DAR LA, COLAC PESTE PUPĂZĂ LA LIRICA ÎI PUTE PUTE CUIBUL

DAR LA, COLAC PESTE PUPĂZĂ LA LIRICA ÎI PUTE PUTE CUIBUL

~*~

Iară şi iată la Cluj burversat să-mi cumpar leacuri

Şi mă aventuri căutând inconştient Lirica, un calmant,

ca un academician savant,

c-a pus durerii inteligent picioru-n prag Dându'se cu făinoşag şi strângându-şi la gât nodurosul ştreang ci s-a urât

pentru aş da prostia-n vileag

şi cu miros de fraier cu plopu-n aer,

Dar cine nu caută să-i fie mai bine

Având o viață mai bună,

Cătându-şi, că-i vine ca o cămaşă de mire dreptul la fericire, dreptul la înviere cântând pe strună, să-şi cânte pe strună de ochii lumii,

Că nu  mai strivim corola lumii, ca muma ciumii,

O alba neagra, lirica, că baba cu colacii o trecut anume de culme

Să se boteze cu fantasme de renume,

Ca tăciune să fie pe podium culme,

Că nu-i de-a moaca un fietcine

Dându-se prin întuneric, sac la petec, cântec...

,În botezul foe verde de foc

Ajuns ca Nică cu pupaza la iarmaroc,

Într-un ceas fără noroc,

Că pupăza-i pasăre mândră, da-i pute cuibul.

~*~

PAVEL RATUNDEANU - FERGHETE