ferghete - CĂ TU, DOAMNE MA CERCETEZI SI PĂTRUNZI

CĂ TU, DOAMNE MA CERCETEZI SI PĂTRUNZI

~*~

Mai sus în text pețitorul, e cuvânt greşit scris

şi greşit redactat de mine boni-trombon pe telefon.

Am sărit gramatical, ortografic natural

şi heroglific, monumntal, caligrafic național punctual

peste gard la leopard,

deşi: "notr pul e votrâ cur", am săit cu o bulă de săpun luându-mă-n balon,

vorba francezului pe imenasa tabla de şah al pământului

şi altar îmulțit cu har, altar al soarelui, gradină, eden, a Maicii Domnului,

care şti ce se zice de capra vecinului Emil Cioran,

un  român filozof şi artist pesimist,

care şuhan n-a trăit coțacar, avar, în van,

"că o ! Doamne, Tu mă cercetezi "

de mândru român, ca să mă 'ndreptezi:

FĂT-FRUMOS

PE CALE DE LUMINOS

CU FOLOS CĂTRE HRISTOS

şi-n tot, în tot locul vieții, şi peste tot,

Tu, mă vezi  şi ştii ce şi ce nu pot,

câte şi mai câte parale cost prin neamul nost:

pace şi pâine tras în mâine,

că vezi, Doamne, Tu, cercetezi şi vezi,

când  şi cum eu lucrez

pe Arca vieții cu elexirul tinereții,

cu sentimente şi simțire de pâine fierbinte,

cu paşii magilor

şi a lucrului bine făcut din lumina dintài a zilei de început,

că Tu, Doamne, tot înainte eşti măsura a lucrurilor,

în rostul lor, a oamenilor rânduiți şi rostuiți de popor

pentru marea unire, sub românesc tricolor, drept la fericire,

pas cu pas alergător,

cu aripi întinse cu zbor către falnic viitor,

că Tu, Doamne, mă vezi cu lipici şi minte brici

şi, când eu hodinez

şi cina cea de taină mi-o cinez,

că cercetezi ce-i de cercetat:

luminat şi curat-

aur cenuşiu strecurat-,

cum Dumnezeu în corola luminii,

lumii lumină-rugăciune şi minune,

m-a dat să lumine  soarele din mine

şi veşnicia de la sat cu luna şi stelele,

să însenine nopți în zile, ca să se adune binele şi răul cu rele să se spele,

c-a fi om e lucru mare, înflorire de pom,

pe când a fi domn e o întâmplare,

că sunt cela ce sunt pe pământ, Domn Savaot în casa şi țara mea

şi chiar departe de-aş fi Tu vezi, ca-n palmă viața mea,

o vezi în iubire, înviere, ca pe o stea,

care arată magilor calea grea,

arătându-le staurul şi islea,

că gândirea şi vorba nu li rea,

Tu, Doamne, eşti lumina ce pătrunzi

şi lumina vieți-mi sub obroc n-o ascunzi

având vrere şi plăcere, Dumnezeul meu,

să te slujesc şi să te cercetez omenesc mereu.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE