FERGHETE - MI-A SCRIS ARGHEZI

MI-A SCRIS ARGHEZI

~*~

Probabil, corcitura de Tudor Arghezi, trăind memorabil,

fabulos, Făt-Frumos, trăind artistic firesc la Mărțişor,

într-un colțişor de rai şi grai românesc,

vine vorba mi-a scris şi ce mi-a scris adunând pentru frații din Carpați

între duă coperți, în cărți,

ca la carte trăind util, memirabil şi durabil,

profund trăind într-un colț mioritic de Rai la Mărțişor de dragoste şi dor,

un colț mândru din Bucureştii de poveşti,

mi-a scris plăcut, iertați-mă, mi-a scris altruist artist

sfătuindu-mă sfătos sfatosul, să scap de stres neapărat mi-a scris mai ales să scap de stres

dezvoltându-mi abilitățiile

urcând carpatic către "Evrika !" - Everest,

mi-a scris Arghezi după mamă neaoş trasilvean-ardelean

fercheş, nelcoş, cu soarele-n leu, mi-a scris cu făinoşag,

mi-a scris cu reuşită, cu artă, să-mi trec mireasa: scrisul,

să mi-o trec cu drag, Cuvântul,

ca pe Vica peste al casei mirabil-memorabil de România,

prag de dragooste, şi dor,

de la curți de dor

cu mare trecere şi petrecere,

ca o intervenție chirurgicală severă,

cu-n test incredibil a rabdării a scris,

că mie mi-o lăsat vorbele sale scrise,

ca un testament, inteligent-savant

pentru a nu strivi corola de minuni şi lumini a lumii,

mi-a scris Argezi maiestos cu mucedai, grai de rai: buruienos şi râios,

ca să-şi împărtăşească bolovănos gândurile nobile, adunând binele bonus cu zilele,

să-mi arate cum stau în alertă lucrurile,

ca să-mi aduc aminte de el, că prin el,

prin ochii lui, care au văzut pe Eminescu şi Nichita Stănescu un ales al neamului

l-a văzut în grădina edenului

a văzut pe Eminovici din Ipoteşti, l-a văzut, ca fiu Ra  al soarelui,

aşa cum şi Creangă a făcut haz din asta,

că i-a venit ca inspector pe cap la şcoală, Eminescu, cel plin de nutrienți în omeneşti ecuații

şi, ca prieten în bojdeuca din Țicău, a venit cu clipe de nemurire

şi, ca prieten au mers la Bolta Rece la o ulcică răcoroasă şi aromată, busuiocană şi regească de vin, cu artă,

ca o poveste mi'a scris cu autenticitate, inedit şi original,

mi-a scris Tudor Arghezi, mi-a scris, ca prieten, dar mai ales,

ca un părinte pâine fierbinte mi-a scris deschis,

ca o profesiune de credință, cu dichis mi- a scris

pentru mine să mă bucur, ca să bucur a scris

din bucuria mea să dau la ceilalți, unic, pragmatic, homeric harnic-odiseic,

cu-n desert special social-uman, național monumental,

sentimental raportând bunătatea omenească infinit la universal

pentru o viață sănătoasă, ca ziua bună să se cunoască de dimineață

rezolvând tot pentru semeni, chiar dacă-mi sunt semenii critici dibaci, critici vrăşmaşi strâini,

uimitor, acri duşmani, umili după ce mă lectureză şi lucrează,

că Arghezi cu mine face o echipă de frați în Carpați, cu toată România să vadă cu folos tată România

cu surse interioare şi fapte, că mă înfrățeşte cu eterna clipă

de sub a lui Dumnezeu aripă cu proprii pene Blaga în aripă,

aripă întinsă către zbor cu izvor cu binele fără limită, bine venită,

când acest exteraordinar înlătură răul, tăind răul cu pamfletul din rădăcină pentru a trăii cu lumină în lumină,

ca un favorit, ce-şi dă la propriul fan

îmi dă oferindu-mi relaxându-mă cu  posibilități şi responsabilități

ca  să nu trăiesc în van,

să am un avantaj,că ce zice el şi pentru unul de la țară nu se face de ocară,

că pentru mine nu e o jenă, ci o nădejde, un avantaj,un curaj,

gata să mă încânte, chiar dacă sau pentru'că viața nu ni uşoară

printre spini şi colți şi piatră,

şi printre câini care ne latră ori ne înhață de picior

pe propria vatră, că-n dragoste şi dor nu ni uşor:

-"...să schimbăm, acuma, întâia oră

Sapa-n  condei şi brazda-n călimară."

~*~

PAVEL RATUNDEANU- FERGHETE