Viața în China post-epidemică:
„Am fost și suntem liberi, fără
restricții stupide”
Dan Tomozei
18 martie 2021
Am vorbit,
din nou, despre situația din China, în cadrul unui dialog avut cu prietenul și
colegul Dan Brumar (www.danbrumar.ro), dialog pentru care îi mulțumesc. Pasiunea
cu care se vorbește anti-China capătă nuanțe epidemice în Occident, dirijorii
de mesaje fiind incapabili să înțeleagă faptul că China nu este Europa sau SUA,
dar și că în relația cu China nu poți aplica șabloane și sisteme de măsură
specifice Europei sau SUA. Iată doar două motive pentru care accept rar să mai
acord interviuri sau să mai intru în direct, la posturile de televiziune din
România.
Prin
intermediul colegului Dan Brumar sper că am reușit să fiu înțeles măcar într-o
privință și anume că nu sunt avocatul nimănui, iar în ceea ce privește China nu
fac nimic mai mult decât să ofer informații verificate.
DanBrumar.ro: 45 de zile fără un caz de Covid-19
la Beijing. Cum e viața oamenilor de acolo, la mai bine de un an de la
izbucnirea pandemiei?
Suntem la 45
de zile de la ultimul caz nou confirmat în Beijing, oraș cu 22 de milioane de
locuitori, dar și la 27 de zile de când zona continental a Chinei nu a mai
înregistrat niciun nou caz Covid-19 cu transmisie locală. De tot atâtea zile,
singurele cazuri înregistrate sunt cele de import, adică depistate la persoane
testate la punctele de frontieră de intrare în China.
Aici viața
își urmează cursul firesc de aproape un an, pentru că încă din luna Martie anul
trecut focarul epidemic de la Wuhan a fost închis, iar odată cu asta, treptat,
ritmul social și economic a revenit spre normal. Astăzi, aici, dacă nu ar fi
rămas filtrele termice la intrarea în magazine, testările epidemic de
mobilitate realizate cu APP-urile instalate pe telefoanele mobile, cu greu
te-ai gândi că în China s-a produs o epidemie care a blocat țara, mai ales din
punct de vedere economic.
DanBrumar.ro: Cum au reușit chinezii să țină în
frâu virusul? Medical vorbind.
Sunt extrem
de multe de spus în câteva cuvinte, pentru că am observat, zi de zi, reacțiile,
intervențiile, comunicările, explicațiile, statisticile, oferite de echipa
națională de coordonare constituită la nivelul Consiliului de Stat din China,
și cea locală, constituită la nivelul provinciei Hebei unde Wuhan este capitală.
Cred că cel mai simplu și concis răspuns ar fi o comparație cu ceea ce vedem de
un an în România: cu profesionalism, asumare, fermitate, intervenție direct
acolo unde a fost nevoie și sancțiuni dure, acolo unde s-a greșit. Se știe că
medicul Li Wenliang, care a sesizat primul posibila apariție a unei noi
epidemii, a fost marginalizat în primă fază de autoritățile locale din Wuhan.
Ei bine, responsabilii administrativi, medicali și politici din Wuhan și
Provincia Hebei au plătit și plătesc, unii sub sancțiuni penale, pentru lipsa
de atenție acordată la semnalele lansate de Dr. Li, care din păcate a fost
printre primii medici care au decedat ca urmare a infecției cu SARS-CoV-2.
O altă
comparație ar fi că aici persoanele depistate pozitiv au fost în mod real tratate
cu maximă atenție și vorbesc de baza elementară necesară într-un spațiu
medical: tratament adecvat, căldură – pentru că acest tip de boală necesită un
mediu dominat de căldură și umiditate, și permanentă consiliere psihologică.
DanBrumar.ro: Bănuiesc că nu există nici isterie
generală. Cum e tratat subiectul Covid-19 în media?
Dane, am
aproape 300 de texte scrie pe tema Covid-19, în majoritate privind cele
înregistrate în China, însă tot primesc reacții stupide atunci când scriu și
repet că aici am fost și suntem liberi, am fost și suntem liniștiți. Nici eu,
nici familia mea, nici colegii mei, nu ne-am confruntat cu restricțiile și
toate trăznăile pe care le inventează România și țările din Uniunea Europeană.
Repet, aici am fost și suntem liberi și liniștiți, fără restricții stupide și
alte tâmpenii.
În perioada
de criză epidemică internă, comunicarea s-a făcut zilnic în mod transparent, cu
trei conferințe de presă, două din Beijing și una la Wuhan, unde responsabili
medicali și administrativi prezentau ultimele informații și răspundeau
întrebărilor puse de jurnaliștii extrem de informați și iscoditori. La Beijing,
conferințele erau față în față, la Wuhan se derulau în sistem videoconferință.
Din vara
anului trecut, când focarul de la Wuhan a fost eradicat, s-a renunțat la
conferințele de presă, fiind păstrate raportările publice și recomandările
oficiale zilnice privind evoluția epidemiei interne, iar de câteva luni
problema Covid-19 a devenit una marginală, atenția fiind mutată pe cercetarea
și producția de vaccinuri.
DanBrumar.ro: Cât de mult contribuie această
stare de bine generalizată la sănătatea mintală a chinezilor?
Am subliniat
deja că una dintre formele de sprijin acordat persoanelor care au fost testate
pozitiv Covid-19 a vizat suportul psihologic, dublat de un proces de schimbare
a echipelor medicale civile și militare trimise la Wuhan, din toată țara.
În limbajul
comun al chinezilor, sănătatea mintală s-ar traduce prin armonia interioară și
în relația cu mediul în care te găsești. Această filozofie de viață impregnată
în codul genetic al chinezilor transformă imaginea și percepția față de cel de
lângă tine, atunci când porți o responsabilitate instituțională sau publică.
Ca să traduc
și mai simplu, cei de acasă ar trebui să înțeleagă că, în China, sistemul
social este unul care urmărește liniștea și bunăstarea oamenilor, fiind evitate
tensiunile și tulburările, chiar dacă uneori sunt produse și erori, așa cum a
fost în cazul medicului Li Wenliang.
Am scris și
am repetat că demența și restricțiile induse de autoritățile de la București,
pe fondul unor grave erori de înțelegere a fenomenului și de intervenție, vor
lăsa urme greu de surmontat, chiar și în varianta optimistă că, printr-o
minune, cuiva i-ar păsa de ce s-a petrecut în ultimul an.
DanBrumar.ro: Care e percepția chinezilor despre
vaccinare?
Este o
percepție de expectativă, pentru că aici nu există tema vaccinării obligatorii.
În prima etapă a fost vaccinat personalul din zonele de risc: sistemul medical,
vamă, lanțul rece, forțe de odine în contact direct cu masele. Chiar dacă
Ministerul chinez de Externe a prezentat recent și o variantă de Certificat de
Călătorie care include și informații legate de vaccinare, vaccinarea nu este
obligatorie și, încă, nu se aplică în masă. Dacă privim declarațiile oficiale,
abia în vara anului viitor China va ajunge la 70-80% vaccinare.
Până acum,
doar 60 de milioane de chinezi au fost vaccinați cu vaccinuri produse intern,
ceva mai mult de jumătate primind și a doua doză. Raportările oficiale nu au
semnalat cazuri de deces, ci doar o serie de reacții adverse care nu au pus în
pericol viața celor vaccinați.
Autoritățile
au repetat că țara își adaptează procesul de vaccinare la nevoile interne,
China nefiind în competiție cu nicio altă țară, nici în privința procesului de
vaccinare, nici în privința producției de vaccinuri. Singurul mesaj privind
lumea privește dorința Chinei de a face din vaccin un bun public global, la
care să aibă acces, în mod egal, toate țările, fie bogate, fie sărace.
DanBrumar.ro: Au încredere cetățenii în serurile
aprobate de statul chinez sau le privesc cu reticență? E societatea chineză la
fel de polarizată ca cea din Europa?
În mod cert
există și aici oameni care pot privi cu reticență unele decizii, unele măsuri,
nicio țară nu este perfectă, niciun sistem nu poate mulțumii 100%. Totuși, în
China există o relație de solidă încredere între om și administrație.
Observă că
aici nu vorbesc deloc despre factorul politic. Relația pe tema epidemică este
asigurată de administrație, fie ea medicală, de cercetare sau de ordine
internă. Prin urmare, oamenii văd specialiștii, toți cu vârste respectabile, cu
experiență profesională recunoscută la nivel național și international, nu
politicieni.
Ca să îți
dau un reper, în perioada crizei epidemice interne, președintele Xi Jinping și
premierul Li Keqiang au apărut în centrul imaginii o singură dată, fiecare,
atunci când au fost prezenți în focarul de la Wuhan. De aici încrederea de care
vorbesc. Factorul politic există, este prezent, dar coordonează și
responsabilizează, nu intervine prostește, abrupt și agresiv-violent, așa cum
se întâmplă tot mai frecvent în România și Occident. Observ că bătaia,
violența, agresivitatea, au devenit regulă în dialogul pe care guvernanții îl
poartă cu oamenii din interiorul Uniunii Europene, spre uimirea chinezilor care
privesc cu nedumerire aceste realități devenite o cvasi-normalitate
occidentală.
DanBrumar.ro: Cum sunt vaccinurile Covid produse
de China, față de cele disponibile în UE?
Astăzi,
China are patru vaccinuri anti-Covid-19 dezvoltate intern pentru care a fost
acordată aprobarea condiționată de piață. Sunt vaccinuri inactive, ceea ce
înseamnă, printre altele, că nu necesită înghețare extremă la depozitare,
distribuție.
De asemenea,
China a adoptat cinci abordări tehnologice în dezvoltarea vaccinurilor, având
nu mai puțin de 17 vaccinuri anti-Covid-19 care fac obiectul studiilor clinice.
Dintre acestea, șapte sunt supuse studiilor clinice de Fază III. Nu în ultimul
rând, în planul de diagnostic și tratament împotriva noului coronavirus, China
are în vedere și o listă cu 11 medicamente și metode de intervenție medicală
anti-Covid-19. Prin urmare, China urmărește o soluționare multilaterale, căutând
și aplicând diverse metode, în tratarea și eliminarea Covid-19, inclusiv
medicina tradițională chineză.
Dacă sunt
sau nu mai bune decât cele produse în alte părți îmi este imposibil să evaluez.
Ce pot observa este că în raportările oficiale din China nu apar morți în urma
vaccinării anti-Covid-19.
DanBrumar.ro: Care este explicația pentru care
măsurile de izolare au funcționat în China și nu funcționează în Europa? Sunt
țări care au relaxat măsurile de siguranță, iar numărul cazurilor noi a crescut
alarmant …
Măsurile de
izolare au funcționat pentru că au fost aplicate acolo unde a fost necesar. Am
mai explicat că, în România și Europa, a fost aplicat un program pentru
exacerbarea haosului, nu pentru soluționarea problemelor epidemice. Nu cred să
existe om bucuros când află că i se restrânge libertatea de mișcare. Chiar și
aici, la început, până am înțeles ce se întâmplă, am avut un sentiment de
frustrare, de exagerare a pericolului. Însă, privind evenimentele, modul de
intervenție, de susținere din partea autorităților, am luat totul ca pe un
fenomen trecător, cu atât mai mult cu cât chinezii au trecut în 2003 prin
epidemia SARS.
Spre
exemplu, ultimul focar înregistrat la Beijing a fost identificat în Ianuarie
2021, legat de o uriașă piață agroalimentară. Prima măsură a fost testarea în
masa, peste zece milioane de oameni fiind testați în trei zile. Apoi, din
cazurile depistate pozitiv au fost separate cele asimptomatice și s-a trecut la
tratament. Mai mult, a fost aplicată izolarea teritorială, dar mergându-se după
cazuri, nu generalizat. Ca să fiu mai clar, au fost izolate străzi, abia apoi
cartiere și districte, iar asta a însemnat interdicția de mișcare totală pe o
perioadă de șapte zile sau mai mult, cum a fost la Wuhan. Mergeai la magazine
pentru aprovizionare sau la medic, iar munca se făcea de acasă, acolo unde se
putea.
Dar, nu poți
închide, otova, un oraș întreg, o țara întreagă, pentru câteva cazuri, cum nu
poți plimba cazurile dintr-un județ în altul. De asemenea, aici nu au fost
impuse restricții de mișcare pe timp de noapte, situație care stârnește râsul
chinezilor cu care discut.
DanBrumar.ro: China a vindecat ușor cazurile de
Covid-19, însă va avea nevoie de mult timp pentru a vindeca o altă rană: acea a
vinei aruncate de Occident asupra sa în legătură cu originea acestui
coronavirus. Cât de mult afectează asta Beijingul?
Ne aflăm în
fața unei probleme de separare de identitate. Să mă explic. Disputa privind
sursa pandemiei Covid-19 este una plasată de SUA, sub administrația Trump, pe
un palier politic. Așa cum observ mesajele politice lansate de Beijing, China
nu se pierde în detalii de acest ordin, chiar dacă reacționează la atacurile
lansate de Occident sub tema „virusul chinezesc”.
Este
demonstrat științific faptul că primele cazuri din țările europene, dar și din
SUA, nu au avut legătură cu focarul de la Wuhan.
Sunt deja
zeci de studii științifice, prezentate de cele mai mari universități ale lumii,
în care se arată că, spre exemplu, Spania, Italia, Brazilia, SUA, Franța, au
avut cazuri de infecție cu noul coronavirus înaintea Chinei, însă au fost
tratate ca simple viroze. În Spania a fost depistat Covid-19 într-un eșantion
de ape uzate din Barcelona, colectat în luna Martie 2019, în Italia a fost
depistat în probe prelevate în Septembrie 2019, în Brazilia în Noiembrie 2019,
în SUA și Franța în Decembrie 2019. Prin urmare, ce responsabilitate globală ar
trebui asumată de China în pandemia Covid-19? Poate aceea de a semnala, prima,
apariția noului coronavirus și de a acționa puternic pentru limitarea și
eliminarea epidemiei interne.
Sunt extrem
de multe de spus pe tema bătăliei politice duse de SUA pe tema Covid-19 și nu
poți să nu observi că Occidentul se ocupă mai ales de vorbe, în timp ce oamenii
mor, iar cei care rămân în viață suferă tot mai mult.
DanBrumar.ro: Ca rezident în China, ai simțit
vreodată că statul sau instituțiile sale îți ascund adevărul? Percepția asta e
frecventă în România, de aceea întreb.
Am acest
sentiment doar dacă mă raportez la România, nu în ceea ce privește China. Aici
știu ce am de făcut, până unde și cât mă pot exprima și manifesta în limitele
epidemice, în timp ce în România totul este volatil. După un an, situația este
total scăpată de sub control, dovadă că toți cei care s-au ocupat de problemă
sunt nu doar depășiți de situație, dar poartă și grava vinovăție morală a celor
peste 20.000 de morți indexați Covid-19. Vorbim de un genocid în numele
democrației pentru care nu răspunde nimeni, la fel cum nu răspunde nimeni
pentru dezastrul economic. Ba dimpotrivă! Ministrul responsabil cu Economia
este promovat premier, ca să definitiveze dezastrul național.
Împreună cu
toată familia, am fost în situația de a mă testa Covid-19, pentru că altfel nu
urci în trenuri sau avioane, nu te poți caza la hoteluri. Vara trecută, familia
mea a fost în vacanță, a fost la mare, nu a întâmpinat probleme, pentru că
totul aici este transparent, ști ce ai de făcut și mai ales ce nu poți face
fără să intri în contat cu autoritatea.
Însă, este
extrem-extrem de trist să văd, inclusiv în mass media din China, cum românii
sunt agresați, bătuți, amendați, la ordinul guvernărilor de la București,
pentru că tocmai guvernarea a pierdut și controlul, și încrederea oamenilor.
DanBrumar.ro: Când ai fost ultima dată acasă?
Ce-ți lipsește cel mai mult din România?
Din
primăvara anului 2019, de Paște, când am venit în țară să o botezăm pe
Smaranda.
Am un
sentiment de generală confuzie când mă gândesc la ce înseamnă acum “acasă”.
Este un sentiment de teamă legat de arbitrarul care domină tot ce înseamnă autoritate
medicală, administrativă, de ordine. Pentru noi, acum, acasă cu A mare este la
Beijing. Pentru că aici avem liniștea socială firească, certitudinile și
reperele clare, atunci când avem de rezolvat o problemă, chiar dacă suntem
legați de România prin dezastrul de reprezentare diplomatică și consulară
asigurat de București. Dar, cu eforturi și costuri suplimentare, reușim să
facem față problemelor care nu ar trebui să existe sub nicio formă.
Îmi lipsesc
toți cei din familie, îmi lipsesc prietenii cu care comunic frecvent, îmi
lipsesc anumite locuri și anumite gusturi, mirosuri, emoții, pe care doar în
România le pot avea. Mă tem că vorbesc despre o cu totul altă țară România, o
țară care se transformă tot mai mult în “Ferma animalelor” de Orwell, la fel
cum involuează tot Occidentul.
De asta, îmi
este și nu-mi este dor de România. Atât cât vom putea, vom sta cât mai mult
departe de țara România de astăzi. Asta îmi spun toți românii aflați în China
și care duc dorul de țară, cu atât mai mult românii care au revenit în ultimele
luni din țară. Am un dor amestecat cu teama de realitatea asigurată de guvern
și de clasa politică, o realitate dominată de nesiguranță, de incertitudine, de
brutalitatea generalizată, de o ciudată fugă a pământului țării de sub picioarele
românilor care devin străini în propria țară, ca o întoarcere programată la
final de secol XIX, început de secol XX.
https://dantomozei.ro/2021/03/18/interviu-viata-in-china-post-epidemica-am-fost-si-suntem-liberi-fara-restrictii-stupide/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu