CĂ ŞI ZDREANȚÂ CU
VOINȚĂ DE NARAVUL PROST SE DEZVAȚĂ
~*~
Dragule, Ben Todică, ce'mi place la
tine e minunatul, Cuvântul şi lupta ta pentru bine, pentru a ne îmbrăca în
lumina care ni se cuvine:
de a nu-ți uita colțul de rai
cu picior şi gură de plai,
cu grui de Grai
al copilăriei şi al adolescenței cu
OZN-euri, halucinații şi jocuri cu aventuri de sufocare
a ortacilor în minele cu aur şi
uraniu,
că trala, trala, bla, bla, era hala
bala cu ochus-pocus, portocala, pe clocauri,
că ai o mândrețe în dialog
portocaliu, de care dai
cu tandrețe pipăite de tine în
părțile intime, pipăite cu înălțime şi profunzime,
ca Toma cu buricele degetelor pipăind
tactil rănile vii, dureroase de piroane batute-n carne fără milă şi dragoste cu
silă
sau spinii ce-au scrijelit roboj
adânc pe fruntea aureolată de soarele dumnezeiescului,
deşi batjocorit de Alfa, Ana şi
Caiafa, Beta şi omega,
batjocorit cu indiferență, nepăsare,
ca şi cum n-ar fi fost vorba de
Cuvântul: Dumnezeul, începutul
şi nesfârşitul omenirii, nesfârşitul
iubirii pământeşti, chiar dacă la Mărțişor Zdreanță are ochi smecheri de cuştiriță,
ochi ca de faianță,
o fofoneață dedat la ouă de găină sau
rață,
ca o babă-cotoroanță şi corobeață,
dându-se cu rău, cu cărțile pe față,
că nu-i pară mălăiață, ca Sorin cu
Sorina,
care se plimbă cu maşina
să cumpăre în piață o paiața,
dar la orice cotitură se dea şi de-a
dura
şi la cofetărie lângă colorată ca
bautură să mănâncă şi câte-o prăjitură
şi dentistul să le coată-n gură
şi cu albinuța bâzând prin toată gura
şi
să le scoată veninul cu
caninul ...
şi să-i scoată colțul de dinte,
că creşte măseaua de minte pentru a
deveni cuminte,
că pe zdreanță l-o ars oul fierbinte,
că şi zdreanță cu voință se dezvață
de naravul prost şi ca artist pus la adăpost
îşi lasă loc pentru totdeauna,
îşi lasă loc de bună ziua pentru
totdeauna
şi cu toată ziua, Bună ziua, respectos,
zdreanță, cu voință se spală pe dinți
şi pe față,
ca ziaua care se cunoaşte de
dimineață.
~*~
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu