ROMÂNIE MARE TRASĂ-N MÂINE

ROMÂNIE MARE TRASĂ-N MÂINE

~*~

În alb şi negru joci teatru, ca maistru de teatru,

Ca să nu-ncasezi şi să te auto-clasezi,

Că te pisezi să te desecretizezi

cu caii verzi verzi pe pereți sperieți, în magnific,

că în viziune eşti pragmatic, magic, puternic,

deşi nu văd să plângă nimeni luând-o dramatic, comico-tragic, romantic pe arătură,

crezându-te inteligent, mare student, în mare vogă şi aventură,

că iepurele scos din joben e sărutul sub pălarie,

ca Ming sa nu te ştie lumină, o jucărie la geometrie,

în ecuație cu o necunoscută,

deşi Iisus îți zice cu artă

imbatabil să fii cu discreție,

cu rate la bancă fără dobândăndă, că tu cu nu mă uita cu toate culorile în odă,

cu binele, ca la noi cu scandal, pace şi război în parlament,

vrei să vii în România cu o viață de seamă mai bună,

că omenia ne scaldă cu binele care ne îmulțeşte zilele cu visuri la cheie,

adevăr verde de viață de omenie, cu simetrie

(cum să fac să crezi, că mă înteresezi, că mă dansezi, cu imaginația ta mă fentezi, flatezi)

Şi de fapt aiurezi, că blând nu şezi, vezi ce nu vezi, dar liric aiurezi,

dar ce înveți cu nota patru,

Iubind de nu te vezi înger negru,

Dar care-i greşala, victorie finală,

Când nu-ți trebuie fuga ruşinoasă,

Deşi parese că-i sănătoasă naşpa trăindu-ți clipa, bucuràndu-te întins la vorbă cu sens,

că zilele ți-s pline senin de neam şi țară, de destin de iubire de sine

că pentru ea, pentu țara mea, Vica mea,

nu te faci de ocară,

deşi viața nu ți tocmai dragoste uşoară,

că o respecți respectându-te  pe tine

cu bine,

cu ce-n pace vouă ! ni se cuvine: pace si pâine, Românie mare trasă-mâine.

~*~

Pavel Rătumdeanu de România