V. Ispir - Gânduri pentru Isabela + Prima dragoste

Prima dragoste

~*~

Prima dragoste-i scânteia

De-unde vine, nu prea știm...

Inima mai des palpită

Și dă semne că iubim.

Un parfum sau o culoare,

Fulgerarea din privire

Declanșează o tornadă

De emoții și trăire.

Zâmbet, șoapte, o-ntâlnire

Țes iluzii și-aparențe...

Adevărul stă ascuns,

În adâncuri de esențe.

Pacea, somnul se destramă,

Trăim în închipuire,

Când s-aprinde vâlvătaia,

Din hormonii de iubire.

Inima îndrăgostită,

Mai ușor și des se-nșală,

Prima dragoste-i ca febra

Ce precede-un fel de boală.

Timpu-aduce vindecare,

Chiar când sufletul mai doare...

Așa-i prima-ndrăgostire

Și din ea, nimeni nu moare.

Când mintea-i din nou stăpână

Și-are-un dram de-nțelepciune,

Roagă inima rănită,

Să se ierte, să se-adune!

Dragostea-n adolescență

E un răsărit de soare

Ce a luminat bobocul

Care-n timp, devine floare.

Ce te faci, trecând prin viață,

La iubire repetent?

Mai dorești, măcar o dată,

Să fii iar, adolescent?

Nesecat este izvorul,

Din mari inimi omenești

Numai mintea mai măsoară:

Ce oferi și cât primești.

~*~

17-VII-2018 Prof. V. Ispir

Gânduri pentru Isabela

~*~

Aștept mereu un telefon,

La fel ca un adolescent,

Să-ți aud glasul, că mă chemi,

Iar eu să îți răspund: Prezent!

Și vin în pas alergător

La geamul tău, mic și pătrat

Și stau cuminte, în picioare,

Cât crezi că e de așteptat.

Prin geamul mic, întredeschis,

Primesc al zilei mare dar:

E-o poezie, ce mi-ai scris-o

Pe-o foaie albă, la tipar.

O recitesc de multe ori,

Să-i prind, în suflet, tot mesajul,

Mă pierd ușor printre idei

Și iar, mă fură peisajul...

Mă fericești așa, mereu,

Când spui că poezia-i gata!

Iar eu șoptesc, în felul meu,

Cum îmi devine dragă fata.

Îți spun că numele-i frumos

Și o alint pe Bela – Isa,

„Ești unică, în felul tău,

Și ești o altă Mona-Lisa!”

~*~

17-VII-2018 Prof. V. Ispir