologic vorbind s-a dovedit demult că acest nume provine din limba latină. O
altă întrebare este cât de vechi este acest nume. Aici răspunsurile sunt
variate după ştiinţa şi conştiinţa fiecăruia. Numele oficial al ţării noastre,
acela de România, în forma pe care o auziţi, e un nume modern şi ca formă şi ca
atribuire pentru spaţiul actual al ţării noastre. Numai că acest nume, cu
înfăţişări uşor diferite, cu câte o vocală schimbată, are o vechime
considerabilă. Numele de Rumânia, ulterior România, cu variante de pronunţie şi
accentuare care vine din Evul Mediu şi care astăzi sunt pierdute, a circulat în
paralel cu denumirea de Vlahia sau Valahia, fiind o emblemă pentru identitate,
pentru conştiinţa de sine a locuitorilor acelor spaţii unde trăiau români. De
altminteri, chiar şi fără existenţa acestor izvoare vechi, pe care o să le
amintesc în parte, e logic că dacă poporul nostru s-a numit pe sine român sau
românesc iar în spaţiul est-carpatic român şi românesc, acest apelativ de
rumân, ca şi numele limbii noastre de limbă românească, având atestări încă de
la începutul mileniului al II-lea al erei creştine, e firesc ca şi ţările în
care trăiau aceşti oameni să se fi numit în interiorul poporului român
altminteri decât Valahia sau Vlohia.
Românii ca
şi alte popoare au două nume. Unul intern care se numeşte etnonim şi un nume
extern care se numeşte exonim. Oare e de bine, oare e de rău? Istoricii judecă
istoria după realitate nu după bine sau rău. Unii chiar se miră iar unii nici
nu cred. Numele de român şi de vlah au apărut deodată şi sursele le menţionează
deodată. Cu alte cuvinte românii s-au numit pe sine români sau rumâni iar
străinii i-au numit mereu vlahi, vlasci, volohi, olah, ilaci etc. Aceasta este
o realitate dovedită de surse. Problema e cum se numeau ţările în care trăiau
românii pentru că aşa cum ştim cu toţii, România e o ţară de ţări. România nu
s-a format în secolele XII-XIII ca Franţa şi nu s-a putut forma prin măsuri
restrictive organizatorice. La noi în partea central europeană, de la germani
încoace, lucrurile stau altfel pentru că naţiunile au fost alcătuiri organice
care au precedat statele şi toate naţiunile de aici când au ajuns la maturitate
au tins să-şi formeze statele naţionale care să le ofere adăpost”, a explicat
academicianul.
Ţara Româneasă era şi Moldova şi
Muntenia şi Ardealul
Istoricul
clujean a amintit că Nicolae Iorga a descris Ţara Româneasă ca fiind tot
pământul locuit de români. „ Nicolae Iorga, în perioada de elan de emancipare
naţională, înainte de 1918, când colinda toate aceste ţări româneşti ce aveau
să formeze ţara cea mare, a scris cuvinte înălţătoare care ar fi trebuit să
înflăcăreze poporul. Prin 1907, la Năsăud a rostit următoarele cuvinte: Ţara
Românească a avut odinioară un sens pe care foarte mulţi l-au uitat şi unii nu
l-au înţeles niciodată. Ea însemna tot pământul locuit etnograficeşte de
români. Ţara Româneasă era şi Moldova şi Muntenia şi Ardealul şi toate se
pierdeau pentru ei, pentru români, în acest nume covârşitor de frumos de Ţara
Românească. Noi în Transilvania avem mărturii începând cu secolul XII, adică
înainte de anul 1200, de existenţa acestui nume. Nu fiindcă ţările româneşti
din Ardeal erau mai vechi decât celelalte ţări româneşti dar, pentru că aici
erau cancelarii pregătite cu notari şi oameni ai bisericii care scriau aceste
lucruri. Prin urmare, denumirile noastre regionale, zice Iorga, de Banat,
Năsăud, Bârsa, Câmpulung sunt de fapt nume locale de ţări româneşti şi peste
tot unde erau români cu formă de organizare românească izvoarele le numesc ţări
ale românilor. Cântecul Nibelungilor zice că la nunta lui Attila şi Crimhilda a
participat ducele Rumun din Ţara Vlahilor. Lucrul acesta ar fi trebuit să se
întâmple în secolul IV după Cristos, ceea ce este imposibil pentru că poporul român
s-a desăvărşit prin secolul IX-X. Din moment ce acest cântec al Nibelungilor
zice că un om din Ţara Vlahilor ar fi putut participa atunci, arată existenţa
românilor. Acest pasaj arată însă cele două nume ale poporului nostru: ducele
Rumun care vine din Ţara Vlahilor. Ceea spune Iorga are o acoperire în
realitate. În jurul anilor 900-1000 sunt pomeniţi românii cu ţările lor.
Denumirea de România este atestată foarte timpuriu sub numele de Romania. Tot
Iorga vorbea de romanii populare. Aceste romanii sunt prezente peste tot unde
trăiau vorbitori de limbă latină. Asemenea mărturii de romanii l-a făcut pe
Iorga să afirme ceea ce a afirmat”, le-a spus Ioan Aurel Pop profesorilor
români de istorie din Ucraina, Republica Moldova, Serbia şi Ungaria prezenţi la
conferinţa de la Cluj-Napoca.
Academicianul
a mai menţionat că în secolul XVI preotul iezuit ungur Stefan Szanto vorbea
despre „Romaniola”. „Din secolul al XVI avem un exemplu al preotului iezuit
ungur Stefan Szanto, care cere să se înfiinţeze la Roma colegii şi pentru
Valahia Inferioară, adică pentru Ţara Românească de Jos, care se numeşte
Romaniola. Clericul spune că ţara aceasta e vecină cu Transilvania şi că se
numea odinioară Dacia iar locuitorii ei vorbesc limba italică coruptă pe care
italienii o puteau înţelege. Cu alte cuvinte putem spune că avem atestat încă
din secolul XVI cuvântul de România sau Rumania unei părţi a acestui pământ.
Denumirea de Rumânie însă e atestată încă din secolul XV, nu în înţeles
teritorial ci lingvistic. Vechile teste slavone vorbesc de Rumânie. Şi să ştiţi
că în vremea aceea numele de limbi erau şi nume de popoare. Deci denumirea este
veche.
Multă lume
zice că numele de România este nou şi că cel de Ţară Românească este vechi.
Atunci vă întreb ce deosebire este între numele de România şi cel de Ţara
Românească? Numele de Ţară Românească este unul tradiţional şi care e sinomim
cu România.
Prin urmare,
numele de Ţară Românească şi România sunt perfect sinonime şi când avem pomenit
pe la 1100 sau 1200 numele de Ţară Românească îmi demonstrează vechimea
formelor de organizare politică la acest popor numit poporul român”, a
subliniat Ioan Aurel Pop.
Pe sigla Centenarului ar fi trebuit
să scrie 100 iar dedesupt Marea Unire
Preşedintele
Academiei Române a ţinut să menţioneze că pe sigla Centenarului ar fi trebuit
să scrie 100 iar dedesupt Marea Unire. „Nu 100 şi România ca să prostim şi aşa
un popor gata prostit”, a punctat istoricul clujean. Rectorul UBB a mai
evidenţiat că „trebuie să le arătăm oamenilor că nu suntem nici mai vechi, nici
mai grozavi decât alţii dar nu suntem nici ultimii din această parte a Europei
cum insinuează unii în Anul Centenar”. „În acest an al Centenarului
îngăduiţi-mi să vă îndemn cu simplitate, bunăvoinţă şi înţelegere pentru toţi
cei din jurul nostru să ne sărbătorim viaţa noastră aici, aşa cum se cuvine. Nu
am fost nici mai buni şi nici mai răi decât alţii iar a ne turna mereu cenuşă
în cap e o ruşine şi pentru noi şi pentru cei care vor veni după noi”, a
susţinut Ioan Aurel Pop.
Cea de a
XIV-a ediţie a Şcolii de vară cu tema „Provocările istoriei ca ştiinţă şi
disciplină de învăţământ la începutul mileniului trei” se desfăşoară în
perioada 9-14 iulie 2018 şi reuneşte profesori români de istorie din Ucraina,
Republica Moldova, Serbia şi Ungaria. Rectorul UBB le-a spus participanţilor la
evenimentul ştiinţific că organizatorii au ţinut ca la aniversarea a 100 de ani
de la Marea Unire conferinţa să aibă loc la Cluj-Napoca. „Ne-am gândit temeinic
şi am căzut de acord că e bine ca la 100 de ani de la Marea Unire să facem
această şcoală de vară într-o capitală de suflet a românilor, importantă atât
pentru acei ani în care s-a făcut Unirea cât şi pentru acei ani care au urmat.
Clujul este al doilea oraş ca mărime din România. Vă aflaţi în cea mai veche,
cea mai mare şi cea mai prestigioasă universitate a ţării, Universitatea
„Babeş- Bolyai”, fondată în 1581, cu trei facultăţi aunci şi care încă din
secolul al XVI avea 300 de studenţi. Astăzi universitatea are 43 de mii de
studenţi, 21 de facultăţi, trei limbi oficiale de studiu şi zeci de programe în
limbile franceză, engleză şi italiană”, a spus Ioan Aurel Pop în contextul
festivităţii de deschidere a conferinţei.
C. Puriş
http://ziarulfaclia.ro/ioan-aurel-pop-explica-de-unde-vine-numele-de-romania-si-cat-este-de-vechi/
Sursa: Pr Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu