matrix
partea a patra
(jurnal pandemic)
~*~
și-această zi fusese dedicată
memorialului din sf. elena
o vie
la S
vie
aici lucrurile stăteau la locul lor
înspre N
de la E la V aceeași vie din care
se-nfruptau
cei care nu știau Cine este El
mi-era de viață & nu începuse
mi-era de perfectul destin
& acesta se mutase mai încolo
toate cântecele pentru care am fost
născut
aveau în de sine nostalgia
paradisului
pasărea paradisului cufurindu-se
și iată
acest vacarm tradus din cuneiforme
îmi fusese inundată viața de mii de
cântece
și pentru toate acestea bob dylan se
dădea mare
avea de apărat un trofeu dacă despre
america se poate spune
unicul trofeu care valorează exact cât am stabilit
eu cu dl. dan ravaru
de la o distanță de 9 (nouă ) mii de
km
1$
a se achita de către donald trump președintele usa subsemnatului
1$ exilat în propria-i țară mai sus
subsemnatului
ca și cum timpul ar avea minuscule
dimensiuni
pentru un șef de țară proptindu-și
bombardierele în taiwan
suferind de o melancolie gravă
începusem jurnal de coronavirus
& de la crâșme
însuși macedon avea o cu totul altă
dimensiune a modestiei
de
a fi om pedestru
nu
împărat
uneori ne secondam
eu istoria lui despre ai mei
el
viața femeiuștilor din viața lui
după aceea coboram de la etajul ,,murire”
o femeie născuse nouă copii și eu
trebuia să-l conving pe n. manolescu
să i se acorde un loc de muncă în tot
cazul criticului de la românia literară
nu-i făcea plăcere să discute despre
ce nu-l interesa fără bani
el
care
înțelegea
totul
din
prima
singurul președinte pe care ar fi trebuit să-l aibă românia
mariana avea nouă copii & știa cu
cine-i făcuse
pe câmpuri nearate din vremea lui
ceaușescu
poemul devine mitologic precum
preeria cu iarba sticloasă
(când artiștii nu-și văd de artă)
vine un fel de cutremur
angoasa o definim
moartea nu
potretul artistului la tinerețe începe cu moartea&
curcubeul răsare & apune pentru
mariana
la unsprezece mii de m în groapa din
pacific
i s-a spus pacific
ca și cum nu s-ar fi știut că
de-acolo pleacă taifunul
numai sfinții părinți îl pot abate
din drum
când vine molima
vine molima
o auzi
o simți
moartea ne încearcă de departe în
cearceafuri ude
de la strănut
vârful omu îngropat în nămeți de
strănut
vine Îngerul
nimic nu poate să piară
~*~
CATALIN AFRASINEI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu