Poezii de
Lidia Lazu - 2
Lidia
published several volumes of poems and anthologies. She collaborated to
numerous magazines: Luceafărul, Viața Românească, Poesis, România Literară,
Arges, and Curierul de Vâlcea. She gave numerous recitals with poetry of famous
Romanian poets, and her own poems, in various towns in Romania and in Southern
California (“I want to Dance” recitals, 2008). She also appeared on several TV
shows. Among her cultural initiatives are: The Izvor sonor recital, for the poetry
of Lucian Blaga; Blaga fagottisimo, (during the UNESCO year; The Amurg violet
recital, from the poetry of George Bacovia;
recital Mihai Eminescu – The bodyless beauty/Frumoasa fără corp;
recitals at TVRM Ilinca Dumitrescu and her guests / Ilinca Dumitrescu și
invitații săi, etc. For the past 19 years she was a collaborator at Radio
Youth, Radio Romania Cultural (the show Diotima, about love, beauty and truth,
reading from universal literature); Remember for the Third millenium and Imago
mundi - radio shows by Maria Urbanovici at Radio News.
ÎNTRE VECINE
Miș fărâmiș a făcut-o pă nevastî-sa
A lu Țăcălău
Alaltăseară
Când a prins-o cu Gică a lu Căruțu
Pă gluga dă coceni dîn fundu curții
Auzi bia ce tuta dracului
Să să-ncalice la ei pă bătătură
Să zică bogdaproste că nu i-a omorât
p-amândoi nebunu dă bărba-so
că la Cerveni unu a înfipt furcelu
în spatele lu fra-su că l-a prins
în grajd cu nevastî-sa
șî n-a făcut dăcât fo câțiva ani dă
pușcărie
șî s-a-ntors la cățaua lui
ș-a mai prins-o înc-odată
cu unu dîn vecini
ș-a omorât-o șî pă ea
cu toporu cu care tăia lemne
taman atunci
Păi crez că abia atunci
i-o fi părut rău dă fra-so
ăla mai mic șî mai prostănac
pă care-l băgase în pământ dăgeaba
S-a stricat lumea asta
Fatălică
Dă s-o bagi în fundu iadului
Să nu să mai vază
Neam
LA POARTĂ
Uite-o bia
Șî p”a lu Buraliu
Trece țanțoșă cu cămașa pă ea alba
colilie
Dă parc”a-nghițit un par
O fi paru cu care o bate bărbatî-so
Că o prinde ba cu unu ba cu altu
Dacă
Da o iartă mereu
Șî s-nvățat capra cu dârlogii lui
Șî când o mănâncă
Dă iama
Nu mai știe dă nimic
Acu cică să ține
Cu a lu Făcăleț
Ce-o fi văzut la el
Că bărbatî-so e încă o data
Cât ăla
Da de
Poci să știi ce dibaci e
El cu muierili
Fir-ar ei ai dracului
Toți ăștia care nu sunt
Buni de nimica nimicuța
Dăcât dă-ncalicat
Șî dă stricat rostu altora
Că șî Dumnezeu ăsta
Îi allege p-ăștia care să te puie
Jos
Să nu mai poți să zici
Nici pâs
Da nici cu noi nu mi-e rușine
Cum să uită unu mai lung la tine
Cum îți intră-n cap
Că ești Ileana Cosânzeana
Ș-a venit Făt Frumos după tine
Să te scape de toate corvezili
Să te ducă-n lumea lui
Pă care n-o știi
Șî unde crezi că e
Numa lapte șî miere
Nu tu înjurături
Nu tu sculat cu noaptea-n cap
Ca să robotești toată ziulica
Șî să te-alegi seara cu o
Împunsătură ca dă ac
Șî dă sforăieli cu gura căscată
Dă-ți vine să te duci
Nouă cu a brânzii
De bia
P”n altă parte o fi mai bine
O fi mai rău
Că șî câte auzi la televizoru ăsta
Ți se face păru măciucă
Zău așa
Șî ți să pare că ți-a pus Dumnezeu
Mâna-n cap că ai
Ce-ți trebuie
Ai ce pune pă masă
Ai cu cine vorbi
Ai cu cin”te sfătui
N-o fi dracu chiar așa dă negru
Păi dar
APĂRĂTORII SFINTEELOR SCRIPTURI
Tanti Mia și nenea Ionică
Toată săptămâna umblau în zdrențe
Munceau până le dădea sângele prin
Crăpăturile de la mâini
Se ungeau cu vaselină seara
Înainte de culcare
Și a doua zi o luau de la capăt
Cu robotitu și cu adunatu
După camp unde
Puseseră porumb pe un teren
Luat în parte de la CAP
Înainte de împărțeala propriu-zisă
Ei cărau câte două ghiociuri pe zi
Căci unul era peșcheș inginerului
Și unul îl puneau în camera de la
drum
Unde nu intra nimeni în afară de ei
Duminica însă parcă
Erau alții
Tanti Mia își punea iia ei cu
alesături faine
Nenea Ionică costume lui de ginerică
Ghiuluri pe degete și pălăria
fercheșă
De le sclipeau nu numai dinții puși
Dar și fețele rumene și rotofeie
Se duceau la biserică cu jumătate de
oră mai devreme
Căci ei care erau afoni sadea
Cântau în corul bisericii
Că de-aici le mai pica câte o
excursie
Gratuită pe la mănăstiri
Câte o primă din joi în paști
Da
Toate bune și frumoase
Dar după ce-și mâncau bunătățile gata
pregătite
Și după ce se culcau două ore
După atâta străduință cu cântatul
Nu-și mai aminteau nimic
Din predica duminicală
Și înhățau doi saci
Și dau dosu
Să fure cartofi și porumb și orice se
mai găsea
De la CAP
Și făceau asta duminică de duminică
Cu un aer de îndreptățire
Și mai ales cu încredințarea că
Li se cuvin
Acele furăciuni
Pentru că ei muncesc din greu
Iar el păzește porumbul noapte de
noapte
Să nu-l strice porcii mistreți
Dar dacă tanti Mia vedea o femeie
Mai sărmană
Că a spălat un lucrușor de-al
copilului
În Sfânta zi de duminică
Odată se oțăra și-I spunea
Necredincioasei că a spurcat
Ziua aleasă de Dumnezeu
Și că va fi aspru pedepsită
Când nu se așteaptă
Și orice abatere a oricui
Era obsevată și consemnată
De vajnicii apărători ai
Sfintelor Scripturi
SFÂNTA MĂRGINIRE
Bre nea Costică
Dă-mi voie să folosesc grădina
Matale de zarzavat
Că are pământ bun
Și îți dau jumătate din recoltă
N-am eu nevoie de recolta voastră
Eu am servici
Am ce mânca am ce bea
Copiii sunt la casele lor
N-am nici-o treabă cu ei
Altă femeie nu-mi trebuie
Că-mi leg singur juvățul de gât
Eu sunt mulțumit cu ce am
Și cu ce-mi mai pică la lucru
În rest nu mă doare
Capu
Din când în când mai trag un chef la
mat
Cu băieții
Da nu să mă-mbăt
Să-mi pierz capu
Că p”ormă tot mie
Mie- rău
Pentru mine somnu ăl mai bun
E în fața televizorului
Când încep ăia să-și arunce cu lături
Unii-ntralții
Băi frate da un singur lucru regret
Că l-am votat pe măscăriciul ăla
De G.B. și l-am trimes la Bruxelles
cu 7-8 mii de euroi pe lună
Când el se joacă cu banii furați
Și-i face pe proști să-l creadă
Că s-a pocăit el în pușcărie
Și d-acu-ncolo n-o să mai fure
Să-l creadă Mutu
Păi și eu aș fura
Dacă m-ar duce mintea
Ș-aș vrea să mă spoiască-n biserică
Ca pe sfinți
Da nu-mi trebuie nene
Mai îmi trimite fi-mea
Câte un bănuț acolo
Că bărbatî-so lucrează pân Italia
Și ea sărăcuța
Mereu se gândește și la mine
Că am rămas singur
Ș-oi avea și eu vreo nevoie ceva
Așa că îi mulțumesc lui Dumnezeu
Până-acuma nu pot să mă plâng
Dar nu vrei și matale să pleci
În lumea largă
Să vezi cum o fi pe la alții
Ce…
Nu mă duc eu ici în vârfu dealului
Și la Vârtoape
Unde mă scăldam când eram mic
La ce să mă duc să-mi fac sânge rău
Ori să le plâng ălora de milă
Pe unde și-a-nțărcat dracu copiii
În câlții mei sunt
Și stăpân și slugă
DĂ CÂND NU MAI VIN MOȚII
E-al treila an de când
Nu mai vin moții
Cu merele-alea mici
Da bune dă-ți curgeau balili
După ele
Păi dacă le țineau în claia cu fân
Se coceau bine
Șî miroseau dă te dădea pă spate
Nu alta
Șî nu cereau dăcât un pumn
Dă grâu ori dă porumb
Pă o poală dă minunății d”alea
Că-n ziua aia nici foamea nu te
Mai încerca
Ș-aveai îndemn la treabă
Ce mai era bune rău
Da rău dă tot
De ce n-or mai veni
Nu știu
Că doar șî lor le trebuie
Pâine șî mămăligă
Da să vede treaba
Că ș-or fi găsit altceva mai
Bun dă făcut
Au găsit pă dracu
c-am auzit c-au plecat
purcoaie în America
șî pă piste tot
imediat după rivoluție
mânca-o-ar viermii dă rivoluție
că ne-a stricat rostu la toți
ne-am repezit să stricăm șî
să dărâmăm tot ce era al CAP-ului
dă parcă CAP-ul era al nimănui
nu tot ali noastre
ș-acu n-avem pă ce pune mâna
să ne lucrăm pământu
ne chinuim cu măgarii
ca nelumea
am dărâmat șî porcăria dă
la capu satului
dă ce
niminea nu știe
îți spui io
că șî dă pă la noi
or să plece toți bia
că n-au încotro
că
ăștia mai purii
au distrus tot
ca proștii
fir-ar ei ai morții
dă tăntălăi
șî dă neisprăviți
că la copiii ăștia
nu s-au gândit
atât au știut
atât au făcut
acușica să vedem pă unde
scoatem cămașa
PREGĂTIRE TIMPURIE
Într-un sătuc
De lângă Pădurea Nebună
Cu doar una sută suflete
Biserica este un fel de palat
Și ziua în care am pășit prima dată
înăuntrul ei
Mi-o repet ori de câte ori vreau
Cu fiecare amănunt
Al sfinților pictați
Cu privirea dincolo de ceruri
A unui Crist
Căruia nu pot să-i spun nimic
Pentru că nu seamănă deloc
Cu Alesul meu
Înăuntrul acelei biserici
în acea unică zi
cu jerba clasei noastre
rupându-mi mâinile
Nu înțelegeam nimic
din ce spunea ori cânta
preotul îmbrăcat în odăjdiile
care pentru mine erau caraghioase
fiindcă la orice mișcare
sclipeau la fel ca rochia
vecinii noastre
de la nuntă
un pic chiar mai mult
Dar simțeam că îi pregătește
plecarea sufletului
Celui care ne privea de parcă
voia să nu mai creștem
nici noi
Să rămânem un tablou
Zugrăvit pe perete
Și în care oricine
să se poată recunoaște
Și să se liniștească
oricâte zile se vor repeta
Ori nu
ERA VIRTUALĂ
Când auzi despre
Atâtea nenorociri și dezastre
Petrecute în fiecare clipă
Și mereu în altă parte
Ți se pare firesc
Să stai în postura de lotus
Și să te cufunzi în armonia Marelui
Absolut
Ca nu cumva inima să-ți tresalte
La gândul că vreunuia din cei dragi
ție
I se poate întâmpla ceva
incontrolabil
Sferele cele înalte
Pline de pace și lumină
Dar și de uitare
Sunt de preferat oricărui chip al
celor
De lângă tine
Și iubirea fără rădăcini
Începe să aibă mare căutare
Oamenii se vor purta din ce în ce
Mai bine față de roboții făcuți de ei
Și se vor simți din ce în ce mai
apărați
Și tot mai departe de zbuciumul vieții
În siguranță și complet însingurați
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu